Germania în criză

În jurnalul extins de știri al ARD (subliniez: principalul post tv public german), emisiunea de seară Tagesthemen (Temele zilei) din 16 decembrie 2024, zi în care cabinetul lui Scholz, rămas în minoritate după ce cancelarul a dat afară din coaliția semafor (Ampelkoalition) galbenul (partidul liberal FDP al ministrului de Finanțe Christian Lindner), a pierdut, cum era de așteptat, votul de încredere al Bundestagului, am auzit cel mai dur comentariu la adresa guvernului Scholz (dintre comentariile auzite de mine până acum).

Thomas Berbner (de la postul tv regional NDR/ Norddeutscher Rundfunk): „Cei trei ani ai coaliției semafor au dăunat grav țării noastre, au dus economia pe marginea prăpastiei. Mii de cetățeni tocmai își pierd joburile. Cancelarul federal a contribuit semnificativ la asta. Olaf Scholz a permis ca ministrul verde al Economiei să practice protejarea climei cu bila de demolare, ca Robert Habeck să oprească, în toiul crizei energetice, împotriva sensului și a rațiunii, centralele nucleare, deoarece ideologia verde a fost mai importantă pentru el decât binele țării și al cetățenilor ei”.

Unde ar duce asta, ar fi arătat chiar ultimele săptămâni: „Dacă nu bate vântul și nu-i nici soare, nu explodează doar prețul la bursele de curent electric, ci devin victime ale nebuniei revoluției energetice germane și vecinii noștri”.

Ehei, și ce să vezi, deși nu se compară, totuși au ceva în comun – Ciolacu și cu Olaf Scholz, vreau să spun: Scholz, zice Berbner în continuare, „a încercat cu un buget neconstituțional să acopere problemele guvernului său cu cheltuieli sociale crescute și cu subvenții”.

Arătând apoi că i-a sugerat deja cu un an în urmă lui Christian Lindner să pună capăt tragediei autoproclamatei coaliții a progresului, se declară mulțumit că ministrul federal de Finanțe și FDP-ul au renunțat să mai sprijine iresponsabila politică de deindustrializare a guvernului Scholz. „Darea lor afară din guvern ne arată că consensul roș-verde întru asumarea de datorii a fost mai important pentru cancelar decât viitorul țării noastre.”

Olaf Scholz s-ar baza acum pe faptul că cetățenii vor uita ce-a comis în cei trei ani de guvernare, că nu vor vedea că la SPD și la Verzi unul dintre pilonii de bază ai economiei sociale de piață pare că nu mai contează: „Banii pe care vrei să-i cheltuiești trebuie mai întâi să-i produci”.

Ei, ca intermezzo, care credeți că a fost cuvântul anului (Wort des Jahres) 2024 în Germania? Ampelkoalition! Un eșec mai mult decât îngrijorător nu doar pentru Germania, ci și pentru Europa – inclusiv pentru România, deci, de vreme ce țara cu cea mai mare economie din UE este principalul partener comercial al ei.

Criza se acutizează

Din ultima emisiune Nuhr im Ersten a lui Dieter Nuhr din 2024, poftim o cifră relevantă care cimentează critica dură a lui Berbner: moderatorul însuși al emisiunii de cabaret politic, făcând o trecere critic-satirică în revistă a anului, descrie coaliția semafor drept un Dilettantenstadl (șura/ șoprul diletanților) sub acoperișul căruia s-au înregistrat în 2024 cu 24% mai multe insolvențe decât în 2023!

Interesant este că la baza degringoladei nu doar economice a Germaniei din ultimii ani au stat și guvernele succesive conduse de Angela Merkel. Care Merkel și-a publicat pe final de 2024 biografia sub titlul sec (și cam fără legătură cu realitatea imediată și mediată) „Freiheit” – Libertate. Comentariul acid al lui Nuhr: Merkel (supranumită și Mutti/ Mămica) n-ar fi activat ca politiciană, ci ca „anestezistă”! Iar în cei 20 de ani de guvernare roș-verde (Nuhr lasă de înțeles că și cele patru guverne Merkel au făcut politică roș-verde – bazele opririi centralelor nucleare, de pildă, au fost puse sub ea!), ultimul cancelar CDU (creștin-democrat, de dreapta, deci) ar fi fost… social-democratul Gerhard Schröder în 2005! Și ca să mai bată un cui în moștenirea lui Merkel, Nuhr consideră că cei 16 ani ai ei de guvernare ar fi fost 16 ani de etatism! Încheindu-și apoi critica generală care, desigur, include și guvernul Scholz, cu o rotunjire pe măsură: „Asta-i Germania, să crezi că poți fi o națiune industrială fără industrie”.

În fine, iată ce mi-am mai notat în context german (de data asta cifrele sunt de la matinalul RTL): în ultimii doi ani, numărul homeleșilor din Germania s-a dublat, ajungând la 532.000; doar 44% dintre germani dețin locuință proprietate personală, iar cum criza de locuințe a dus la chirii tot mai greu de plătit, nu-i de mirare că a crescut numărul „boschetarilor” și (apropo de cei 500.000 de euro economii pentru o pensie liniștită și sigură) și riscul sărăciei pentru mulți dintre cei 54% care locuiesc cu chirie; fie piața chiriilor, fie vreo boală neprevăzută (dar previzibilă, statistic vorbind) și nevoia de îngrijire specializată într-un cămin: cost pe lună – cam de la 4000 de euro în sus!), unde mai pui și vreo inflație peste măsură sunt doar câteva cauze ce pot compromite liniștea de după pensionare.

Ca fapt divers și întru ilustrare a ceea ce a dus la neglijarea intereselor economice ale Germaniei, aflați că din data de 1 noiembrie 2024 a intrat în vigoarea legea autodeterminării privind genul. Asta le-a lipsit cel mai mult nemților: să poată hotărî fiecare în parte dacă e bărbat sau femeie, trans nu știu ce sau divers nu știu cum!

P.S. Premiul 1 la Deutscher Cartoonpreis 2024 l-a obținut caricaturistul Markus Grolik pentru un cartoon în care un angajat vine la birou „cu cățel, cu purcel” și-și întreabă șeful dacă poate să facă home-office la birou…

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video