Giani din „Las Fierbinți” și Marian Enache de la Curtea Constituțională. Combinații în epoca AI

Într-o scenetă consacrată din „Las Fierbinți”, Giani, combinatorul satului, i se plânge cârciumarului Bobiță că-l ascultă „sateliții lui Putin și lui NATO” și îi află secretele. „Așa și? Ce face ei cu toate secretele astea?”, îl întreabă nedumerit Bobiță. „Cum ce face? Le pune cap la cap și îmi face profilul”, răspunde Giani, vizibil îngrijorat.

Judecătorii CCR, sau măcar unii dintre ei, trebuie că au văzut episodul și s-au inspirat din el. Motivarea Curții Constituționale în dosarul declarațiilor de avere pare un manifest al bugetarului plătit regește, speriat că cineva, acolo sus, îi „face profilul”. „(…) revelând, prin informațiile furnizate, caracteristici ale persoanei referitoare la obiceiurile de viață, deduse din felul în care utilizează veniturile pe care le obține, modul în care le investește sau le economisește evidențiind fațete deosebit de personale din viața acestuia, care ar trebui să fie protejate din perspectiva datelor cu caracter personal”, se arată în motivarea CCR.

Cine le-a pus gând rău bugetarilor și le face „profilul”? Aici judecătorii Curții dau dovadă de atâta imaginație că-i fac să roșească pe producătorii serialului. Ei bine, Inteligența Artificială. Roboții! În 2025, dușmanul nevăzut al bugetarului de lux e nimeni altul decât „Terminator”. „Curtea subliniază că dezvoltarea tehnologiilor de inteligență artificială face posibilă crearea unor modele și tipare comportamentale personalizate în raport cu fiecare declarant în parte, ceea ce, coroborat cu abundența informațiilor private devoalate, prin efectul legii, în spațiul public, prezintă un risc în sensul desconsiderării demnității umane și a individualității persoanei, fragilizând până la anulare protecția constituțională de care aceasta trebuie să se bucure în privința vieții sale private”, scrie în motivarea CCR.

Să le luăm pe rând. Ce „fațete deosebit de personale” dezvăluie o declarație publică de avere? Sunt veniturile din salarii și prime încasate de un funcționar plătit din bani publici „fațete deosebit de personale”? Nici pe departe. E dreptul contribuabilului să știe unde i se duc taxele și impozitele. Vă amintiți să fi fost vreodată criticat un funcționar pentru că a câștigat sume mari la păcănele sau la pariuri? Pentru că a moștenit o casă, ori pentru că investește la bursă? Niciodată. Din contră, și cei mai invidioși acceptă că „banii la bani trag”. Sigur, aceste informații pot atrage suspiciuni privind comportamentul social al funcționarului, dar în esență e treaba inspectorilor ANI și a presei să „adulmece” mai departe. Să dea verdictul.

Se pot crea „modele și tipare comportamentale personalizate în raport cu fiecare declarant în parte”? Nu prea. Declarațiile de avere îi transmit plătitorului de taxe și impozite, într-o modalitate destul de grosieră, că demnitarul/angajatul unei instituții publice e mai bogat sau mai sărac decât anul trecut. Paradoxul e că „modelele și tiparele comportamentale” incriminate de CCR derivă îndeobște nu din ce funcționarul scrie în declarația de avere, ci din ce „uită” să menționeze în document. Spre exemplu, un cetățean observă că un primar din alt oraș are o vilă la Frasin care nu apare în declarația de avere și anunță presa. CCR îi pune acum pumnul în gură și acuză că procesul a devenit prea transparent. Dezbracă instituția declarației de avere de sensul ei cel mai intim – acela de a facilita interacțiunea comunității ca avertizor de integritate cu supervizorii – ANI/presă. Visăm la o societate mai implicată civic, parte integrantă în procesul democratic, iar instanța care apară drepturile și libertățile fundamentale reacționează cu dispreț – „Stați liniștiți la locurile voastre, nu vă băgați unde nu vă fierbe oala!”

Desconsideră o declarație de avere publică demnitatea umană? Discutabil. Poate că unii funcționari săraci nu se simt confortabil când descoperă ce averi au strâns colegii lor de birou, plătiți similar. Dar asta e și ideea: să-și pună întrebări, să încerce să afle cum un birocrat cu salariu minim și-a construit trei vile în doi ani și să se facă auzit. Cât despre funcționarii bogați, da, conturile uriașe alimentate din bani publici (?) vin la pachet cu acest mărut neajuns, de a-și afișa averea. Dar demnitatea le rămâne neștirbită. Îi desconsideră statul demnitatea președintelui CCR, Marian Enache, care încasează lunar o pensie de 20.000 de euro sau, mai degrabă, demnitatea umană a milioane de pensionari care supraviețuiesc lunar cu 2.000 de lei este cea desconsiderată?

Teama lui Giani că i se face „profilul” e amuzantă pentru că personajul său, un tânăr sărac de la țară, încearcă să facă șmecherii, să fenteze legea, dar nu-i reușește niciodată. Nu pentru cei ca el sunt publice declarațiile de avere, ci pentru cei care lucrează la stat și, cum necum, câștigă mereu din „combinații”. Nu-i exclus ca AI-ul să fie capabil în curând să ridice niște „red flags” privind profilul bugetarilor în baza declarațiilor de avere. Dar acest lucru se va întâmpla indiferent dacă documentele rămân publice sau vor fi ascunse prin vreun server securizat la ANI. Să nu uităm ca acțiunea din „Terminator” se desfășuară în 2029, deci nu suntem departe. Problema e în ce măsură algoritmii „Skynetului” vor înțelege că e sănătos social să bată obrazul primarului cu vilă nedeclarată sau că e acceptabil civic să-i spună „în față” unui judecător cu pensie nesimțită că își sfidează semenii.

Publicitate și alte recomandări video