Publicul a primit noile elemente vizuale ale oraşului cu un val de reacţii, unele pozitive, multe negative. Tot atunci a fost lansat oficial, dar discret, şi site-ul asociaţiei de promovare a turismului. Din Destination Iaşi fac parte şi Primăria Iaşi, dar şi Universitatea "Al.I. Cuza". Un motiv în plus de supărare pentru intelectualii care au descoperit şiruri de inadvertenţe pe site. Redăm câteva dintre reacţiile acestora.

Radu Cucuteanu, redactor-şef adjunct Suplimentul de Cultură, în articolul "Un pas către viitor: brandul oraşului Iaşi":

"Ce s-a întâmplat? S-a întâmplat ca "imaginea de brand“ să fie lansată în sunet de fanfară (e o figură de stil, da?) la Palatul Braunstein. În această lipsă de transparenţă, practic, ieşenilor li s-a zvârlit în braţe brandul: "Na, aveţi, luaţi-l, să vă placă, da?!“. Este un alt exemplu de "aşa nu“.

Prof. Vasile Cotiugă, Facultatea de Istorie, Univ. „Al.I. Cuza”:

"Fraze goale de conţinut, cu informaţii istorice precare sau chiar false. Propoziţii parcă adunate din caietele cu amintiri din clasa a VIII-a (celebrele Oracole din anii comunismului)".

"Am spus acelaşi lucru chiar la lansare. Apoi am descoperit că "minunata" asociaţie are printre fondatori şi UAIC. Din păcate, textul "istoric" nu a fost redactat de un specialist şi nici măcar de un cunoscător al istoriei, de aici şi confuziile jenante. Iată câteva exemple.

• Dacă urci Copoul: "Dacă întorci capul spre dreapta, vei vedea statuia lui Mihai Eminescu, poetul naţional al României".
• "Dacă ai chef să explorezi în continuare alte locuri faine pe care acest cartier le are de oferit, ai noroc. Sunt multe de văzut!"
• "Aici ai să găseşti cel mai vechi monument din România: Obeliscul cu Lei. Coloana de piatră înaltă de 15 metri, susţinută de patru lei, simbolizează cele patru puteri europene care au recunoscut independenţa României."

(...) Şi prostioarele continuă:

• că Palatul universitar din Copou e construit în 1860 (a fost construit între 1893 şi 1896);
• că Iaşul a fost "capitala Principatului Moldovei între 1564 şi 1862" (a fost reşedinţă domnească);
• că "Palatul de Justiţie şi Administraţie a fost construit între 1906 şi 1925 pe ruinele Curţii Regale Medievale (1434) şi ale Palatului Regal (1806)" (nu vorbim de curte sau palat regal la Iaşi, ci de Curtea domnească şi Palatul domnesc);
• că "Piaţa Unirii prezintă trei stâlpi ai naţiunii: Traian, începutul civilizaţiei daco-romane, reprezentat în medalioanele de pe Hotelul cu acelaşi nume din 1883; Dragoş Vodă, ctitorul Moldovei din mozaicul de marmură în pavaj (1962); Alexandru Ioan Cuza, întemeietorul României, reprezentat de statuia din bronz, opera sculptorului italian Rafaello Romanelli (1912)" (cum să vezi această "descriere" dacă nu ca pe o reminiscenţă protocronistă din anii 80 ai secolului trecut)."

Oltiţa Cîntec, director artistic Teatrul „Luceafărul”:

“Şi uite cum şi pe partea de informaţie istorică proiectul e şubred, nu atinge nici măcar nivelul unui elev care se pregăteşte să susţină examenul de Capacitate. (...) lipsa de informare, incapacitatea de-a face o documentare minimală, evitarea specialiştilor, alterează proiectul lansat recent la Palatul Braunstein".

Radu Cucuteanu, redactor-şef adjunct Suplimentul de Cultură:

"Pe destinationiasi.ro puteţi afla multe lucruri despre Iaşi, în varianta română sau în cea engleză.

În secţiunea "Opreşte timpul“ găsim recomandări de a petrece vremea, de la restaurante şi cafenele la shopping şi alte activităţi. Numai că, dacă te uiţi mai atent, începi să ai impresia că vorbim de o variantă beta a unui site început demult. Spre exemplu,

• ai articole publicate încă din noiembrie anul trecut.
• Ai în secţiunea în limba română articole în engleză.
• Ai exagerări generoase, din zona wishful thinking ("Scena underground din Iaşi“).
• Ai greşeli de limbă (legat de acestea, aş fi mai mult decât bucuros dacă aş putea ajuta la îndreptarea unor texte).
• Ai afirmaţii partinice: "Restaurantul nostru preferat este“.
• Şi, cel mai grav, ai informaţii greşite.

Cum mi-a atras atenţia chiar subcategoria de mai sus, am fost curios să văd ce înseamnă. Iar la o parcurgere în fugă a listei, după ce îţi dai seama că de fapt este vorba despre localurile din centru, aflate în subsolul Galeriilor Ştefan cel Mare, observi că nu este vorba numai despre ele, că nu sunt toate şi că două dintre locurile (iar nu locaţiile) propuse sunt închise de mai bine de doi ani. Aşa că vine întrebarea: cine face selecţiile? Când oare? Şi mai ales care sunt criteriile folosite? Pentru că foarte puţine din materialele de pe site sunt semnate".

Radu Cucuteanu, redactor-şef adjunct Suplimentul de Cultură:

"Din păcate, exemplele pe care le-am observat pot continua. Bineînţeles, nu am frunzărit întregul site, dar mă gândesc că dacă după o jumătate de oră am reuşit să găsesc atâtea inadvertenţe, statistic nu are cum să nu fie mult mai numeroase".

"Transparenţa este una dintre cele mai mari probleme ale proiectului. (...) Practic, se poate spune că vorbim iarăşi de un proiect «de casă», în care deţinătorul resurselor a apelat la încredinţare directă a proiectului, fără nici un fel de transparenţă. (...) ar fi fost necesară o dezbatere, o serie de discuţii cu cei implicaţi în viaţa oraşului, de la activişti la artişti, de la oameni de cultură la oengişti. (...) Totul s-a desfăşurat într-o producţie cu caracter închis, fără public, fără păreri din afară, într-o bulă a creatorilor".