
Nu a trebuit să aștept minute sau ore la rând pentru a găsi titlul potrivit destinului pe care și l-a împlinit Georg Friedrich Händel.
Perechea de cuvinte ce mă mulțumește a apărut imediat, sintetizând o viață de pasiune, dorința de a cunoaște, puterea de muncă, adaptabilitatea, curajul, încrederea, înverșunarea împlinirii proiectelor, de a lupta cu dușmanii, ignoranța limitelor fizice proprii, rar fericita comuniune a creativității originale, a ușurinței elaborării opusurilor cu simțul practic, mult necesar organizării, obținerii ajutorului din partea curților imperiale, promovării. Ceea ce numim astăzi marketing. Self marketing – dacă ne gândim la etapa britanică a lui Händel, asemenea celorlalte, nelipsită de străluciri, dizgrații oficiale, invidii, capcane. Adăugând contrastul producției componistice instrumentale „de serie” cu partiturile atinse de aripa geniului, lucrări semnificativ mai greu de adus pe scene, ignoranța loviturilor grele ale bolii spre a-și întreține obsesia edificării, a finisării ideilor muzicale, cred că ni se oferă imaginea multidimensională, clară, a unui erou ce și-a câștigat locul princiar în civilizația muzicii.
O evocare necesară
Cuvintele mari se sprijină pe informațiile despre viața sa, își argumentează rostul prin creația celui care a trăit, a reprezentat superb ani mult îndepărtați de noi: 23 februarie 1685 – 14 aprilie 1759, din Epoca Barocului. Timpuri vechi pentru că vocația-pasiunea-meșteșugul-rafinamentul ornamentelor, al podoabelor autentice a dispărut, lăsând și primului sfert de secol XXI sărăcia, pragmatismul, funcționalitatea, lipsa de fantezie din ambientul fizic ori spiritual. Voi reveni la statutul ornamentelor din muzica lui Händel. Pilduitoare îmi par acum flash-urile asupra vieții sale agitate, dar cu valoare de exemplu.
S-ar putea spune că a moștenit intransigența, tenacitatea curajoasă a tatălui, care, dorind să-și vadă fiul jurist, a refuzat un duce și un rege, dispuși să sprijine instrucția muzicală a tânărului. Au învins ambii părinți, pentru că Georg Friedrich și-a dovedit de timpuriu ambivalența, excelând în studiile umaniste, bucurându-și mama pentru că a ajuns organistul catedralei din Halle. Desele schimbări ale orașelor de reședință au avut ca admirabile motive, în perioada formării, dorința de a învăța cât mai mult de la profesori renumiți, iar la maturitate aflarea împrejurărilor, a condițiilor prielnice transpunerii în realitate a proiectelor muzicale. Eșecurile unor directori de teatru, lipsa de spijin, dușmănia unor confrați nu i-au afectat creativitatea impresionantă, concretizată în opusuri pentru formații camerale și de concert, în compoziții vocal-simfonice religioase ample, dar i-au motivat peregrinările prin Hamburg, Florența, Hanovra, Londra. Este important de reținut că perioadele petrecute în Germania, Italia și Anglia au afectat în mod pozitiv muzica lui Händel – luptele, eșecurile, succesele, geloziile muzicienilor locali, piedicile de tot felul nu au lăsat nici o urmă negativă asupra compozițiilor impresionante ca număr și valoare, elaborate în cele trei perioade.
Astăzi, când majoritatea compozitorilor își asigură traiul permanent ca profesori în instituții de învățământ muzical, este ușor de înțeles efortul celor din trecute secole de a câștiga bunăvoința împărătească ori măcar a unor conducători de instituții ecleziastice spre a-i angaja în posturi de organiști și autori ai muzicii pentru slujbele săptămânale. Händel a făcut un neostenit balet spre a-și atrage spirijinul curților regale – în Anglia țelul său fiind în 1720 deschiderea Academiei unde îi puteau fi reprezentate operele. Tot astăzi, în condițiile net superioare oferite de rapiditatea comunicațiilor și a deplasărilor, nu poate fi decât impresionant-admirabilă axa multiplă pe care a stăpânit-o Händel: poli-instrumentist-compozitor-dirijor-impresar. Aproape este imposibil de imaginat cum a găsit timp, energie, inspirație să compună un număr imens de lucrări în genuri diferite, să întrețină relațiile sus-puse, să evite ori să învingă adversitățile uneori violente ale confraților (s-a dat foc teatrului unde era programată una dintre operele sale!), să-și învingă depresia accentuată de pierderea vederii.
De ce este Georg Friedrich Händel nu doar important pentru evoluția componisticii academice europene, dar atât de prezent în repertoriile formațiilor instrumentale mici, ale orchestrelor simfonice, ale teatrelor de operă, creațiile sale fiind bogat ilustrate în producția discografică mondială? Pentru că s-a dovedit, încă din timpul vieții, un cetățean al lumii muzicale europene. A cunoscut nemijlocit, a primit influența creatoare a patru zone muzicale diferite: Germania – cu soliditatea și limpezimea formală, pregnanța ritmică, profunzimea credinței în Dumnezeu (compozitorul cu fundamentală pildă fiind Johann Sebastian Bach), Italia – cu opulența, forța de atracție și varietatea melodică, Franța – ce și-a păstrat până azi, acum mai mult pentru interpreți, limpezimea, fluența, eleganța, echilibrul discursului melodic, Anglia – prin climatul poetic din vremurile îndepărtate ale pre-renascentiștilor, înnoirile armonic-ritmice. Totul imprimă partiturilor lui Händel o fericită situare a fluxului melodic savant, complex, în albia luxuriantă, parfumată, bogat ornamentată. Muzica lui Händel se ascultă cu liniștea și siguranța receptării mesajului așteptat, ale cărui „vești” înnoitoare nu surprind, ci continuă să farmece.
Oratoriul „Messiah” la Filarmonica din Iași
Pledoaria de până aici pentru arta celui ce a transformat muzica barocă într-o permanență peste veacuri, stimulează întrebarea de ce numele său apare atât de rar pe afișele de concert, de recital sau de teatru liric din România? Exceptând zonele Transilvaniei și Banatului, în celelalte spații culturale sunt ignorate până și lucrările pentru formații instrumentale mici, sau cele pentru orchestre de cameră, iar opusurile vocal-simfonice grandioase – operele, oratoriile – pot fi ascultate nemijlocit foarte rar. Întrebarea și-a aflat din nou rostul în ultima zi de ianuarie 2025, când binecunoscutul oratoriu „Messiah” a ajuns din nou, după 14 ani, în programul filarmonicii ieșene.
Abonatul concertelor instituției s-a bucurat acum de avantajul audierii celor mai multe părți din monumentala partitură, meritul fiind al dirijorului Nicolae Moldoveanu. Specializările sale ca instrumentist în interpretarea repertoriilor pentru vioară, clavecin și orgă, educația muzicală la Conservatoarele din Leipzig și Zürich, iar ca dirijor predilecția pentru capodoperele vocal-simfonice conjuncturale, cum este Oratoriul de Crăciun compus de Bach, pe care l-a dirijat recent la București, explică inițiativa înscrierii textului muzical händelian în programul de la Iași. S-a dovedit încă odată rolul important al dirijorului în edificarea evenimentelor din viața unei filarmonici, pentru că nu poate fi uitat turneul din anul 2001, când regretatul Alexandru Lăscae a realizat cu orchestra și corul de la Iași turneul în Olanda, care a cuprins 9 concerte cu oratoriul „Messiah”! Alexandru Lăscae fiind și inițiatorul-realizatorul ca dirijor al integralei lucrărilor simfonice de George Enescu, înregistrate de ansamblul ieșean pentru casa olandeză de discuri „Ottavo”. Integrală ce nu a mai fost reluată…
Unele componente strict muzicale din versiunea ascultată acum cinci zile au fost motivate de condițiile incintei. Cum sala „Gaudeamus” a Casei Studenților are o acustică improprie concertelor simfonice, Nicolae Moldoveanu a evitat tempourile largi, potrivite catedralelor ori sălilor special gândite pentru interpretarea muzicii academice, în avantajul unui tempo mișcat. Prin aceasta, muzica lui Händel nu a fost afectată negativ, dimpotrivă, s-a ajuns la un aspect modern-echilibrat. De altfel, valoarea tehnic-expresivă a orchestrei și a corului a permis redarea autentică a specificului scriiturii baroce, ansamblul vocal pregătit de Consuela Radu-Țaga rezolvând impecabil dificultățile impuse de ornamentele stilului baroc. Calitatea este cu atât mai meritorie cu cât stilul acesta se învață în primii ani de activitate ai unui cântăreț, iar corul filarmonicii din Iași se află la vârsta prosperă a maturității. Raritatea studierii lucrărilor baroce pentru programele de concert impune studiul special, dar cred că interesul tuturor membrilor corului pentru redarea performantă a partiturii a fost dublu motivat de frumusețea muzicii, de statura evenimentului muzical-artistic ce putea – și a putut fi – realizat.
De remarcat semnul egalității între tinerețea și valoarea interpretativă a cvartetului de soliști vocali. Informațiile despre soprana Sophie Negoiță, tenorul Ioan Hotea, contra-tenorul Alexandru Costea și baritonul Andrei Ciocîrlea sunt ușor accesibile oricui, nu insist aici asupra lor. Însă trebuie remarcată admirativ respectarea specificului ornamentat baroc, suficient de dificil, care impune maleabilitate, forță de susținere, performanță tehnică fără a se reduce cu nimic frumusețea poetică a desenului melodic.
Extrem de rar ascultate la Iași, partiturile baroce pentru trompetă au fost admirabile datorită preciziei intonaționale, limpezimii sonore și expresivității echilibrate atinse solistic de Cristian-Iulian Chiperi.
De apreciat bogăția informativă a prezentării din broșura concertului, realizată de Anca Ciobanu, Cristina Ungureanu și Ioana Zaus, includerea textelor lui Charles Jennens, în traducerea Silviei Mihalache. Lumina lăsată liberă în sală pentru ca publicul să poată citi versurile a fost încă un ajutor pentru înțelegerea muzicii.
Fapt lăudabil, lungimea neobișnuită a concertului, aproape trei ore (deși unele secțiuni din oratoriu au fost eliminate tocmai pentru evitarea oboselii ascultătorilor) nu a descurajat cea mai mare parte a publicului să asculte, să primească toată ofranda muzicală. Mi-a plăcut să văd tineri care au ascultat muzica urmărind simultan partitura tipărită sau accesată pe internet cu ajutorul telefonului. Sunt argumente că tradiția muzicii baroce trebuie împământenită și la Iași. Capodopere există în număr mare, nu trebuie plătite drepturi de autor, interpreți potriviți (inclusiv români, după cum a fost cazul vineri 31 ianuarie) pot fi disponibili. În concluzie, un concert-eveniment, model pentru experiențe muzicale viitoare.
Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog și profesor
Publicitate și alte recomandări video