Geografie europeana

De ceva vreme, ProTV-ul difuzeaza o emisiune
de turism european cu un actor (t?nar)
bucurestean ?n varianta de reporter-vizitator,
Dragos Bucur pe numele sau. Ideea show-ului –
intitulat, cam comun, Jurnal de calatorie – a
fost la ?nceput, macar ?n principiu, interesanta.
Omul nostru (?nzestrat, ?ntr-adevar, cu mult
tupeu si, ca atare, potrivit pentru o astfel de
misiune) trebuia (trebuie) sa calatoreasca,
foarte neconventional, prin locuri exotice din
Europa si sa surprinda (cu ajutorul echipei de
filmare care-l ?nsoteste, desigur) aspecte din
viata obisnuita a indivizilor, merg?nd – ?n acest
mod, de „jos” ?n „sus” – catre ceea ce este
deosebit, istoric ?n viata comunitatilor
respective. Pentru a da culoare emisiunii,
Dragos Bucur avea (are) sarcina sa intre ?n
discutie cu lumea, pe nepregatite, ?n baruri, pe
terase, ?n mijlocul strazii, pe plaja sau ?n
discoteci si sa prinda, cum se zice, „pulsul
vietii”. Repet, o reteta interesanta de
documentar turistic, pasibila de succes. Din
nefericire, protagonistul spectacolului – pe l?nga
calitatea incontestabila a lipsei de complexe –
dezvaluie totusi un mare handicap. Nu stie
satisfacator nici o limba europeana, engleza
rudimentara pe care o arunca la ?nt?lnire ?n
orice ?mprejurare fiind un surogat greu inteligibil
interlocutorilor (oricum, mai tot timpul, vorbitori
nativi de franceza, spaniola, germana ori
italiana). Dialogurile s?nt, prin urmare, frecvent,
penibile si suspendate, gasindu-si rezolvarea ?n
sur?suri largi, dar ?ncurcate. Unii dintre cei
abordati au aprehensiuni, nepricep?nd prea
bine asaltul straniei echipe de filmare asupra
lor (o dama spaniola a ?mpins presupunerile
p?na acolo, ?nc?t l-a ?ntrebat pe dinamicul actor
daca nu e cumva ?n strategia lui ultima achizitie
?n termeni de agatat femei; baiatul nu a receptat
?ntrebarea, a r?s cu voiosie si a lasat sa se
?nteleaga – spre groaza interlocutoarei care a
adaugat precipitat: „S?nt maritata!” – ca da). Altii,
auzind de Rom?nia, se ?nsenineaza si lalaie
automat, cu icnete, Dragostea din tei.
Urmarind ?nsa episodul de saptam?na trecuta,
am ajuns sa-i iert lui Dragos Bucur toate
pacatele „lingvistice”, pentru un moment de
inspiratie, pur si simplu, debordanta. Vorbea
t?narul nostru realizator, mai prin gesturi, mai
prin sunete guturale, ?ntr-un bar luminat
stroboscopic (din Ibiza), cu un italian prevazut
cu tepi punk ?n centrul testei. Italianul
recunostea deschis ca traia de un an si
jumatate ?n Ibiza si nu dorea sa mai revina ?n
tara lui. Motivul principal? Nu distractia, nu
luxul, nu libertinajul, ci karma benefica „a
locului”, ce te invadeaza prin toti porii (tipul si-a
?nsotit observatia cu un gest elocvent, de
yoghin ?n pragul transei, inspir?nd din genunile
plam?nilor si ridic?nd m?inile ritmic pe l?nga
corp). ?n sf?rsit, veselie mare, batai reciproce pe
umar, fratie universala. Bucur ?si ia ramas bun,
tot gestic, fac?nd un pas de ?ndepartare. Punk-
istul ridica euforic ambele m?ini sus – ?n V-ul
victoriei – si urla bezmetic, acoperind galagia din
bar: „Ura, Bulgaria!”. Dragos ezita o secunda,
apoi, plin de spontaneitate si cu gura p?na la
urechi, completeaza: „Ura, Bulgaria! Hai
Budapesta!”. Italianul, intrat ?n surescitarea
tipica mintii meridionale, ?l ?ng?na isteric, iar pe
noi ne priveste extatic ?n teleobiectiv: „Ura, ura!
Traiasca Budapesta!”.
Bine?nteles, o stim cu totii, Rom?nia este des
confundata, ?n Europa si, mai ales, ?n SUA,
c?nd cu Ungaria, Bulgaria, Albania si Polonia,
c?nd cu republicile ex-sovietice. ?n general,
puseele de ignoranta ale aliatilor nostri vestici
ne intriga si ne aratam, dupa caz, ofuscati sau
doar raniti ?n amorul propriu (ascuns ?n spatele
vreunui z?mbet strepezit). Eu, de exemplu, am
trait o asemenea ambiguitate de identitate
nationala – cum sa spun? – la nivel ?nalt. Cu
c?teva zile ?nainte de ?ntoarcerea mea din
America – dupa un stagiu academic semnificativ
– ?mi asteptam biletele de avion (de la oficialii
guvernamentali, raspunzatori de bursa mea, din
Washington) ce urmau sa soseasca prin posta.
La primirea lor, stupoare! Ruta pe care era
valid documentul se ?ntindea tenebros din
Tucson, prin Las Vegas si New York, p?na la…
Budapesta! Nu faptul ca Budapesta ram?nea, ?n
ochii functionarilor de stat americani, capatul
lumii civilizate si nici acela ca ar fi trebuit sa-mi
acopar din buzunarul propriu restul calatoriei
(Budapesta-Bucuresti) m-au consternat, ci
situatia neverosimila ca, mai bine de un an de
zile c?t tinusem legatura (intens) prin telefon,
fax, e-mail si adesea viu grai cu ei, acesti
oameni (cu pozitii destul de importante ?n
aparatul diplomatic auxiliar al Statelor Unite) ma
crezusera Fulbrighter maghiar ori, ?n versiunea
mai fericita, banuisera ca Budapesta este
capitala Rom?niei.
Tot pe acolo (?n Texas), dar cu alta ocazie,
cineva m-a ?ntrebat daca Rom?nia e o
provincie greceasca, altcineva daca venim din
Orientul Mijlociu (fiind „un fel de turci”), iar un
guatemalez simpatic a fost chiar curios sa stie
daca, ?n Rom?nia, limba oficiala fusese
dintotdeauna engleza!? O colega din Cluj ?mi
povestea – ?n aceeasi ordine de idei – ca un
domn bine (universitar american) dorise sa afle,
la un simpozion, daca noi, rom?nii, m?ncam
carne de vita (auzise ca, „?n aceasta parte de
lume”, vaca ar fi animal sacru si, prin urmare,
s-ar fi ?nmultit ?n mod absurd). Fara sa se
piarda, ca si Dragos Bucur, colega a replicat:
„Oh, bine?nteles ca nu m?ncam! Vaca este
tratata la noi cu un respect transcendental.
Daca vreodata vizitati Rom?nia, nu ezitati sa
mergeti la Marele Templu al Vacii din Bucuresti!
Veti avea o experienta de neuitat”. Domnul a
parut sa ?nregistreze detaliile, abord?nd
conversatia cu mare seriozitate.
Nu s?ntem extrem de vizibili pe harta, trebuie sa
recunoastem. Nici pe cea turistica, nici pe cea
economica sau politica si, din pacate, nici macar
pe cea culturala. V?rfurile noastre din stiinta si
sport prefera sa ram?na – de-a lungul carierei –
?n lumea dezvoltata si, ca atare, nu am creionat
?n timp nici o harta prea convingatoare a stiintei
si sportului. ?n fine, nu cred ca trebuie sa
construim neaparat complexe existentiale de
aici. Este aceasta o drama a civilizatiilor mici si
ostracizate. Dumneavoastra stiati, p?na recent,
care e treaba cu Osetia? Dar cu Andorra,
Malta, Nigeria ori Zimbabwe? De aceea,
sugerez sa ram?nem lucizi si optimisti p?na la
capat. Din c?nd ?n c?nd, putem z?mbi, precum
Dragos Bucur sau colega mea clujeanca. Cu
at?t mai mult cu c?t avem, p?na la urma, si un
Mare Templu al Vacii (ori al „Vacilor”) ?n
Bucuresti. Ma g?ndesc, fara ?ndoiala, la
exorbitanta, renovata si parlamentara Casa a
Poporului – vizibila din avion. De ce n-ar fi ea
impusa – cu insistenta cornuta – pe harta
Europei?
Codrin Liviu CUTITARU

Publicitate și alte recomandări video