vineri, 29.03.2024
Sunt cărţi pe care le îndrăgim fără rezerve şi pe care le recitim ca şi cum ne-am revedea cu prieteni vechi, de încredere. Sunt cărţi care ne luminează viaţa interioară, care ne îmbogăţesc visele, care ne modelează conduita. Sunt cărţi fără de care existenţa noastră nu pare deplină, armonioasă, curcubelă (o citez astfel pe fiica mea de patru ani).
Pentru mine, între astfel de cărţi se numără şi meditaţiile împăratului Marcus Aurelius. Am putut constata că prietenia mea cu această carte se bazează pe învăţăturile înţelepte, utile şi frumoase pe care volumul le oferă necondiţionat. Încă de la prima lectură, am fost cucerit de stilul lucid, sobru şi percutant al unor însemnări pe care le remarcasem în antologiile de maxime. Unele fragmente îmi plac atât de mult încât le-am decupat fotografic şi le păstrez în memoria telefonului mobil, pentru a le reciti după împrejurări.
Ieri dimineaţă, înainte de începerea unei noi zile de lucru, am primit un mesaj de la un bun prieten, mutat de mai multă vreme într-un alt oraş. Gluma fotografică inclusă în mesaj înfăţişa o tânără simpatică, surprinsă într-o galerie de artă, cu ochii pironiţi extatic la semnalistica de stingere de incendiilor. Momentul de mare intensitate estetică era amplificat de unul din braţele sculpturale ale posesoarei, folosit cu îndemânare pentru a sprijini bărbia, asemenea posturii afişate de gânditorul de la Hamangia. Deasupra instantaneului, un alt cugetător formulase un enunţ cu semnificaţie deschisă: Când termini Arte la Spiru Haret.
Ceea ce am înţeles nu era deloc subtil şi mă sfiesc să transpun gândul în cuvinte. Din motive mai puţin clare, în loc să răspund cu o glumă la schimb, aşa cum procedez de obicei, mi-a venit în cap să introduc în circuitul public decupajul fotografic al uneia din cugetările împăratului Marcus Aurelius: "Oamenii sunt născuţi unul pentru altul. În consecinţă, ori îi educi, ori îi suporţi". La fel de bine, aş fi putut transmite şi alte eşantioane extrase din Gânduri către sine însuşi (Humanitas, 2013): "Obişnuieşte-te să tratezi cu atenţie cele spuse de celălalt şi, pe cât posibil, pătrunde în sufletul celui care vorbeşte" (p. 199), "Vei fi drept, sau vei fi îndreptat" (p. 207), "Cine greşeşte greşeşte împotriva lui însuşi, cine comite o nedreptate se nedreptăţeşte pe sine, deoarece devine rău" (p. 267) sau "Nu mai discuta nicidecum despre calitatea omului bun, ci fii un astfel de om" (p. 303).
Aş putea lungi şirul vorbelor cu miez extrase din lucrarea lui Marcus Aurelius, pentru că acestea dau seamă despre simplitate, respect, bun-simţ şi demnitate, adică despre ingredientele omeneşti a căror lipsă se resimte astăzi acut. Citind cugetările gânditorului care a condus un imperiu, descoperim aproape la tot pasul o convingătoare pledoarie în favoarea bunăvoinţei şi cumpătării. Distrat fiind, am uitat să adaug la postare izvorul bibliografic al postării, iar prietenul meu, ofiţer de poliţie, m-a interogat prompt: "În ce an erau scrise astea?". În locul unui răspuns exact, am preferat o lămurire cam vagă: "În urmă cu aproape 2000 de ani". Am adăugat, totuşi, numele autorului şi referinţa utilă: Gânduri către sine însuşi.
După vreo două ceasuri de la schimbul de mesaje deja pomenit, bzzz!, telefonul. Bunul meu prieten, om cumsecade şi de mare bun-simţ, reflectase asupra celor trimise şi avea o lămurire pe măsura nucilor în perete schimbate între noi: "Marcus Aurelius e o stradă din Constanţa unde se sparg maşini". Am râs de am crezut că se rupe ceva în mine. Pentru o zecime de secundă, m-a copleşit, ca o enormă revărsare de lumină, senzaţia că, atât eu, cât şi prietenul meu, suntem aidoma tinerei simpatice, pe care un fotograf anonim a surprins-o într-o galerie de artă, cu ochii pironiţi extatic la semnalistica enigmatică a măsurilor de stingere de incendiilor. Contemplate cu detaşarea doctă a unui critic de artă, fiinţele omeneşti dezvăluie reliefuri de inadecvare comparabile cu graţia unui elefant încolţit în magazinul de porţelanuri ori cu neprihănirea unui viţel poposit la poartă nouă.
În ceea ce mă priveşte, după această măruntă lecţie de viaţă, mi-am procurat volumul editat de Hans von Armin, Fragmentele stoicilor vechi, vol. I, Zenon şi discipolii lui Zenon (Humanitas, 2016), cu gândul că lucrarea mă va lămuri, poate, în legătură cu două mistere de nepătruns: 1. Se mai sparg, oare, maşini pe strada Marcus Aurelius? şi 2. Tânăra din galeria de artă are, cumva, rude la Constanţa? Promit că vă voi ţine la curent cu noutăţile. Până atunci, declar că rămân un devotat admirator al gândului imperial: "Mijlocul cel mai bun pentru a te apăra «de cei care îţi fac rău»; să nu le semeni" (p. 175).
Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |