Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
În tot ce am publicat în acest spaţiu mediatic, am insistat pe critică, am pus în pagină urâtul, invazia lui în spaţiul urban. Întrucât frumosul şi urâtul nu sunt definibile cu rigoare, le-am aşezat, cu ajutorul imaginilor, în comparaţie, una lângă alta arhitectură considerată urâtă respectiv frumoasă.
Altfel, drumul circumscrierii celor două categorii estetice este abstract, oarecum steril, se înfundă în subiectivism. Din acest motiv consider că se poate vorbi despre frumos în arhitectură, mai expresiv, mai eficient, dacă ne raportăm la definiţiile acestei arte în viziunea marilor personalităţi ale culturii.
Romanticul francez Victor Hugo crede şi are dreptate că „arhitectura este Marea Carte a umanităţii, expresia principală a omului în diferitele sale stări de dezvoltare, fie ca forţă, fie ca inteligenţă..., este istorie pietrificată”. Este o imagine cuprinzătoare a fenomenului arhitectural, cu accent pe rolul specific, pe importanţa lui în identitatea unui neam, a unei comunităţi, a unei persoane. Surprinde nevoia existenţială de reprezentativitate resimţită în cursul istoriei de fiecare civilizatie a ei. Cele mai mari resurse creative, tehnologice, economice au fost cheltuite pentru reprezentativitatea „istoriei pietrificate”, cum spune Hugo. Frumosul este vizibil în vocaţia arhitecturii de a semnifica şi comunica umanitatea, esenţialul, profunzimea unui mod de viaţă în spaţiul culturii. O asemenea frumuseţe a avut-o Iaşul istoric, remarcată de personalităţi de calibrul lui N. Iorga, G. Călinescu, M. Sadoveanu, G.M. Cantacuzino, A.D. Xenopol, M. Kogălniceanu şi, desigur, mulţi alţii (fig. 1). Pentru un oraş al culturii, o asemenea viziune presupune o conversaţie continuă între creatori, între aceştia, administratori şi cetăţenii în scopul relevării şi afirmării ideilor, cu puterea lor de a susţine un mediu elevat, o trăire înaltă a valorilor.
George Călinescu susţine o viziune oarecum opusă. Arhitectura este „una din artele cele mai pure, alături de muzică şi poezie, fiindcă ea creează o suprastructură şi ca să nu se înţeleagă greşit, în sensul idealizării, o contranatură în mijlocul naturii”. Prin urmare arhitectura, alături de muzică şi poezie, ajunge la esenţa profundă, puternică, expresivă a spaţiului, a sunetului, a cuvântului, nu oricum ci într-un contrast armonic cu spaţiul natural. Această frumuseţe pură rezonează cu aspiraţiile sufleteşti aflate, de cele mai multe ori, la limita conştientizării contribuind definitoriu la dezvoltarea personalităţii. Să-l luăm ca exemplu pe Ion Creangă, inegalabilul arhitect al sufletului copilăriei. El a locuit numai în case reprezentative pentru cultura tradiţională ţărănească sau aceea tradiţională mănăstirească (fig. 2). Toate sunt expresia spaţială pură a culturii vechi a locului, bine structurată în viziunea despre lume a timpului.
Dacă ideea despre arhitectură a lui Victor Hugo trimite la responsabilitatea comunitară a calităţii acesteia, definiţia lui Călinescu responsabilizează în primul rând creatorul de arhitectură. Ambele viziuni susţin faptul că arhitectura nu este un joc superficial, formal, determinat economic de nevoia de adăpostire. Este creaţie născută în sânul culturii cu menirea împlinirii acesteia într-un fenomen cu vitalitate adâncă, capabil să vorbească despre frumuseţea comunităţii. Prin urmare, creatorul de arhitectură nu poate fi oricine. Este nevoie de talent, cultură şi muncă specifică pentru a descoperi, imagina, desena structura spaţială potrivită locului. Pentru a ajunge aici nu-i suficientă o diplomă de arhitect, întrucât căutarea frumuseţii este o poveste de viaţă, acaparează toate resursele posibile pentru îmbogăţirea continuă a adevărului artistic. Unde sunt asemenea personalităţi ale artei spaţiului şi, mai ales, cine este astăzi dispus să converseze, în interesul comun al operei, cu astfel de personalităţi?
Este o întrebare retorică. Dacă în perioada interbelică dialogul, conversaţia, conflictele de idei defineau un spaţiu cultural vivace, plin de creatori valoroşi în toate domeniile artei, dacă în comunism arta îşi putea face drum printre obtuzităţile activiştilor politici stimulând un număr nebănuit de mare de conştiinţe, astăzi creaţia artistică pare să fi preluat rolul de zgardă nefolositoare, păstrată din inerţie, pentru câinii profitului, hoţiei, minciunii şi incompetenţei.
Într-o dorită, necesară istorie a arhitecturii postbelice din Iaşi, adică în 75 de ani de pace, excluzând războiul dintre noi, mult mai devastator decât acela cu inamici externi, am putea reţine prea puţine reuşite arhitecturale demne de patrimoniul lui istoric (fig. 3). Oricum, nimeni nu este interesat să cerceteze această lungă perioadă pentru a ierarhiza şi a stabili repere. În concluzie, navigăm în continuare la întâmplare, o întâmplare care nu este deloc interesată de frumos.
Fig. 1 - Pitorescul inefabil al Iaşului istoric
Fig. 2 - Frumuseţea senină, nobilă a arhitecturii tradiţionale
Fig. 3 – Lucrări ale arhitecţilor Nicolae Porumbescu (sediul Academiei), Virgiliu Onofrei (Facultatea de electrotehnica) şi Cristian Constantinescu (Hala Centrală)
Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de soluţii arhitecturale; a fost arhitect-şef al Iaşului
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
VIDEO Puștan de 12 ani, filmat conducând un BMW prin Verești/Suceava
Trei copii au ajuns la spital după ce un copac a căzut peste mașina în care se aflau
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |