La vârstnici orice cădere, chiar de la înâlţime mică, are riscuri mari să se soldeze cu o fractură de şold

Fracturile de şold la vârstnici reprezintă în momentul de faţă 60% din cazurile care necesită internare în Clinica de Ortopedie şi Traumatologie din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon” Iaşi. Din cele 250 de internări  lunare, în jur de 150 sunt persoane în vârstă, majoritatea acestora, aproximativ 100,  ajungând la spital cu fractură de şold.

„De cele mai multe ori este vorba de pacienţi care cad în casă de la înălţime mică, în urma unui eveniment minor: se împiedică de colţul covorului sau cad noaptea când merg la baie. La această vârstă căderea cea mai mică are riscuri mari să se soldeze cu o fractură de şold. Dramatic este că nu există decât foarte puţine locuri în spitalele de stat şi chiar şi în cele private pentru a oferi o îngrijire adecvată acestor pacienţi. După o fractură de şold, operată sau nu, un vârstnic are nevoie de îngrijire şi supraveghere permanentă pentru o perioadă lungă. În cazul intervenţiei chirurgicale această perioadă este mai scurtă ( 30-40 de zile) iar pacientul are şanse mult mai mari să-şi revină”, arată prof. dr. Ovidiu Alexa, şeful Clinicii de Ortopedie şi Traumatologie din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon” Iaşi.

Fără intervenţie chirurgicală, riscul de deces este mult mai mare

Acesta a mai precizat că nu neapărat vârsta este un impediment care să nu permită operaţia. Realizarea unei intervenţii chirurgicale depinde de mai mulţi factori: de starea pacientului, de posibilitatea de a atenua în timp util o serie dintre  dezechilibrele cauzate de afecţiunile pe care le are pacientul.

„Intervenţia chirurgicală pentru fractura de şold trebuie efectuată la cel mult 2-3 zile de  după fracturarea şoldului. Pacientul vârstnic are afecţiuni asociate  boli cardiace, diabet zaharat etc. Pentru a efectua operaţia trebuie rezolvate aceste dezechilibre în cele 2-3 zile de la apariţia fracturii.  Dacă rezolvăm aceste dezechilibre putem să riscăm o operaţie. Spun riscăm pentru că nu putem garanta 100% că un pacient de 70-95 de ani va suporta şocul anestezic. În general, în majoritatea cazurilor în care reuşim să rezolvăm dezechilibrele în 2-3 zile de la fractură, pacienţii rezistă şocului anestezic şi trec cu bine de operaţie. Am operat pacienţi cu vârste între 70 şi 95 de ani, ba chiar şi un pacient de 102 ani. Cei mai mulţi au trecut cu bine de şocul anestezic. Există însă şi pacienţi care se pierd. Explicăm aceste riscuri pacientului şi familiei, iar aceştia decid dacă sunt de acord cu intervenţia. De cele mai multe ori se acceptă intervenţia deoarece după operaţie şansele de supravieţuire sunt mai mari. Dacă un astfel de pacient reuşeşte să treacă de anestezie, după operaţie în 5 zile merge cu cadru,  în 10 zile merge până la baie, până la masă. Recuperarea este mai bună şi mai rapidă.  Sigur, 20-30%  dintre pacienţii operaţi se pierd în primele luni după intervenţia chirurgicală din cauza afecţiunilor întregului organism. Dar, fără intervenţie chirurgicală, riscul de deces este mult mai mare: peste 60% dintre vârstnicii cu fractură de şold neoperaţi decedează în primele luni de la evenimentul care a produs fractura”, explică prof. dr. Ovidiu Alexa.

Prima lună după intervenţia chirurgicală este foarte importantă

Acesta a mai subliniat că de fapt principala problemă a vârstnicului cu fractură de şold o reprezintă îngrijirea postoperatorie. În sistemul sanitar de stat şi privat  există un număr extrem de mic de paturi de îngrijire postoperatorie de lungă durată. Ceea ce înseamnă că pacientul va trebui îngrijit la domiciliu de către familie.

„Cele mai multe şanse le au pacienţii cu familii extrem de dedicate care trebuie să îi îngrijească şi să îi supravegheze 24 din 24 de ore. Un ajutor  parţial poate veni din partea firmelor care oferă îngrijiri la domiciliu, în parte decontate de casa de asigurări, în parte private. Dar, fără suportul familiei, riscul ca pacientul să se piardă în primele 30-40 de zile este mult mai mare. În special prima lună după intervenţia chirurgicală este foarte importantă. Dacă reuşeşte să treacă de prima lună în care pacientul bine îngrijit poate merge singur până la baie şi înapoi, până la masă şi înapoi, chiar să facă o uşoară plimbare în parc – dacă după prima lună pacientul a ajuns în stadiul acesta, atunci e salvat”, subliniază prof. dr. Ovidiu Alexa.

Cum se îngrijeşte un vârstnic cu fractură de şold

Familia va trebi să înveţe cum se îngrijeşte un astfel de pacient. Vârstnicul operat cu fractură de şold nu trebuie să stea în pat foarte mult în aceeaşi poziţie pentru că va face escare. De asemenea, nu trebuie să stea întins în pat pentru că va face pneumonie. Se vor aşeza sub spate perne mari astfel încât vârstnicul să stea în pat ca într-un fotoliu. De asemenea, periodic e tapotat (bătut cu palma pe spate) pentru a evita staza  secreţiilor pulmonare: unde e stază pulmonară, bate la uşă şi pneumonia. De asemenea, pacientul trebuie ajutat şi încurajat să se mişte, să efectueze acele mişcări recomandate de personalul medical.

„Aceste mişcări pot fi dureroase la început, în prima perioadă după operaţie. E normal să existe dureri pentru că  este vorba totuşi de o incizie dar sub antalgice, cu blândeţe şi multă răbdare trebuie efectuate mişcările recomandate”, a mai adăugat prof. dr. Ovidiu Alexa.

În ceea ce priveşte pacienţii care nu sunt operaţi, perioada de imobilizare este mai lungă, iar îngrijirile din partea familiei devin şi mai importante, riscul de apariţie al complicaţiilor fiind şi mai mare.

„Dacă nu-l operăm, sigur pacientul nu este expus unui risc imediat. Rămâne cu  durere şi cu un şold  scurtat. Dar va rămâne la pat o o perioadă mai lungă de timp şi dacă are o familie dedicată 100% şi o voinţă de fier, îşi va reveni. Riscurile sunt însă mult mai mare deoarece pacientul neoperat trebuie să stea la pat o perioadă mai lungă şi din aceste motive apar complicaţiile. Principalele complicaţii sunt escarele, pneumonia, tulburările cognitive. În general, un pacient vârstnic cu fractură de şold neoperată are un risc foarte mare de deces în primele 2-3 luni de la evenimentul care a produs fractura. Studiile arată că la 3 luni de la momentul fracturii supravieţuiesc doar 20-30% dintre vârstnicii cu fractură de şold neoperată. Are loc o pierdere lentă a pacientului din cauza complicaţiilor şi a agravării bolilor deja existente”, adaugă prof. dr. Ovidiu Alexa.

Principiile privind îngrijirea la domiciliu a unui astfel de pacient, sunt în mare aceleaşi: nu trebuie să stea în pat foarte mult în aceeaşi poziţie, pentru a evita apariţia ecarelor. De asemenea, nu trebuie să stea întins în pat pentru  evita pneumonia. Se pot aşeza sub spatele persoanei perne mari astfel încât vârstnicul să stea în pat ca într-un fotoliu. De asemenea, periodic trebuie tapotat (bătut cu palma pe spate) pentru a evita staza secreţiilor pulmonare. Diferă programul de reluare şi efectuare a mişcărilor. Acestea se practică în funcţie recomandările specialiştilor. Dar şi în aceste situaţii sunt foarte importante încurajările,  susţinerea şi răbdarea familiei.

„Cu atât mai mult pentru un vârstnic cu fractură de şold neoperată şansa de a supravieţui o reprezintă o familie dedicată 100%”, a încheiat prof. dr. Ovidiu Alexa.

Publicitate și alte recomandări video