Handbal și un pic de fotbal, în dorul voleiului

După Politehnica de fotbal din Copou, fără îndoială că echipa de la care publicul ieșean are cele mai mari pretenții este formația de handbal feminin a municipalității, CSM Iași 2020. Nu neapărat din cauza popularității pe care acest sport îl are în Iași și în România, nu din cauza tradiției trase de la Universitatea, Terom și – până la un punct – de uitata HC Aura, ci în special, din cauza banilor pompați din bugetul public la această grupare, sume care trebuie justificate în fața tuturor ieșenilor, nu numai a celor iubitori de sport. Pentru mulți ieșeni, bilanțul acestei echipe în numita Ligă a Florilor – cinci eșecuri din tot atâtea meciuri, și încă la scor, este dezarmant. Într-adevăr, spune lumea, la ce să dăm atâta puzderie din banii noștri pentru o echipă tip „ciuca bătăilor”? Oponenții acestei idei fac apel la sfânta răbdare cu tutun, dar pun pe tapet, celălalt sport bugetofag, Majestatea Sa Fotbalul. Nedrept sau ba, fotbalul are avantajul imperial al popularității. Pe de altă parte, iubitorii de fotbal nu visează cai verzi pe pereți sorbind din Cupe Europene. Ei își știu dimensiunea plapumei și sunt perfect mulțumiți cu o prezență cât mai lungă în prima ligă și – dacă se poate – fără mereu actualele emoții legate de retrogradare, intrate parcă în codul genetic al fotbalului ieșean. Dacă microbiștii de fotbal din Copou ar dori mai mult, dorința ar putea fi îndeplinită doar printr-o serioasă investiție privată. Echipele care au reprezentat România în ultima vreme sunt, în majoritate, cu finanțare particulară: Varga la CFR Cluj, Rotaru la Craiova, Șucu în Giulești sau Becali la FCSB. La liderul de moment, „U” Cluj, echipă ajutată de primăria orașului de pe Feleac, președintele grupării, Radu Constantea, a susținut recent, în mod public, că ponderea finanțării bugetare este sub 30% și clubul tinde să reducă acest procent la zero. Secretul lui Polichinelle (alias Emil Boc) este parteneriatul public-privat. Populara echipă de baschet UBT n-ar fi ajuns prin Liga Campionilor și EuroCup fără Banca Transilvania, la rugby curba a mers în jos, dar a schimbat din nou direcția odată cu apariția unor sponsori serioși, iar despre handbalul feminin clujean se vorbește în tonul nostalgic după ce adaosul Jolidon a ajuns o amintire.

Ajungând din nou la handbal, până la un punct este explicabilă dorința celor de la Palatul Roznovanu de a crea o echipă competitivă pe plan internațional în dulcele târg. Adicătelea la Bistrița, Brăila, Vâlcea ori Blaj se poate și în ditamai al doilea oraș al țării nu? În astfel de raționamente, există, însă, bube. Sportul, în general, nu prea ține cont de argumente demografice. Aria de selecție este mai largă în orașele metropolă, dar în cele mici oamenii se cunosc mai bine între ei, problemele de ordin general sunt mai puțin complexe, iar bătăliile politice se pot atrofia mai ușor sub sceptrul prestigiului comunității. În strictul sens al handbalului, alegerea acestui sport în detrimentul altora (repetăm, de fotbal nu se pune problema) este, la Iași, justificată până la un punct. Handbalul feminin este ofertant, dar campionatul este extrem de puternic, unul dintre cele mai tari din lume, dacă nu cel mai tare. A răzbi până la Cupele Europene, ceea ce își doresc mulți amatori de sport bahluvieni este practic imposibil fără mâini adânc băgate în buzunarul public. E drept, CSM București este un experiment costisitor pentru bucureșteni și sunt foarte multe probleme pe-acolo, Rapid are și susținere puternică privată, dar, în rest orașele mici sunt la putere în Liga Florilor. Sigur, se pot discuta obiectivele în termeni fotbalistici, să ne menținem acolo, doar să le oferim ieșenilor „florile” înmiresmate ale handbalului mondial. Dar tare ne temem că aventura Iașului în high-life-ul carpato-danubian va fi de scurtă durată. Cu vedete străine la preț de matineu, ori prin transformarea calității într-o nouă cantitate (parafrazând pe invers un străvechi slogan ceaușist) în materie de antrenori, este practic imposibil de rezistat, oricât am cere declamatoriu acestor fete.

Și totuși, stând strâmb și judecând drept, dacă tot vrem o echipă de top la Iași ce alternative avem? La rugby, sport cu fani relativ puțini, dar înflăcărați, nici o echipă românească nu poate prinde Europa (Romanian Wolves este o selecționată divizionară), la baschet masculin, investițiile dubioase de altădată ale proscrisului Ghiță sau aportul Băncii Transilvania la Cluj au fost decisive, handbalul masculin devine și el din ce în ce mai competitiv… Poate voleiul? Din păcate, renașterea unul brand atât de puternic în sportul ieșean, Penicilina, nu se poate face fără SC Antibiotice SA, ori tocmai această firmă, cu o conducere mixtă, nu mai poate fi ceea ce a fost odată. CS Penicilina încă mai există, și chiar încă mai produce. Dar pentru alții. Primăria ar putea atrage potențialul ieșean al acestui sport tot sub egida CSM Iași 2020, idee care s-a mai vânturat prin birourile capitonate. Cu un parteneriat (măcar) profesional alături de producția Penicilinei. Firește, lucrurile s-au mai complicat și în acest sport față de acum 50, 30, 20 de ani, dar cel puțin ar putea renaște o tradiție a unei echipe care făcea sala Polivalentă neîncăpătoare. Tradiția și brandurile nu pot, însă, îmblânzi pretinsul realism roznovan. Se vede treaba că nici măcar la fotbal, darămite la altele…

Publicitate și alte recomandări video