Frumosul în arhitectură
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Frumosul în arhitectură

GALERIE
Ionel Oancea
  • Ionel Oancea
- +

În tot ce am publicat în acest spaţiu mediatic, am insistat pe critică, am pus în pagină urâtul, invazia lui în spaţiul urban. Întrucât frumosul şi urâtul nu sunt definibile cu rigoare, le-am aşezat, cu ajutorul imaginilor, în comparaţie, una lângă alta arhitectură considerată urâtă respectiv frumoasă.

Altfel, drumul circumscrierii celor două categorii estetice este abstract, oarecum steril, se înfundă în subiectivism. Din acest motiv consider că se poate vorbi despre frumos în arhitectură, mai expresiv, mai eficient, dacă ne raportăm la definiţiile acestei arte în viziunea marilor personalităţi ale culturii.

Romanticul francez Victor Hugo crede şi are dreptate că „arhitectura este Marea Carte a umanităţii, expresia principală a omului în diferitele sale stări de dezvoltare, fie ca forţă, fie ca inteligenţă..., este istorie pietrificată”. Este o imagine cuprinzătoare a fenomenului arhitectural, cu accent pe rolul specific, pe importanţa lui în identitatea unui neam, a unei comunităţi, a unei persoane. Surprinde nevoia existenţială de reprezentativitate resimţită în cursul istoriei de fiecare civilizatie a ei. Cele mai mari resurse creative, tehnologice, economice au fost cheltuite pentru reprezentativitatea „istoriei pietrificate”, cum spune Hugo. Frumosul este vizibil în vocaţia arhitecturii de a semnifica şi comunica umanitatea, esenţialul, profunzimea unui mod de viaţă în spaţiul culturii. O asemenea frumuseţe a avut-o Iaşul istoric, remarcată de personalităţi de calibrul lui N. Iorga, G. Călinescu, M. Sadoveanu, G.M. Cantacuzino, A.D. Xenopol, M. Kogălniceanu şi, desigur, mulţi alţii (fig. 1). Pentru un oraş al culturii, o asemenea viziune presupune o conversaţie continuă între creatori, între aceştia, administratori şi cetăţenii în scopul relevării şi afirmării ideilor, cu puterea lor de a susţine un mediu elevat, o trăire înaltă a valorilor.

George Călinescu susţine o viziune oarecum opusă. Arhitectura este „una din artele cele mai pure, alături de muzică şi poezie, fiindcă ea creează o suprastructură şi ca să nu se înţeleagă greşit, în sensul idealizării, o contranatură în mijlocul naturii”. Prin urmare arhitectura, alături de muzică şi poezie, ajunge la esenţa profundă, puternică, expresivă a spaţiului, a sunetului, a cuvântului, nu oricum ci într-un contrast armonic cu spaţiul natural. Această frumuseţe pură rezonează cu aspiraţiile sufleteşti aflate, de cele mai multe ori, la limita conştientizării contribuind definitoriu la dezvoltarea personalităţii. Să-l luăm ca exemplu pe Ion Creangă, inegalabilul arhitect al sufletului copilăriei. El a locuit numai în case reprezentative pentru cultura tradiţională ţărănească sau aceea tradiţională mănăstirească (fig. 2). Toate sunt expresia spaţială pură a culturii vechi a locului, bine structurată în viziunea despre lume a timpului.

Dacă ideea despre arhitectură a lui Victor Hugo trimite la responsabilitatea comunitară a calităţii acesteia, definiţia lui Călinescu responsabilizează în primul rând creatorul de arhitectură. Ambele viziuni susţin faptul că arhitectura nu este un joc superficial, formal, determinat economic de nevoia de adăpostire. Este creaţie născută în sânul culturii cu menirea împlinirii acesteia într-un fenomen cu vitalitate adâncă, capabil să vorbească despre frumuseţea comunităţii. Prin urmare, creatorul de arhitectură nu poate fi oricine. Este nevoie de talent, cultură şi muncă specifică pentru a descoperi, imagina, desena structura spaţială potrivită locului. Pentru a ajunge aici nu-i suficientă o diplomă de arhitect, întrucât căutarea frumuseţii este o poveste de viaţă, acaparează toate resursele posibile pentru îmbogăţirea continuă a adevărului artistic. Unde sunt asemenea personalităţi ale artei spaţiului şi, mai ales, cine este astăzi dispus să converseze, în interesul comun al operei, cu astfel de personalităţi?

Este o întrebare retorică. Dacă în perioada interbelică dialogul, conversaţia, conflictele de idei defineau un spaţiu cultural vivace, plin de creatori valoroşi în toate domeniile artei, dacă în comunism arta îşi putea face drum printre obtuzităţile activiştilor politici stimulând un număr nebănuit de mare de conştiinţe, astăzi creaţia artistică pare să fi preluat rolul de zgardă nefolositoare, păstrată din inerţie, pentru câinii profitului, hoţiei, minciunii şi incompetenţei.

Într-o dorită, necesară istorie a arhitecturii postbelice din Iaşi, adică în 75 de ani de pace, excluzând războiul dintre noi, mult mai devastator decât acela cu inamici externi, am putea reţine prea puţine reuşite arhitecturale demne de patrimoniul lui istoric (fig. 3). Oricum, nimeni nu este interesat să cerceteze această lungă perioadă pentru a ierarhiza şi a stabili repere. În concluzie, navigăm în continuare la întâmplare, o întâmplare care nu este deloc interesată de frumos.

Fig. 1 - Pitorescul inefabil al Iaşului istoric

Fig. 2 - Frumuseţea senină, nobilă a arhitecturii tradiţionale

Fig. 3 – Lucrări ale arhitecţilor Nicolae Porumbescu (sediul Academiei), Virgiliu Onofrei (Facultatea de electrotehnica) şi Cristian Constantinescu (Hala Centrală)

Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de soluţii arhitecturale; a fost arhitect-şef al Iaşului

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Raport

Cătălin ONOFREI

Raport

Un secol de împliniri măreţe!

Filmuletul zilei

opinii

„Securiti”

Briscan ZARA

„Securiti”

Bogaţii sunt nişte oameni terifiaţi de lume, înspăimântaţi de accidente, de boli, de moarte, de imprevizibil, necunoscut. Lor nu trebuie să li se întâmple nimic atâta timp cât au banii necesari pentru a-şi construi protecţie şi a reduce la minimum posibilitatea ca un rău să li se întâmple. Nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării, totul trebuie asigurat, prevăzut. Cu cât eşti mai bogat, cu atât riscul este eliminat, de orice fel ar fi el. La fel şi libertatea…

Recensământul General Agricol-runda 2020

Ciprian IFTIMOAEI

Recensământul General Agricol-runda 2020

Un diagnostic al agriculturii şi dezvoltării rurale în România.

Acolo unde America s-a născut

Mihai DORIN

Acolo unde America s-a născut

Un loc de neevitat în orice sejur american este Philadelphia. Istoria Lumii Noi începe cu Columb, însă istoria libertăţii americane începe în acest oraş providenţial. Aici s-a pus piatra de temelie a unei mari naţiuni, ce avea să înalţe idealul libertăţii la rangul de politică universală. Până la 4 iulie 1776, coloniile americane acceptaseră statutul de copii ascultători ai metropolei londoneze. 

pulspulspuls

Bugetul Iaşului, problemă de famiglie în cazul unui ales pesede

Bugetul Iaşului, problemă de famiglie în cazul unui ales pesede

Apropo de haloimisul politic de Bahlui al negocierilor şi votării bugetului local de ieri, haideţi să vă povestim pe astăzi şi o micuţă picanterie de famiglie, dacă tot s-a înfierbântat lumea pe tema asta! 

Caricatura zilei

Etaju 3

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.