Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Glume filozofice

GALERIE
Ioan Milica
  • Ioan Milica
- +

Sunt cărţi pe care le îndrăgim fără rezerve şi pe care le recitim ca şi cum ne-am revedea cu prieteni vechi, de încredere. Sunt cărţi care ne luminează viaţa interioară, care ne îmbogăţesc visele, care ne modelează conduita. Sunt cărţi fără de care existenţa noastră nu pare deplină, armonioasă, curcubelă (o citez astfel pe fiica mea de patru ani).

Pentru mine, între astfel de cărţi se numără şi meditaţiile împăratului Marcus Aurelius. Am putut constata că prietenia mea cu această carte se bazează pe învăţăturile înţelepte, utile şi frumoase pe care volumul le oferă necondiţionat. Încă de la prima lectură, am fost cucerit de stilul lucid, sobru şi percutant al unor însemnări pe care le remarcasem în antologiile de maxime. Unele fragmente îmi plac atât de mult încât le-am decupat fotografic şi le păstrez în memoria telefonului mobil, pentru a le reciti după împrejurări.

Ieri dimineaţă, înainte de începerea unei noi zile de lucru, am primit un mesaj de la un bun prieten, mutat de mai multă vreme într-un alt oraş. Gluma fotografică inclusă în mesaj înfăţişa o tânără simpatică, surprinsă într-o galerie de artă, cu ochii pironiţi extatic la semnalistica de stingere de incendiilor. Momentul de mare intensitate estetică era amplificat de unul din braţele sculpturale ale posesoarei, folosit cu îndemânare pentru a sprijini bărbia, asemenea posturii afişate de gânditorul de la Hamangia. Deasupra instantaneului, un alt cugetător formulase un enunţ cu semnificaţie deschisă: Când termini Arte la Spiru Haret.

Ceea ce am înţeles nu era deloc subtil şi mă sfiesc să transpun gândul în cuvinte. Din motive mai puţin clare, în loc să răspund cu o glumă la schimb, aşa cum procedez de obicei, mi-a venit în cap să introduc în circuitul public decupajul fotografic al uneia din cugetările împăratului Marcus Aurelius: "Oamenii sunt născuţi unul pentru altul. În consecinţă, ori îi educi, ori îi suporţi". La fel de bine, aş fi putut transmite şi alte eşantioane extrase din Gânduri către sine însuşi (Humanitas, 2013): "Obişnuieşte-te să tratezi cu atenţie cele spuse de celălalt şi, pe cât posibil, pătrunde în sufletul celui care vorbeşte" (p. 199), "Vei fi drept, sau vei fi îndreptat" (p. 207), "Cine greşeşte greşeşte împotriva lui însuşi, cine comite o nedreptate se nedreptăţeşte pe sine, deoarece devine rău" (p. 267) sau "Nu mai discuta nicidecum despre calitatea omului bun, ci fii un astfel de om" (p. 303).

Aş putea lungi şirul vorbelor cu miez extrase din lucrarea lui Marcus Aurelius, pentru că acestea dau seamă despre simplitate, respect, bun-simţ şi demnitate, adică despre ingredientele omeneşti a căror lipsă se resimte astăzi acut. Citind cugetările gânditorului care a condus un imperiu, descoperim aproape la tot pasul o convingătoare pledoarie în favoarea bunăvoinţei şi cumpătării. Distrat fiind, am uitat să adaug la postare izvorul bibliografic al postării, iar prietenul meu, ofiţer de poliţie, m-a interogat prompt: "În ce an erau scrise astea?". În locul unui răspuns exact, am preferat o lămurire cam vagă: "În urmă cu aproape 2000 de ani". Am adăugat, totuşi, numele autorului şi referinţa utilă: Gânduri către sine însuşi.

După vreo două ceasuri de la schimbul de mesaje deja pomenit, bzzz!, telefonul. Bunul meu prieten, om cumsecade şi de mare bun-simţ, reflectase asupra celor trimise şi avea o lămurire pe măsura nucilor în perete schimbate între noi: "Marcus Aurelius e o stradă din Constanţa unde se sparg maşini". Am râs de am crezut că se rupe ceva în mine. Pentru o zecime de secundă, m-a copleşit, ca o enormă revărsare de lumină, senzaţia că, atât eu, cât şi prietenul meu, suntem aidoma tinerei simpatice, pe care un fotograf anonim a surprins-o într-o galerie de artă, cu ochii pironiţi extatic la semnalistica enigmatică a măsurilor de stingere de incendiilor. Contemplate cu detaşarea doctă a unui critic de artă, fiinţele omeneşti dezvăluie reliefuri de inadecvare comparabile cu graţia unui elefant încolţit în magazinul de porţelanuri ori cu neprihănirea unui viţel poposit la poartă nouă.

În ceea ce mă priveşte, după această măruntă lecţie de viaţă, mi-am procurat volumul editat de Hans von Armin, Fragmentele stoicilor vechi, vol. I, Zenon şi discipolii lui Zenon (Humanitas, 2016), cu gândul că lucrarea mă va lămuri, poate, în legătură cu două mistere de nepătruns: 1. Se mai sparg, oare, maşini pe strada Marcus Aurelius? şi 2. Tânăra din galeria de artă are, cumva, rude la Constanţa? Promit că vă voi ţine la curent cu noutăţile. Până atunci, declar că rămân un devotat admirator al gândului imperial: "Mijlocul cel mai bun pentru a te apăra «de cei care îţi fac rău»; să nu le semeni" (p. 175).

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri