Polițistul Marian Godină a povestit pe pagina lui de Facebook cum i-a prins pe criminalii din Vaslui. Reacția sa a fost nu ”ca să se laude„, ci ca să răspundă comentariilor negative și ironiilor care au însoțit postarea MAI în care Godină și colegii lui apar lângă criminalii din Vaslui pe care i-au prins în Brașov. Așa a aflat lumea de ce un coleg este „bombardier” sau altul apare în pantaloni scurți. Vă redăm postarea lui Marian Godină în rândurile care urmează:
Am citit aseară comentariile de la postarea Poliției Române, postare pe care am distribuit-o și eu și în care publicul era informat că doi suspecți de omor au fost prinși de polițiștii brașoveni. Postarea e însoțită de două fotografii în care apar eu și doi colegi ai mei, făcute la scurt timpt după încătușarea suspecților.
Recunosc că unele comentarii sunt dezamăgitoare chiar și pentru mine, deși pot spune că sunt trecut prin destul de multe și nu prea mă mai afectează așa ceva.
Suntem criticați pentru modul în care eram îmbrăcați, că unul dintre colegi arată a „bombardier” în pantaloni scurți, că mare captură am mai făcut noi, că suspecții aveau 50 de kilograme uzi etc.
O să dau câteva explicații pentru cei interesați:
În seara aceea eram la serviciu, nu liberi. Atât eu, cât și ceilalți doi colegi ai mei lucrăm la Serviciul pentru Acțiuni Speciale din cadrul IPJ Brașov, adică la „mascați”, așa cum ne numesc cei mai mulți. Eram 4, dar unul nu apare în poze.
La un moment dat am fost apelați și ni s-a spus că doi suspecți ai unui omor petrecut în județul Vaslui ar fi fost observați în Brașov.
S-a luat decizia să ieșim din bază în haine civile și cu o mașină civilă, dar totuși înarmați, logic. (S-a dovedit a fi fost o decizie foarte bună).
De aceea eu eram in jeansi și tricou, colegul meu în pantaloni scurți și tricou.
Am ieșit din bază în mai puțin de un minut de la primirea apelului și am început căutările în apropierea zonei în care suspecții fuseseră văzuți. Zona era deja împânzită de mașini de poliție și filtre.
Pe măsură ce timpul trecea, scădeau și speranțele noastre de a-i găsi. După ceva timp am dat o tură într-o altă zonă a orașului, acolo unde șeful nostru de grupă a avut o presimțire că i-am putea gasi.
În timp ce mergeam pe o stradă, am exclamat cu toții „Uite-i!”, iar colegul de la volan a oprit mașina cât mai aproape de ei și am coborât cu toții în viteză. Suspecții au avut puțin timp să o ia la fugă, dar i-am prins după maxim 50 de metri de alergare, iar în câteva secunde erau la pământ și încătușați.
Apropo, colegul despre care se comentează ironic că e în pantaloni scurți și are alură de bombardier are 25 de ani, „abia” vreo 2 metri înălțime și puțin peste 100 de kile și este sportiv, așadar aș ura succes oricui ar încerca să fugă de el.
Într-adevăr, suspecții sunt firavi, probabil că am kilograme cât amândoi la un loc.
Dar așa firavi, au omorât un bărbat și l-au băgat într-o valiză, iar în seara în care noi i-am prins se plimbau prin Brașov știind că sunt căutați, panicați și disperați să scape.
Sunt curios dacă cei care au tot comentat negativ se pot gândi de ce sunt în stare niște criminali încolțiți, fără bani, care vor cu orice scop să scape. Cum te simți să știi că fiul sau fiica ta, ori mama ta în vârstă, puteau trece oricând pe lângă acești criminali?
Ți-ai fi dorit atunci să fie niște polițiști, chiar în pantaloni scurți, care să-i încătușeze? Te mai interesa dacă polițiștii aveau sau nu uniformă?
Și iată că aceiași suspecți firavi se pare că au mai comis un omor, omorând și o femeie pe care au băgat-o la fel într-o valiză.
Nu povestesc asta pentru ca eu și colegii mei să fim ridicați în slăvi, e drept că pentru asta avem salarii, să prindem astfel de autori e în fișa postului, dar nu pot să nu recunosc că un astfel de moment îți oferă o satisfacție pe care puțini au șansa să o simtă la locul de muncă. Mie, unuia, mi-a amintit de ce iubesc atât de mult jobul ăsta și de ce nu mă pot rupe de el.
Publicitate și alte recomandări video