Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Hai la școală!

GALERIE
Ioan_Alexandru-TOFAN
  • Ioan_Alexandru-TOFAN
- +

Nu știu cum stau lucrurile în Guvernul României, dar cred că în ultima vreme se leagă prietenii ciudate acolo. Ministrul Educației a legat, se pare, o camaraderie strânsă cu ministrul Armatei și cu căpeteniile trupelor de intervenție rapidă. Prin urmare, milităria a devenit liantul vieții comunitare „de la vârful Statului”. Consecința este că în învățământ s-a declarat mobilizare generală.

Pe data de 8 martie a apărut un ordin care spune că, din momentul rostirii, învățământul online nu mai este bun. Mai exact, este specificat în adresa Ministerului, de pe 08.03.2022, ora 24:00. Nefăcând, prin mila Domnului, armata, am crezut că toate detaliile foarte precise notate acolo fac parte doar din stilistica birocratică. Prieteni mai vechi, care și-au oțelit spiritul în trecut ca ostași în termen, m-au asigurat însă că nu e de glumit. Ordinele se execută. În caz contrar, faci multe flotări și cureți cartofi o veșnicie.

În concluzie, de câteva zile universitățile au intrat în fierbințeală. Avem la dispoziţie două săptămâni (sau trei, cel mult, că altminteri vine vacanța) să chemăm studenții de pe la casele lor, să refacem orarele (cu săli considerabil mai puține decât în trecut, când apelam la bunăvoința liceelor din urbe), să facem cazări și să achiziționăm cretă. După aceste două săptămâni, intrăm în normalitatea mult așteptată.

De ce, totuși, nu se bucură nimeni? Aș spune: tocmai pentru că normalitatea așteptată de peste două săptămâni are în deschidere o anormalitate neașteptată, care presupune un balet logistic și o smuceală fără precedent. Totul trebuie făcut foarte repede, cu resurse puține, luând decizii dure. Fără tihnă și fără consens.

Sunt, evident, două tabere, cu argumente solide fiecare. Pe de o parte, studenții, cu toată tinerețea lor, au socoteli care nu pot fi încheiate brusc: slujbe de părăsit, chirii de căutat, bagaje de făcut, părinți de îmbrățișat. Nu pot fi făcute toate dintr-o dată. Pe de altă parte, viața de student, fie și în pandemie, presupune totuși să pui studenția pe primul plan. Şi să fii disponibil întru totul pentru învățătură. În cazul profesorilor, iarăși, taberele sunt clar delimitate. Prima tabără argumentează că școala e școală, ne-am bătut destul timp joc de carte. Am zis toți că online-ul nu merge, așa că: înapoi în bănci. A doua tabără este de acord cu asta, dar obiectează la faptul că învățământul trebuie să fie predictibil, senin, domol. Pandemia, e drept, a fost un pericol iminent care ne-a făcut să ne adaptăm. Sănătatea nu mai este un pericol, așa că ne putem lua un răgaz.

Nu pot să nu remarc, totuși, efectul secundar al acestor dezbateri: spre deosebire de felul de a fi tăios și abrupt al ordinelor și adreselor oficiale, dezbaterea din universități este plină de umor, reflexivă și deliberativă. În infinitele ședințe din aceste zile s-au făurit formulări, s-au discutat principii, au fost invocate valori, colegii cu experiență juridică și administrativă încercând din răsputeri să țină argumentele pe linia de plutire. Am reușit după câteva ore să ajungem la un consens. Important este ca legătura dintre profesori și studenți să nu se rupă de tot și, cu timpul, să devină din ce în ce mai relevantă, pentru ambele ei capete. În al doilea rând, filosofic vorbind, m-am bucurat să văd că soluțiile (milităros denumite) „generale” nu funcționează. Așa a fost ordinul ministrului, sec, scurt și neinterpretabil ca un „culcat, soldat!”. Dar soluția nu e „generală”, ci e „locală”, ține de mult hulita, grav balcanica și incert morala știință „de a pune problema”. Când profesorii și studenții își pun împreună aceeași întrebare, soluțiile apar repede. Păcat însă că aceste momente de taifas și scărpinat în creștet vin doar ca urmare a încercării de a intra în horă cu un sistem care nu știe să danseze, stă țeapăn ca la defilare și te mai și calcă pe picior când se întețește ritmul.

Ioan Alexandru Tofan este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri