Volumul O undiţă pentru bunicul meu, de Gao Xingjian – laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2000 – , a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, traducere din limba chineză de Irina Ivaşcu. Volumul va fi disponibil și în format digital.

Autorul se va afla săptămîna aceasta la Iași, fiind unul dintre invitații speciali ai Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași, ediția a V-a.  Astfel, vineri, 6 octombrie, la ora 20.00, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” (Sala Mare) din Iași, Gao Xingjian va dialoga cu Bogdan Ghiu, iar dialogul va fi urmat de o sesiune de autografe.

Scrise în anii ’90, povestirile lui Gao Xingjian se inspiră din fragilitatea vieții, a iubirii și din puterea obsedantă a memoriei. În „Templul”, teama acută, cu origine misterioasă, a povestitorului umbrește fericirea delirantă a unei excursii în luna de miere. În „Crampa”, un bărbat scapă ca prin urechile acului de înec, dar descoperă uimit că nimeni nu i-a simțit lipsa. În „Accidentul”, un autobuz lovește un biciclist și, ca într-un film, urmările haotice ale accidentului se pierd în liniștea unui colț de stradă, și toată lumea pare să ignore cele petrecute mai devreme. În fabula care dă titlul volumului, povestitorul încearcă „să se despovăreze de dorul de casă”, dar se trezește pierdut într-un labirint al amintirilor din copilărie. Peste tot sînt prezente portrete psihologice covîrșitoare, cu speranțe nerostite și frici care trădează prezența nesfîrșită a trecutului în viețile personajelor.

Gao Xingjian s-a născut în 1940, pe 4 ianuarie, în provincia chineză Ganzhou. Fiu al unei actrițe amatoare și al unui bancher, el are de mic acces la lumea literelor și a teatrului. În 1962 își termină studiile de filologie în limba franceză la Departamentul de limbi străine al Universității din Beijing. În anii ’70, în timpul revoluției culturale, publică povestiri și eseuri în reviste literare chineze, dar și patru volume: Eseu despre arta ficțiunii moderne (care a născut o polemică aprinsă despre „modernism”), o carte de povestiri, Un porumbel numit Cioc Roșu, un volum de piese de teatru și cartea de eseuri În căutarea unei forme moderne a reprezentării dramatice. În 1986, piesa Celălalt mal îi este interzisă și nimic din ce va scrie apoi Gao Xingjian nu va mai fi reprezentat pe scenă. În 1987 părăsește China și se stabilește în Franța ca refugiat politic. În 1989, după apariția piesei Fugarii, este declarat persona non grata de regimul chinez și tot ce a scris va fi interzis. Va mai publica romanele Muntele sufletului și Biblia unui singur om și volumul de proze O undiță pentru bunicul meu.

În 2000 primește Premiul Nobel pentru Literatură.