Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

"Greyhound" - un film pe care-l aşteptam de la Tom Hanks (II)

GALERIE
pr Constantin Sturzu
  • pr Constantin Sturzu
- +

În această a doua parte a articolului vom sonda alte câteva elemente ale filmului ce au corespondent în viaţa duhovnicească. Convoiul de nave care pleacă din Statele Unite spre Marea Britanie trece prin trei zone. 

La plecare beneficiază de "acoperire aeriană", apoi urmează, în mijlocul oceanului, să traverseze zona numită Black Pit ("groapă neagră") timp de vreo 50 de ore până să primească din nou sprijin de la avioane militare - ale aliaţilor, de data aceasta. Acestea sunt şi cele trei etape ale vieţii duhovniceşti pe care le găsim descrise pe larg în lucrarea Părintelui Zaharia Zaharou, "Adu-ţi aminte de dragostea cea dintâi", publicată de Editura Doxologia în 2015. Mai întâi, avem "acoperire de Sus" - primim ceea ce se numeşte harul "bogăţiei nedrepte" (v. Luca 16, 1-12). Apoi urmează perioada generic numită "harul părăsirii", când trecem prin ispite care ne sunt de folos pentru mântuire. În final, ajungem să ne bucurăm iarăşi de harul protector, har care "nu se mai ia de la noi".

Chiar şi în perioada cea mai grea, când percepţia noastră subiectivă ne poate face să credem că ne-a părăsit Dumnezeu, de fapt harul (con)lucrează. Sugestivă este secvenţa din film în care, în mijlocul unei bătălii foarte grele, camera de filmare se ridică până deasupra norilor, dezvăluind o superbă auroră boreală. Aşa cum particulele de vânt solar intră în câmpul magnetic al Pământului şi creează acest fenomen ce poate fi remarcat de ochii noştri, tot aşa omul duhovnicesc poate "percepe" prezenţa harului dumnezeiesc chiar şi în momentele cele mai cumplite (a se vedea vieţile sfinţilor mucenici). Între primul moment de acoperire aeriană şi următorul, convoiul de nave parcurge un traseu de 50 de ore. Este un număr cu profunde semnificaţii creştine. Cifra 50 poate fi descompusă în de şapte ori câte şapte (49), la care se mai adaugă o zi. Şapte este numărul zilelor creaţiei, iar ziua care se adaugă este Ziua Cincizecimii, cea de-a Opta (ziua Învierii şi a "Împărăţiei neînserate").

Căpitanul Ernest Krause (Tom Hanks) este un adevărat păstor, fapt accentuat simbolic şi de faptul că, atunci când încep luptele, cere "cojocul din blană de oaie" şi "mănuşile de blană, nu cele tricotate". În film este şi un moment în care lasă cele 99 de oi pentru a o căuta pe cea rătăcită (Cf. Matei 18, 12): se opreşte să salveze 28 de oameni de pe o navă scufundată de inamic, în loc să se îndrepte imediat spre întregul convoi. Pe tot parcursul luptelor, chiar şi în momentele de acalmie - adică vreo 48 de ore -, nu mănâncă nimic din ce-i tot aduce bucătarul şi stă permanent în picioare. E o ilustrare a îndemnului: "Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită" (Marcu 14, 38). Când picioarele îi sângerează, îşi pune o pereche de papuci de casă primiţi cadou de la prietena sa, Elie. Şi în viaţa duhovnicească, în momentele vecine cu disperarea, se poate apela la "confortul" acelui ceai recomandat de Părintele Sofronie Saharov unui călugăr atonit ajuns la limita puterilor sufleteşti. Finalul îl va găsi cu discrete lacrimi în ochi, dar impasibil la ovaţiile celor ce-şi exprimau recunoştinţa. Este atitudinea omului care ştie că lui Dumnezeu îi datorează totul, mai ales biruinţa în luptă.

Bătălia navală dusă de Greyhound ne arată cât de importantă este implicarea tuturor şi executarea întocmai a ordinelor primite de la comandantul Krause. Şi în Biserică este esenţială respectarea ierarhiei şi ascultarea de povăţuitorii duhovniceşti. Respingerea atacului primului submarin este "o reuşită a tuturor". Asta nu înseamnă că "păstoriţii" nu pot veni şi ei cu sugestii ce sunt de mare folos - atunci când ei, de exemplu, îi atrag atenţia căpitanului că se risipesc resurse din dorinţa de a lovi inamicul. Ca în orice comunitate, nu lipsesc nici momentele de tensiune internă. Cei doi soldaţi americani care se bat între ei îşi regretă fapta în faţa comandantului Krause, nici unul nu caută să se îndreptăţească pe sine (ei sunt, astfel, chip al pocăinţei). De aceea, comandantul nu-i mai pedepseşte, ci doar le cere "să-şi refacă relaţia" şi "să aducă pacea".

Nava Greyhound are un radar de suprafaţă, dar şi un sonar - luptele duhovniceşti se duc în zone vizibile, dar şi în adâncurile nesondate încă ale inimii. Pericolul ce vine de la submarinele naziste este cel mai adesea greu de perceput. Nici lucrarea diavolului nu e, de obicei, vizibilă pentru noi. Dar sunt şi momente în care submarinele urcă la suprafaţă - adică uneori se arată clar lucrarea vrăjmaşului, lupta e făţişă.

Dincolo de lupta propriu-zisă, cea cu arme (ispite prin care suntem atacaţi spre stârnirea patimilor), mai este şi un adevărat război psihologic dus de nazişti. Ei intră de mai multe ori pe frecvenţa radio şi transmit americanilor că nu pot scăpa şi că cei dragi vor suferi pentru moartea lor. Mesajele acestea sunt transmise de pe un submarin care-şi spune Gray Wolf (lupul gri). La finalul uneia dintre aceste ameninţări, vocea inamică spune: "Gray Wolf e atât de înfometat!" şi încheie cu un urlet. Prilej de a ne reaminti, astfel, de acest avertisment: "Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită" (I Petru 5, 8). Dacă la primele intervenţii pe unde radio ale inamicilor comandantul Krause cere să se schimbe frecvenţa, la ultima dintre ele nu mai reacţionează. Omul călit în lupte duhovniceşti poate auzi vocea vrăjmaşului fără să se mai tulbure.

Aceste submarine, adevărată "haită de lupi", "aşteaptă căderea nopţii": "Vine noaptea când nici un om nu poate lucra, Ernie" - spune Charlie, secundul căpitanului Ernest. O replică inspirată din: "Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze" (Ioan 9, 4). În ispite, diavolul ne momeşte cu multe şi caută mereu să ne distragă atenţia. Este ceea ce se întâmplă şi în film, când un submarin inamic foloseşte o momeală pentru ca americanii să risipească muniţia lovind în gol.      

După ce scufundă primul submarin, un membru al echipajului îi spune comandantului Krause, entuziasmat: "Cincizeci de nemţi mai puţin!". Creştineşte, căpitanul îi dă o replică menită să-l pună pe gânduri: "Cincizeci de suflete...". Diavolul ne atacă şi prin oameni, dar nu ei ne sunt adevăraţii vrăjmaşi. Trebuie să ne doară inima pentru orice suflet pierdut prin lucrarea satanei.

Creşterea intensităţii luptei duhovniceşti înseamnă şi atingerea unor momente în care nevoitorul pare să iasă din reguli şi tipare, precum vedem la Părinţii din Pateric. Comandantul Krause transmite, spre finalul traversării acelei Black Pit, că "trebuie să încălcăm protocolul (...), fără zig-zaguri, fără manevre evazive", pentru a ajunge "cât mai repede la acoperirea aeriană". Mesajul de ajutor trimis amiralităţii ajunge să fie condensat într-un singur cuvânt: ajutor!, spre a nu fi interceptat de inamici. Şi în viaţa duhovnicească se comunică lapidar, spre a nu da vrăjmaşului şansa de a ne ataca - aflând ce gândim.

Citind unele recenzii ale filmului din SUA, am observat că pe unii îi deranjează fenomenul repetiţiei: cam jumătate din totalul dialogurilor este formată din comenzi sau rapoarte militare repetate. Acesta este un procedeu stilistic des uzitat în Sfintele Scripturi, mai ales în Vechiul Testament, apreciat chiar şi de către un Emil Cioran care spune, într-unul din textele sale, că numai parcurgându-le cu răbdare poţi să "înţelegi cât e de frumos". Desigur, noi avem în vedere aici un soi de frumuseţe dostoievskiană, cea care va salva (mântui) lumea. Acest tip de frumuseţe cultivă "Greyhound" - un film uimitor, având în vedere în ce epocă cinematografică este creat şi ce valori cultivă astăzi Hollywoodul. O peliculă cât o icoană a luptelor duhovniceşti, în care esenţială este permanenta chemare a ajutorului lui Dumnezeu şi încredinţarea că El este Cel ce "odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea" (I Corinteni 10, 13).

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri