
De ce aici şi nu în altă parte, explicaţia este cât se poate de simplă şi pe deplin lămuritoare pentru toţi acei români, mai tineri sau mai vâestnici, care sunt interesaţi de Unirea Principatelor Române, înfăptuită la 5 şi 24 iamuarie 1859, în urmă cu 166 de ani.
Răspunsul este unul fără echivoc: măreţul castan de la Vişan, din marginea Iaşului este singurul martor ocular în viaţă (are peste 275 de ani atestaţi dendrologic) care poate susţine depoziţia sa mărturisitoare, de-a fira-n păr , despre acei ani fierbinţi şi încrâncenaţi în care, sub măreaţa sa coroană, s-a pus, făptuitoare, plămada bine dospită a coacerii doritei „pâini calde” a Unirii Moldovei cu Muntenia, numită România, aşa cum a fost aceasta denumită şi pusă pentru prima oară pe harta Europei!
În acest sens, el şi numai el (!) vă poate povesti despre „sfatul de taină” al uniunioniştilor ieşeni, din duminica lui 25 mai 1856, ocrotit de măreţia coroanei sale bogat înflorate, prin care s-a înfiinţat Asociaţia de Luptă pentru Unire, s-a ales Comitetul Director, în frunte cu Mihail Kogălniceanu şi s-au stabilit direcţiile de acţiune , pe plan intern, în Divanul Ad-Hoc şi, pe plan extern, în cancelariile marilor puteri imperiale, pentru înfăptuirea Unirii celor două Principate, Moldova şi Muntenia.
La „sfatul de taină” au participat: în jur de 30 de unionişti ieşeni, între care: C. Negri, Dimitrie Ralet, Anastasie Panu, Pr. Neofit Scriban, Costachi Rolla, Petre Mavrogheni, C-tin Hurmuzachi, Dimitrie Cozadini, Nicolae Şuţu, Manolache Costache Epureanu, Dimitrie Cracti, Constantin Rosetti, Dimitrie A. Sturdza, iar la sfârşitul acestuia, poetul unionist Vasile Alecsandri şi-a declamat cu patos propria poezie, atunci compusă:
Sub acest măreţ castan Să fie numai români,
Noi jurăm toţi în frăţie Într-un gând, într-o simţire
Ca de azi să nu mai fie Şi să ne dăm mâni cu mâni,
Nici valah, nici moldovan! Pentru-a ţării fericire !
Uitând de „consemnul conspirativ”, Jurăm! a răsunat din toate piepturile unioniştilor şi un ropot de aplauze a salutat inspirata prestaţie a „bardului de la Mirceşti”, devenită ad hoc „Jurământul Unionist”; acesta fiind considerat în prezentul istoric românesc: fila de aur a Istoriei Unirii Principatelor!
Până şi florile şi frunzişul des ale „măreţului castan” reverberau însufleţitoarele versuri ale Jurământului, iar ca toate acestea să se împlinească, părintele arhim. Neofit Scriban (centru foto) a înălţat o rugă fierbinte către Ceruri, încheiată cucernic: Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Comitetul unionist de la Iași
Poezia a fost publicată imediat în revista „Steaua Dunării” – tribună a Unirii -, având titlul iniţial: „25 mai 1856”, consemnând astfel data certă a „sfatului de taină”, dar şi a locului exact al acestuia: „sub acest măreţ castan”. Dacă ne vom referi şi la conotaţia versului: „să fie numai români”, atunci, indubitabil, se poate afirma cu tărie că: România s-a născut la Iaşi!, fără ca afirmaţia să fie considerată „o vanitate ieşeană”.
Ţinându-şi „Jurământul”, după mai bine de doi ani şi jumătate de luptă crâncenă împotriva “curentului antiunionist”, oblăduit de „ocârmuirea fanariotă” a vremii şi, trecând cu bine peste momentul de cumpănă al fraudării alegerilor din 1857, „partida unionistă” şi-a încununat actul istoric al Unirii Principatelor, la 5 şi 24 ianuarie 1859, mai întâi în Moldova şi apoi în Muntenia, prin alegerea aceluiaşi domnitor, Alexandru Ioan Cuza, cel care a pus noul stat, România, pe harta Europei.
Din nefericire, după înfăptuirea Unirii Principatelor şi, îndeosebi, după abdicarea silită din 1866 a Domnului Cuza, măreţul castan de la Vişan-Iaşi a intrat într-un nemeritat „con de umbră” al vicisitudinilor vremurilor parcurse, din care, înfruntând cu stoicism ororile celor două războaie mondiale şi tăvălugul colectivizării forţate, a reuşit să iasă şi mai măreţ, dar într-o aceeaşi totală… uitare.
Avea să fie re-descoperit, târziu, foarte târziu, abia în 2002, atunci când domnul profesor universitar dr. Mandache Leocov, fostul inimos director al Grădinii Botanice Iaşi, a avut revelaţia aflării „mastodontului” castan într-o proprietate privată de la Vişan, ajuns acolo din 1997 în urma unui schimb de terenuri între Focşani şi Iaşi. Meticulos şi cu probată rigoare ştiinţifică, dumnealui întocmeşte documentaţia necesară, în urma căreia Consiliul Judeţean Iaşi, prin Hotărârea nr.8/2004, îi atribuie măreţului castan o dublă recunoaştere monumentală, prima, de Monument istoric,, fiind denumit: Castanul Unirii de la Vişan, sub măreţia coroanei sale, la 25 mai 1856, scriindu-se „fila de aur” a Unirii Principatelor şi a doua, de Monument al Naturii, datorită vârstei de peste 260 ani şi caracteristicilor sale arboricole impresionante ale speciei Aesculus Hippocastanum, unicat în România şi Europa de Sud-Est!
Însă de neînţeles şi de condamnat, de 23 ani încoace, în ciuda tuturor intervenţiilor adresate autorităţilor îndrituite ale statului român, comunale, judeţene şi naţionale, Castanul Unirii de la Vişan – singurul martor în viaţă al Unirii Principatelor – se află în aceeaşi proprietate privată fără a fi repus în valoarea sa monumentală binemeritată! Acest fapt pare de necrezut, dar ăsta-i tristul adevăr: nepăsarea autorităţilor!!!
Şi, totuşi, o mică „alinare” a ingratei existenţe a Castanului a venit din partea unor inimoşi pensionari, care, constituindu-se ad-hoc în „Cenaclul Castanul Unirii”, au înălţat un mic obelisc şi au iniţiat şi organizat benevol, începând din 2008, la fiecare 24 ianuarie şi 25 mai, tradiţionala „Sărbătoare a Castanului Unirii de la Vişan”, destinată îndeosebi copiilor, dar şi tuturor doritorilor să participe „live” la o adevărată „lecţie de istorie” a Unirii Principatelor. Nicăieri în altă parte, Hora Unirii întinsă în jurul Castanulu,i nu este mai vibrantă suflteşte decât aici, în locul unde s-a născut Româmia!
De aceea, în încheiere, îmi fac cunoscută tuturor doritorilor noua invitaţie de suflet la Sărbătoarea Castanului Unirii de la Vişan, care va avea loc vineri, 24 ianuarie 2025, începând cu orele 12, fiind dedicată Zilei Naţionale a Unirii Principatelor, înfăptuită cu 166 de ani în urmă, îndeosebi prin lupta aprigă dusă de unioniştii ieşeni întru Crezul Unirii. În ciuda unui timp friguros, Panahida unioniştilor, Programul artistic al copiilor bârnoveni şi Hora Unirii, întinsă „mână cu mână” de copiii , tinerii şi vârstnicii participanţi în jurul Castanului Unirii de la Vişan vor avea o aceeaşi călduroasă şi sufletească simţire a mândrei şi patriotismului românesc care îi animă.
Mihai Caba

Hora Unirii la Castanul Unirii
Publicitate și alte recomandări video