Caută 
2 MIN
Omul știe când pleacă, dar nu și când se întoarce. Știe și când începe ceva, dar habar n-are când isprăvește (dacă mai isprăvește, că au fost milioane de proiecte în istoria omenirii care nu s-au mai dus până la capăt, fiindcă oamenii s-au plictisit, și-au băgat palma-n fund, n-au fost mulțumiți cu banii sau au răposat). Am început treaba cu proverbele și zicătorile și, iaca, am ajuns la cel de-al cincilea episod în care vă oferim mostre de înțelepciune lăsate nouă de strămoși din vremea în care nu aveau apă curentă, săpun și electricitate și în care educația se făcea cu coada lopeții. Deși sigur mai sunt subiecte, ne oprim aici. Poate că vom reveni mai încolo, când o fi mai cald. Ultima tranșă, în cele ce urmează:
* Cui i-e milă de copil înseamnă că nu-l iubește. Am mai pomenit despre asta, că e doldora bagajul de înțelepciune populară românească de asemenea sugestii educative pe bază de bătut copiii (care, fiind mici, nu se pot apăra). Asta vine ca și cum s-ar lăuda mai mulți preșcolari, în pauza de cornuleț și lapte, „Pe mine mama mă iubește cu palma și nuiaua!”, „Pe mine mă iubește tata, cu parul și cureaua!” sau „Pe mine mă iubesc părinții amândoi și bunicii: vedeți ce vânătăi mi-au făcut și cât de tare mi-au smuls părul de la ceafă?”.
* Găina bătrână face ciorba bună. Dacă vă aflați la un restaurant și tocmai vă entuziasmează calitatea ciorbei din strachină, să nu scăpați proverbul cu voce tare, să vă audă bucătăreasa care a gătit-o, că e posibil să vă rupă polonicul de cap pe motiv că ați făcut-o găină bătrână!
* Toamna se numără bobocii. Am întrebat mai demult un vrednic gospodar din mediul rural de ce se numără bobocii toamna; ne-a răspus că habar n-are, după cum n-are nici boboci, rațe, gâște sau lebede, și chiar dacă ar avea, cei din sat de la el numără în fiecare toamnă cu totul altceva, mai exact damigenele.
* Ai carte, ai parte. Mai demult am fi zis că vorba asta e complet aiurea, mărturie stând zecile de români cu extrem de multă parte și foarte puțină carte din clasamentul bogaților. Iată că, totuși, înțelesurile ascunse au ieșit, în sfârșit, la iveală: cu cât unii au mai multă carte (scrisă sau, în fine), cu atât au mai multă parte de reducerea pedepsei! Măcar așa să ajungă elevii de azi, pentru care unii dintre acei scriitori de celulă sunt modele de urmat în viață, la concluzia că și cărțile sunt bune la ceva!
* Nu lăsa pe mâine ce poți face azi. Se cam bate cap în cap cu „N-au intrat zilele în sac”, dar nu-i asta problema, ci felul în care fiecare interpretează mesajul: de exemplu, mii de cetățeni au regretat, de-a lungul vremii, că în ajun s-au luat după proverb, deci nu au mai lăsat nimic pentru a doua zi, să aibă cu ce să se dreagă.
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
