GALERIE FOTO: „Cetatea“ din care Dumnezeu veghează asupra Moldovei
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Reportaj în cel mai izolat schit din judeţ

GALERIE FOTO: „Cetatea“ din care Dumnezeu veghează asupra Moldovei

GALERIE
Biserica si drumul la Cetate, Dagata Iasi (16)Biserica si drumul la Cetate, Dagata Iasi (12)Biserica si drumul la Cetate, Dagata Iasi (14)Biserica si drumul la Cetate, Dagata Iasi (17)
  • Biserica si drumul la Cetate, Dagata Iasi (16)
  • Biserica si drumul la Cetate, Dagata Iasi (12)
  • Biserica si drumul la Cetate, Dagata Iasi (14)
  • Biserica si drumul la Cetate, Dagata Iasi (17)
- +

În comuna Dagâţa este o bisericuţă aflată la hotarul dintre trei judeţe. Drumul este foarte greu, iar când plouă, nu se poate ajunge nici cu o maşină de teren. Cu toate acestea, credincioşii vin pe jos, indiferent de vreme, în fiecare duminică.

„Călugărul trebuie să se acomodeze. E ca un ostaş, merge unde e nevoie. Dacă nu simţi foamea asta şi dorinţa care te cu­prinde, te plictiseşti şi la Sfântul Mor­mânt. Cum spunea părintele Paisie - dacă gândul îţi e stricat, oriunde vezi ceva stricat, bolnav, şi te descurajezi“.

În biserica din pământ, lumina trece prin geamurile care ţin loc de vitralii ca printr-o sită. Razele se cern ca dâre înguste până pe peretele opus, transformând icoanele într-un mozaic dominat de albastru, care pare să vibreze, cutremurat de undele de căldură emanate de soba micuţă din colţ. Părintele Cleopa se reazemă de peretele de lângă sobă şi-şi freacă mâinile apăsat. Are, peste sutana neagră, încă o vestă, un fes apăsat până deasupra frunţii şi o pereche de opinci atât de lânoase încât îi fac talpa piciorului să pară de trei ori mai mare. Faţa îi e împodobită de o barbă care pare îngheţată, dar în spatele ei se ascunde o bucurie greu de mascat care se revarsă de fiecare dată când părintele explică, într-un grai cald, ce l-a împins să lase totul şi să vină la piatra de hotar din capătul judeţului. La Cetate.

„Am vorbit cu Înaltul (n.red. - mitropolitul Teofan) şi mi-a spus că e dorinţa lui ca în locul acesta, mai retras, să se păstreze firul rugăciunii“.

De trei ani şi jumătate, la Cetate, în comuna Dagâţa, la hotarul dintre Neamţ, Iaşi şi Vaslui, părintele Cleopa şi încă un călugăr împletesc neîncetat firul rugăciunii.

GALERIE FOTO

„E un semn de la Dumnezeu“

Ruinele bisericii care a fost ridicată pe platoul unde stă acum schitul la Cetate încă se mai văd în curtea aşezământului monahal. Printre crucile cu inscripţii slavone şi rămăşite de pietre funerare aleargă 12 pisoi, cei mai mulţi dintre ei atât de mici încât par să înoate prin zăpadă.

„M-am temut că o să ne fie urât aici“, spune părintele, uitându-se blând cum o movilă de zăpadă se ridică în urma unei pisici, de parcă o câr­tiţă ar scurma chiar atunci în grădina bisericii.

Cetatea din Dagâţa a rămas un soi de legendă orală între locuitorii din satele mărginaşe ale celor trei judeţe pe care co­lina ce găzduieşte schitul le străjuieşte. Boierul Petru Carp, tatăl prim-ministrului liberal Petre P. Carp, nu s-a înţeles cu boierul Tăutu pentru terenul pe care se afla vechea biserică, ce data încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, şi au hotărât să o dărâme. Au fărâmat zidurile, au luat piatra la conacele lor, au tras hotar între moşii chiar pe terenul bisericii, şi tot ce-a mai rămas de dat jos era temelia şi masa din altar, un bloc de piatră înfipt în pământ. Două perechi de boi au fost înhămaţi cu funii legate de piatră şi biciuiţi până la sânge de ţărani, fără însă ca piatra să se mişte.

„În momentul acela s-au cutremurat. E un semn de la Dumnezeu că e loc de rugăciune“, povesteşte părintele Cleo­pa mirarea ţăranilor, povestită la rândul ei din generaţie în generaţie în satele presărate de-a lungul colinei din Dagâţa.

Aşa că oamenii s-au hotărât să ridice biserică nouă, dar din 1864 şi până în 1869, când a fost gata biserica din satul Mănăs­tirea, care stă în picioare şi astăzi, în fiecare duminică la Cetate era un pelerinaj, săteni din Tarniţa, Dagâţa, Suhuleţ, Tansa, Stă­niţa, Gârbeşti, Mădârjac şi toate aşe­zămintele de atunci veneau, în fiecare duminică, alături de parohul lor la piatra de altar de la Cetate. Spiritul Cetăţii s-a păstrat şi astăzi, ca legenda Zburătorului, şi bântuie ca o şoaptă după trei generaţii care au trecut pe acolo. Toţi au auzit de Cetate, dar puţini sunt cei care se mai avântă pe vârful colinei. 

Colindul la piatra de hotar

„Sunt oameni care vin prin ploaie, prin zăpadă, şi ne spun că se bucură că se face ceva, că iubesc locul ăsta şi asta ne dă şi nouă curaj. Mă uit şi acum, duminica trecută, a fost un frig şi un ger cum rar am văzut şi au venit părinţi şi copii, aproape 30 de oameni. Şi când vezi oameni bătrâni care vin două-trei ore pe jos prin zăpadă, cu traista după ei, te ruşinezi. Dacă eşti un om sincer cu tine şi-l cauţi pe Dumnezeu, îţi dă să vezi oameni care se jertfesc mai mult decât tine, şi lucrurile astea ne dau curaj“.

Când se lasă gerul la Cetate, şi „timpul e moale“ sunt şi câte şapte-opt zile în care e o ceaţă atât de puternică încât te simţi învăluit de negură. Într-o astfel de perioadă a cunoscut părintele Cleopa una dintre fa­miliile care l-au impresionat dincolo de orice în viaţa sa de călugăr. O femeie din Tarniţa, care are 16 copii, i-a înşiruit pe cât de mulţi a putut şi a venit într-o duminică la mănăstirea din vârful dealului.

„Cu toate necazurile şi greutăţile care apar într-o familie aşa de numeroasă, are o bucurie în inima ei şi pe faţa ei de îţi dă întotdeauna curaj şi ţie. Pe femeia aceasta a întrebat-o cineva, odată, cum se descurcă cu toţi copiii şi le-a răspuns - «pentru unul plâng, pentru altul mă bucur, dar sunt toţi copiii mei şi pe toţi îi îmbrăţisez»“.

Părintele Cleopa a venit la Cetate de la Mă­năstirea Secu şi, deşi n-o spune ca literă de lege, spune că a rămas aici pentru oameni, pentru spiritul cetăţii, dar şi pentru un duh care-i înfăşoară pe toţi cei care păşesc acolo.

„Aici nu te impresionează cu ceva locul, şi nici biserica. Dar, când intri, este un duh de pace, de linişte, pe care-l iei cu tine. A venit şi un părinte de la Muntele Athos şi ne-a spus că biserica e micuţă, e simplă, e neînsemnată, dar parcă are o pace locul ăsta în el, o linişte“...

De Cră­ciun, părintele a primit promisiuni de la copiii din satele învecinate că vor veni cu colinda. Chiar dacă pe timp de vară, dacă plouă, colina e un obstacol de neînvins chiar şi pentru maşinile cu tracţiune integrală, părintele speră ca stratul de zăpadă să ţină până de Crăciun şi copiii să vină doar cu ghetele în picioare, fără cizme de schimb. Şi mai speră că vremea o să-l lase să meargă de dealul de-alături, să se uite la sfinţit, la Ceahlău. 

„Ne închipuim locul ăsta ca fiind o cetate, un loc de supraveghere. Noaptea vedem cerul luminat unde este Bacăul, Romanul, Negreştiul şi Iaşul. Ne uităm după lumină“.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Raport

Cătălin ONOFREI

Raport

Un secol de împliniri măreţe!

Filmuletul zilei

opinii

„Securiti”

Briscan ZARA

„Securiti”

Bogaţii sunt nişte oameni terifiaţi de lume, înspăimântaţi de accidente, de boli, de moarte, de imprevizibil, necunoscut. Lor nu trebuie să li se întâmple nimic atâta timp cât au banii necesari pentru a-şi construi protecţie şi a reduce la minimum posibilitatea ca un rău să li se întâmple. Nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării, totul trebuie asigurat, prevăzut. Cu cât eşti mai bogat, cu atât riscul este eliminat, de orice fel ar fi el. La fel şi libertatea…

Recensământul General Agricol-runda 2020

Ciprian IFTIMOAEI

Recensământul General Agricol-runda 2020

Un diagnostic al agriculturii şi dezvoltării rurale în România.

Acolo unde America s-a născut

Mihai DORIN

Acolo unde America s-a născut

Un loc de neevitat în orice sejur american este Philadelphia. Istoria Lumii Noi începe cu Columb, însă istoria libertăţii americane începe în acest oraş providenţial. Aici s-a pus piatra de temelie a unei mari naţiuni, ce avea să înalţe idealul libertăţii la rangul de politică universală. Până la 4 iulie 1776, coloniile americane acceptaseră statutul de copii ascultători ai metropolei londoneze. 

pulspulspuls

Bugetul Iaşului, problemă de famiglie în cazul unui ales pesede

Bugetul Iaşului, problemă de famiglie în cazul unui ales pesede

Apropo de haloimisul politic de Bahlui al negocierilor şi votării bugetului local de ieri, haideţi să vă povestim pe astăzi şi o micuţă picanterie de famiglie, dacă tot s-a înfierbântat lumea pe tema asta! 

Caricatura zilei

Viteză

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.