Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Nu știu cum stau lucrurile în Guvernul României, dar cred că în ultima vreme se leagă prietenii ciudate acolo. Ministrul Educației a legat, se pare, o camaraderie strânsă cu ministrul Armatei și cu căpeteniile trupelor de intervenție rapidă. Prin urmare, milităria a devenit liantul vieții comunitare „de la vârful Statului”. Consecința este că în învățământ s-a declarat mobilizare generală.
Pe data de 8 martie a apărut un ordin care spune că, din momentul rostirii, învățământul online nu mai este bun. Mai exact, este specificat în adresa Ministerului, de pe 08.03.2022, ora 24:00. Nefăcând, prin mila Domnului, armata, am crezut că toate detaliile foarte precise notate acolo fac parte doar din stilistica birocratică. Prieteni mai vechi, care și-au oțelit spiritul în trecut ca ostași în termen, m-au asigurat însă că nu e de glumit. Ordinele se execută. În caz contrar, faci multe flotări și cureți cartofi o veșnicie.
În concluzie, de câteva zile universitățile au intrat în fierbințeală. Avem la dispoziţie două săptămâni (sau trei, cel mult, că altminteri vine vacanța) să chemăm studenții de pe la casele lor, să refacem orarele (cu săli considerabil mai puține decât în trecut, când apelam la bunăvoința liceelor din urbe), să facem cazări și să achiziționăm cretă. După aceste două săptămâni, intrăm în normalitatea mult așteptată.
De ce, totuși, nu se bucură nimeni? Aș spune: tocmai pentru că normalitatea așteptată de peste două săptămâni are în deschidere o anormalitate neașteptată, care presupune un balet logistic și o smuceală fără precedent. Totul trebuie făcut foarte repede, cu resurse puține, luând decizii dure. Fără tihnă și fără consens.
Sunt, evident, două tabere, cu argumente solide fiecare. Pe de o parte, studenții, cu toată tinerețea lor, au socoteli care nu pot fi încheiate brusc: slujbe de părăsit, chirii de căutat, bagaje de făcut, părinți de îmbrățișat. Nu pot fi făcute toate dintr-o dată. Pe de altă parte, viața de student, fie și în pandemie, presupune totuși să pui studenția pe primul plan. Şi să fii disponibil întru totul pentru învățătură. În cazul profesorilor, iarăși, taberele sunt clar delimitate. Prima tabără argumentează că școala e școală, ne-am bătut destul timp joc de carte. Am zis toți că online-ul nu merge, așa că: înapoi în bănci. A doua tabără este de acord cu asta, dar obiectează la faptul că învățământul trebuie să fie predictibil, senin, domol. Pandemia, e drept, a fost un pericol iminent care ne-a făcut să ne adaptăm. Sănătatea nu mai este un pericol, așa că ne putem lua un răgaz.
Nu pot să nu remarc, totuși, efectul secundar al acestor dezbateri: spre deosebire de felul de a fi tăios și abrupt al ordinelor și adreselor oficiale, dezbaterea din universități este plină de umor, reflexivă și deliberativă. În infinitele ședințe din aceste zile s-au făurit formulări, s-au discutat principii, au fost invocate valori, colegii cu experiență juridică și administrativă încercând din răsputeri să țină argumentele pe linia de plutire. Am reușit după câteva ore să ajungem la un consens. Important este ca legătura dintre profesori și studenți să nu se rupă de tot și, cu timpul, să devină din ce în ce mai relevantă, pentru ambele ei capete. În al doilea rând, filosofic vorbind, m-am bucurat să văd că soluțiile (milităros denumite) „generale” nu funcționează. Așa a fost ordinul ministrului, sec, scurt și neinterpretabil ca un „culcat, soldat!”. Dar soluția nu e „generală”, ci e „locală”, ține de mult hulita, grav balcanica și incert morala știință „de a pune problema”. Când profesorii și studenții își pun împreună aceeași întrebare, soluțiile apar repede. Păcat însă că aceste momente de taifas și scărpinat în creștet vin doar ca urmare a încercării de a intra în horă cu un sistem care nu știe să danseze, stă țeapăn ca la defilare și te mai și calcă pe picior când se întețește ritmul.
Ioan Alexandru Tofan este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |