anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 12.08.2020

Haideţi să oferim ghete, căciulă, mănuşi şi fular copiilor sărmani dintr-un sat de la marginea judeţului

Ghetuţe noi pentru piticii din Scoposeni. Campania umanitară de Crăciun a „Ziarului de Iaşi“!

GALERIE
DAN_9530DAN_9730DAN_9528DAN_9540DAN_9557DAN_9598DAN_9607DAN_9750DAN_9784DAN_9788
  • DAN_9530
  • DAN_9730
  • DAN_9528
  • DAN_9540
  • DAN_9557
  • DAN_9598
  • DAN_9607
  • DAN_9750
  • DAN_9784
  • DAN_9788
- +

Un Crăciun mai fericit şi mai călduros pentru aproape 100 de copii sărmani: „Ziarul de Iaşi“ vă invită şi anul acesta să fiţi alături de elevii fără posibilităţi, să încercăm împreună să le ducem acestora ghetuţe noi, de piele, mănuşi şI fulare. Poţi fi Moş Crăciun pentru cei 82 de copii de la şcoala din satul Scoposeni, comuna Gorban, o şcoală aflată la doar câţiva kilometri de graniţa cu Republica Moldova. Un sat întins pe câţiva kilometri, îmbătrânit, unde copiii sunt strânşi zilnic cu maşina şcolii din mai multe sate. La fiecare zece case, trei sau patru sunt părăsite de cei care au plecat peste hotare, iar alte trei sau patru sunt nelocuite, deşi sunt proaspăt renovate. Familiile au plecat cu tot cu copii, iar aici le-a mai rămas doar un fel de casă de vacanţă. Cei care au rămas însă trăiesc în condiţii precare, iar izolarea faţă de oraş se simte la tot pasul. Un sat de oameni muncitori, dar copleşiţi de griji şi nevoi.

„Doamne, nu uita de noi/ Suntem săraci, plini de nevoi/ Doamne, ocroteşte-i pe români“, se aude din una dintre clasele de la şcoala din Scoposeni. Copiii repetă pentru serbarea de 1 Decembrie, peste trei zile. Sunt cei mai mari, din clasele a III-a şi a IV-a, însă în fiecare clasă se recită poezii sau se citesc scurte pasaje din istorici.

La şcoala din Scoposeni, situată la circa 60 km de Iaşi, învaţă 82 de copii, cu tot cu cei 16 de la grădiniţă. Cu toţii sunt acum ceva mai bucuroşi: de vreo săptămână primesc cornul şi laptele, iar în clasă este cald. Mai cald decât este la mulţi dintre elevi acasă. Directorul Şcolii Gorban, de care aparţine cea din Scoposeni, povesteşte că aproape toate produsele pe care le primesc copiii de la şcoală sunt şi consumate. „Cel mult 10% din ele ajung la coş, dar le-am dat de grijă doamnelor învăţătoare să fie atente şi să le dea celor care au o situaţie financiară mai proastă“, mărturiseşte Constantin Olaru, directorul şcolii. Aşa ajung copiii din clasele I-IV să-i hrănească şi pe frăţiorii mai mici de acasă, din cornul şi laptele pe care îl primesc în plus la şcoală atunci când vreun coleg lipseşte sau când puţinii colegi mai înstăriţi îl refuză.

Primul contact

„Suntem săraci şi plini de amar/ Plânsu' nostru-i în zadar/ Doamne, ocroteşte-i pe români“. Copiii sunt astăzi îmbrăcaţi cu hainele bune, pentru repetiţia de la serbare, ne spun învăţătorii, dar, pentru mulţi, cizmuliţele de cauciuc sau tenişii intră în această categorie, chiar dacă afară-s minus 10 grade, iar vântul pare să facă gerul şi mai aprig. Cu toţii sunt curaţi, iar cadrele didactice povestesc că aşa este mereu, că, indiferent cât de greu le este acasă, părinţii încearcă să-i trimită la şcoală, să-i spele, şi se asigură că şi-au făcut temele. Chipurile copiilor se luminează brusc, când aud de la noi de Moş Crăciun, care ar putea veni la ei în sat, şi îşi strâng în braţe colegii de lângă ei. „Eu vreau o tabletă“, „eu vreau şi un telefon“, „eu, o maşină cu telecomandă“, îşi spun băieţii mai curajoşi dorinţele. Lasă însă capul în pământ când îi întreabă învăţătoarea dacă nu şi-ar dori şi ghete sau haine. Un soi de ruşine îmbinată cu tristeţea li se citeşte pe chip, iar ochii le devin umezi. Înţeleg, la cei 10 sau 11 ani, că nu-şi permit să viseze, că dorinţele lor pentru Moş Crăciun trebuie să fie altele. Pe listele lor de cadouri sunt hainele în care să nu le mai fie frig, cartofii, orezul şi, dacă ai lor găsesc unde să muncească cu ziua, poate şi o bucată de carne.

Directorul şcolii: „E greu să defineşti sărăcia“

În Şcoala din Scoposeni, înstăriţi sunt cei care au unul dintre părinţi peste hotare, unde muncesc sezonier, dar şi aceştia aşază fiecare bănuţ pe hârtie şi-l drămuiesc pentru casă. În comună este greu de găsit un serviciu, iar în Iaşi se ajunge la fel de greu. Aproape fiecare familie din sat are câte un necaz, iar atunci când întrebăm învăţătorii de cele mai sărace familii care au copii la şcoală, se uită unii la ceilalţi şi nu ştiu ce să zică. „E greu să defineşti sărăcia“, mărturiseşte mai târziu directorul şcolii. Familiile s-au gospodărit cum au putut şi, aproape din nimic, au reuşit să-şi ridice o casă, muncind cu ziua pentru materiale, pentru uşi sau pentru paturile pe care le au în casă. Ne-au spus însă de cinci familii care, în ciuda tuturor necazurilor, au grijă de copii şi, muncind oriunde găsesc, încearcă să-i ţină la şcoală. Popovici Cătălin este capul uneia dintre cele cinci familii ale căror poveşti vi le vom prezenta pe larg în zilele următoare. Este tatăl a şase copii. Nu ar avea voie să muncească, şi chiar ar avea nevoie de o operaţie la coloană. Aşa a reuşit însă, în şase ani, să-şi ridice casa. A construit mai întâi o cameră şi apoi, în fiecare an, a tot reuşit să construiască. Prin uşa de la intrare bate vântul. A lucrat însă două zile la un vecin pentru ea. Fiecare obiect de mobilier, fiecare masă sau geam are câte o poveste similară. Are un copil la liceu, în Iaşi, iar jumătate din banii familiei, din ajutor social şi alocaţii, ajung la el, pentru cazare şi transport. O altă parte importantă din bani se duc spre cel de-al doilea, care face naveta în comună.

„Aş avea nevoie, cu tot cu plata la lumină şi cât au nevoie copiii pentru şcoală, de 1.500 de lei“, mărturiseşte Cătălin. În casă, venitul lunar nu depăşeşte însă 1.300 de lei, iar restul îi face muncind cu ziua. Iar banii de mâncare îi face tot aşa. Familia Aanei s-a mutat în casa bunicii acum, în prag de iarnă, după ce au fost nevoiţi să plece din casa în care au locuit până acum. Aici bate vântul prin acoperiş şi stau şase persoane într-o singură cameră. Au şi vacă, şi au reuşit să crească şi un porc pentru Crăciun. Au adunat lemne muncind cu ziua şi fac tot posibilul ca cei mici să ajungă la şcoală. Nu au însă nimic în casă nici preşuri şi nici pături. Au plecat din casa în care au locuit până acum fugăriţi de rude. Îşi plâng în pumni, dar încearcă să fie tari pentru copiii lor.

Premianta clasei

În zilele următoare veţi afla şi povestea Mayei, o fetiţă de 10 ani care are cele mai bune rezultate la învăţătură din clasă. E în grija bunicii, care, de una singură, încearcă să o educe. Nu are niciun venit în afară de alocaţia fetei, şi munceşte cu ziua prin vecini, le dă cu var, merge la desfăcat porumb sau face orice, pentru ca fetei să nu-i lipsească nimic. Maya se visează medic veterinar, iar încă de pe acum toate animalele fără adăpost pe care le vede pe stradă ajung în curtea bunicii. Aceasta strânge din umeri. Nu se îndură să-i curme fericirea fetiţei, dar ştie că fiecare pisică e o gură în plus de hrănit.

Şurpanu Daniela este o mamă singură, cu trei copii la fel de buni la învăţătură ca şi Maya. Stă însă împreună cu mama ei, iar tatăl copiilor a uitat complet de familie. Fata cea mai mare a Danielei este la Iaşi, la Colegiul „Mihai Eminescu“. A obţinut aproape 10 la examenul de capacitate, iar acum este în clasa unuia dintre soţii Nedea, se pregăteşte pentru Medicină. Narcisa citea cursiv şi expresiv de la 3 ani, iar toate rezultatele de la olimpiade sau de la testările naţionale, până să ajungă la Iaşi, le-a obţinut fără meditaţii. Fraţii ei sunt încă în sat, la şcoala din Scoposeni, însă speră să o urmeze pe sora lor. Daniela, mama lor, strânge însă din umeri. Fata ei a avut norocul unei burse, însă nu ştie dacă şi viitorul celorlalţi doi copii va fi la fel de bun.

La şcoala din Scoposeni, asemenea poveşti întâlneşti în fiecare clasă. Necazurile par să-i fi ocolit pe puţini dintre copiii de aici şi familiile lor. Crăciunul pentru cei mai mulţi este ca o zi obişnuită, fără decoraţiuni sau pom de iarnă. Poade doar cu câteva dulciuri, pe care le primesc copiii mergând la colindat.

Cum putem să-i ajutăm

Cei care doresc să ajute în această campanie cu orice sumă de bani, mai mică sau mai mare, sunt aşteptaţi la sediul redacţiei, bd. Nicolae Iorga, nr. 35, vizavi de Gara Internaţională. Mai multe detalii la telefon: 0232/271.271. La acelaşi număr, firmele pot obţine detalii despre eventualele contracte de sponsorizare tip, în dublu exemplar, care sunt necesare în aceste situaţii şi care pot fi transmise, la cerere, chiar şi prin fax. A fost deschis şi un cont de donaţii la BRD de către Şcoala Gorban, de care aparţine şcoala din Scoposeni, contul fiind: RO45 BRDE240SV17849002400.

Din banii strânşi, „Ziarul de Iaşi“ împreună cu reprezentanţii şcolii cumpără ghetuţe, fulare şi mănuşi. În cazul în care vor mai rămâne fonduri, ele vor fi donate şcolii pentru achiziţia de materiale didactice necesare. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Un preşedinte discret

Lucian DÎRDALA

Un preşedinte discret

Nu se pune problema să stabilim, aici, pattern-uri ambiţioase. Se poate, totuşi, observa că preşedinţii Senatului din guvernările dominate de Ion Iliescu au fost politicieni lipsiţi de ambiţia de a controla partidul sau guvernul, acceptând fără obiecţii supremaţia lui Ion Iliescu.

Filmuletul zilei

opinii

Ultima mineriadă (I)

Florin CÎNTIC

Ultima mineriadă (I)

Faptul că la presiunea societăţii civile conducerea DIICOT a hotărât să infirme în mare măsură scandaloasa încercare de muşamalizare făcută de procurorul Doru Stoica arată cât de exploziv este dosarul represiunii din 10 august 2018.

Imagine all the people...

Radu PĂRPĂUȚĂ

Imagine all the people...

Memoriei lui Philippe Muray (1945-2006)

Efemeride electronice

Ioan MILICĂ

Efemeride electronice

pulspulspuls

Mult iubite Înalpreasfinţite Teo Fan-Fan,

Mult iubite Înalpreasfinţite Teo Fan-Fan,

Cu nespusă sfială ridicăm privirea spre mitra Sfinţiei voastre, convinşi fiind că îndrăzneala ne va fi iertată, iar rostirea noastră păcătoasă va fi aşişderea trecută cu vederea, dacă se va dovedi nevrednică de înalta judecată a Sfinţiei Voastre.

Caricatura zilei

3 AM

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.