Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Cum se va numi generaţia de cobai supuşi unui simulacru educativ de amploare planetară? Cum se va numi generaţia ale cărei rădăcini în universul şcolar sunt retezate tot mai iute pe măsură ce timpul de izolare creşte? Cum se va numi generaţia de absolvenţi care vor căpăta diplome fără să fi ştiut vreodată ce miros are un manual abia ieşit de sub tipar sau fără să fi văzut cum arată un educator, un învăţător sau un profesor în carne şi oase?
O generaţie pe buza prăpastiei. Acesta este mesajul public lansatzilele trecute de Antonio Guterres, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU). Pandemia care a grăbit închiderea şcolilor în peste 160 de ţări pune în primejdie viitorul a peste un miliard de elevi şi studenţi. Cel puţin 40 de milioane de copii din toată lumea au ratat întâlnirea cu prima zi de şcoală. Alte 250 de milioane de elevi au legat şcoala de gard. În ţările aflate în curs de dezvoltare, doar 25% dintre copii au deprins cunoştinţele elementare transmise, în mod obişnuit, prin lecţii.
În România, potrivit unui studiu realizat de fundaţia World Vision, peste 40% dintre elevii din mediul rural nu au participat la şcoala online. Conform datelor furnizate de aceeaşi organizaţie, peste 330.000 de elevi învaţă în şcoli dotate inadecvat. La ţară, în patria internetului de mare viteză, aproape două gospodării din trei nu au conexiune la internet. Subfinanţarea este morbiditatea care ucide, de trei decenii, şcoala, iar investiţiile în sectorul educaţiei sunt lipsite de constanţă şi de consistenţă. Cursa celor 30 de ani de educaţie în România are, precum bolnavii ajunşi în stare gravă la o secţie de terapie intensivă, şanse din ce în ce mai mici de redresare imediată şi deplină. Cum digitalizăm o ţară rurală?, se întreabă autorii studiului, în condiţiile în care o treime dintre copiii înscrişi în învăţământul preuniversitar românesc nu beneficiază de acces la un echipament de tip laptop, tabletă sau desktop, pentru activităţi şcolare.
Răspunsul direct şi cinstit este că nici măcar mirajul erei digitale nu poate mascaefectele crunte ale unei boli incurabile, de proporţii epidemice. Un spirit cinic s-ar hazarda să afirme că virusul care bântuie lumea va fi doar cea mai recentă dintre grijile multor şcoli autohtone. Dl. SARS-COV-2 nu are decât să stea la coadă: mai întâi trebuie reparată clădirea cea veche a şcolii, apoi se cuvin amenajate utilităţile de tip elementar (canalizare, apă curentă şi încălzire) şi facilităţile de igienă (băi, vestiare), după care e necesar să fie avute în atenţie sistemele de alertă la riscuri (incendii, cutremure, inundaţii, supraveghere ambientală video) ş.a.m.d. Unde mai pui şi că biblioteca şcolii, adică inima din care ar trebui să zvâcnească cu putere sângele viu şi proaspăt al resurselor educative, e în colaps? Dacă se acceptă ideea că raţiunea de funcţionare a unei biblioteci şcolare este să consolideze deprinderea crucială de a învăţa cum să învăţăm, adică de a descoperi şi de a accesa cât mai multe categorii de resurse de informare şi documentare spre a dobândi şi fructifica cunoştinţe noi, atunci se poate ţine seamă şi de ipoteza că în învăţământul românesc nu se stimulează, ci se abandonează tot mai rapid deprinderea de a-i instrui pe copii şi tineri cum să valorifice eficient colecţiile unei biblioteci. De altfel, în ultimul deceniu, adică între anul şcolar 2009/2010 şi anul şcolar 2018/2019, numărul bibliotecilor şcolare s-a diminuat cu o cincime, iar numărul cititorilor care le frecventează a scăzut cu aproximativ 25%. În foarte multe din cele 6722 de biblioteci şcolare existente, conform datelor Institutului Naţional de Statistică, în România anului 2018, fondul de publicaţii e uzat şi inactual.
Deşi constituie coloana vertebrală a sistemului naţional de biblioteci, reprezentând mai bine de două treimi (peste 70%) din acest ansamblu de instituţii, reţeaua românească de biblioteci şcolare dispune de un fond infodocumentar organizat aproape exclusiv în colecţii tradiţionale. Absenţa notabilă şi mai mult decât regretabilă a resurselor în format electronic se oglindeşte în media statistică a împrumuturilor de publicaţii efectuate în ultimii zece ani: mai puţin de jumătate din împrumuturile efectuate anual la nivel naţional se realizează, în medie, la nivelul bibliotecilor şcolare (38,51%). Pe scurt, între 2009 şi 2018, împrumutul de publicaţii a înregistrat, în bibliotecile şcolare, o scădere de 46%. Vorba ceea: cui îi mai arde să frecventeze biblioteca când acoperişul şcolii stă să se prăbuşească peste elevi?
Privind prin lentila acestor fragmente statistice înfricoşătoare, înţelegem că şcoala online va fi online mai mult cu numele, iar victimele acestui teribil experiment sunt copiii noştri. Unii, cei mai norocoşi, vor resimţi mai atenuat, poate,şocul destrămării lumii lor sociale (deprinderi, comportamente, anturaje). Alţii, cei mai nefericiţi dintre ei, vor sfârşi în beznă, ca numere bizare ale unor statistici aproape neverosimile.
Cum se va numi generaţia de cobai supuşi unui simulacru educativ de amploare planetară? Cum se va numi generaţia ale cărei rădăcini în universul şcolar sunt retezate tot mai iute pe măsură ce timpul de izolare creşte? Cum se va numi generaţia de absolvenţi care vor căpăta diplome fără să fi ştiut vreodată ce miros are un manual abia ieşit de sub tipar sau fără să fi văzut cum arată un educator, un învăţător sau un profesor în carne şi oase?
Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |