Harta barbariei
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Harta barbariei

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Cele 148 de victime de la universitatea din Garissa nu au mai apucat să sărbătorească Paştele, pentru că se găseau pe linia de front a unui război pe care unii preferă să-l ignore.

Nu cu mult timp în urmă, publicam în pagina de opinii a Ziarului de Iaşi un text despre veritabila întrecere a terorii de la graniţa africană a Islamului. Era vorba despre asocierea grupării nigeriene Boko Haram la organizaţia auto-intitulată „Statul Islamic”, precum şi despre previzibilele eforturi ale Al Qaeda de a ţine pasul cu contracandidatul său. Iată că am asistat, între timp, la o crimă în masă săvârşită pe teritoriul kenyan sub stindardul grupării somaleze Al-Shabab, afiliată Al Qaeda.

Cele 148 de victime de la universitatea din Garissa - în marea lor majoritate, studenţi - se adaugă bilanţului deja înfiorător al terorismului islamic pe continentul african. Mărturiile supravieţuitorilor sau ale apropiaţilor celor ucişi ne duc cu gândul la o execuţie în masă pe criterii religioase: dintre ostateci, cei de religie musulmană au fost eliberaţi, iar creştinii au fost asasinaţi cu sânge rece.

Ei nu au mai apucat să sărbătorească Paştele, pentru că se găseau pe linia de front a unui război pe care unii preferă să-l ignore, dar care este real şi dramatic. Nu e vorba de un război între creştini şi musulmani, ci de unul între islamiştii radicalizaţi şi toţi ceilalţi. În Somalia, Al-Shabab ucide preponderent musulmani. În Nigeria şi în ţările vecine, Boko Haram asasinează, şi ea, fără discriminare.

Desigur, guvernul kenyan nu-şi va înceta implicarea în forţa africană ce luptă în Somalia, în sprijinul guvernului recunoscut de ONU - reacţia preşedintelui Uhuru Kenyatta este, din acest punct de vedere, cât se poate de adecvată. Foarte probabil, administraţia sa va lua noi măsuri de securitate pe plan intern, iar şcolile şi universităţile - extrem de vulnerabile, după cum ştim din „experienţa” Boko Haram, în Nigeria - vor fi ceva mai bine protejate.

Va reuşi, însă, Uhuru Kenyatta să combată eficient terorismul islamic venit din exterior şi să-şi protejeze cetăţenii? Există destule zone negre sau măcar cenuşii în privinţa propriului trecut? Dacă am utiliza un termen consacrat în spaţiul est-european, d-l Kenyatta este un oligarh. Traseul său politic anterior, dar mai ales posesiunile sale actuale - terenuri, participare în industrie şi sectorul bancar, instituţii de presă - justifică folosirea acestui cuvânt. Mai mult, el a fost investigat de Curtea Penală Internaţională într-un dosar ce a pornit de la violenţele electorale şi post-electorale din 2007-2008, care au dus la moartea a peste o mie de persoane. D-l Kenyatta nu a fost trimis în judecată, dar nu acelaşi lucru se poate spune despre „preşedintele adjunct” (funcţie ce a înlocuit-o pe cea de vicepreşedinte) Joseph Ruto, omul cu care trebuie să împartă puterea, la Nairobi.

Aceştia sunt oamenii care trebuie să combată terorismul islamic şi să asigure protecţia kenyenilor, creştini şi de orice altă religie. Poate că îi judecăm prea aspru, iar trecutul lor, deloc nobil, este irelevant. Şi lucrurile nu stau deloc bine nici în alte părţi: să luăm drept exemplu Nigeria. Deloc norocosul preşedinte Goodluck Jonathan - pe care mulţi conaţionali l-au considerat un patron al corupţiei - nu a reuşit să întărească prezenţa statului (atât cât există el) în regiunile afectate de insurgenţa Boko Haram. Spre lauda lor, alegătorii l-au sancţionat, înlocuindu-l cu Muhammadu Buhari, un fost general de religie musulmană în al cărui CV se regăseşte poziţia de dictator, în anii ’80, dar care între timp şi-a demonstrat ataşamentul faţă de democraţie pierzând trei runde de alegeri prezidenţiale. Şi care a fost, el însuşi, ţinta unui atentat atribuit Boko Haram, în urmă cu mai puţin de un an.

Este evident că Occidentul nu este dispus să se implice cu trupe în cazanul încins de la frontiera africană a Islamului. Nici asasinatele de la Garissa, nici cele comise în Nigeria sau Somalia, nici eventuale alte lovituri teroriste nu vor clinti prea uşor concepţia potrivit căreia lupta este a africanilor. Armamentul, informaţiile, asistenţa logistică şi toate celelalte forme de cooperare nu-şi vor face simţite efectele decât extrem de lent. Găurile negre ale corupţiei şi slăbiciunea statelor - pentru care colonialismul este un vinovat important, dar în niciun caz singurul - vor întârzia şi mai mult acest proces, dacă nu cumva îl vor compromite fără drept de apel. Între timp, populaţia civilă va continua să fie expusă atacurilor şi masacrelor, nume precum Garissa ori Maiduguri putând fi urmate de multe altele, pe harta barbariei.   

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Grilă de lectură pentru conflictul din Orientul Mijlociu

Alexandru LĂZESCU

Grilă de lectură pentru conflictul din Orientul Mijlociu

Încercând să revină la formulele tradiţionale de abordare în chestiunea conflictului israeliano-palestinian, formule care au eşuat de fiecare dată în trecut, şi la negocierile cu Iranul, administraţia Biden nu a făcut decât să destabilizeze şi mai mult situaţia din regiune facilitând probabil ascensiunea grupării teroriste Hamas.

Filmuletul zilei

opinii

Eu, El, Supremul

Nichita DANILOV

Eu, El, Supremul

În ciuda dansului diplomatic mai mult sau mai puţin impus din afară, fiecare parte stă la cotitură şi aşteaptă ca partea adversă să facă un pas greşit şi să clacheze.

Plugarul şi moartea

Dana ȚABREA

Plugarul şi moartea

Nu e foarte evident ce se petrece în Plugarul şi moartea deoarece, dincolo de revolta protagonistului faţă de fenomenul morţii - o revoltă deopotrivă disperată şi sfidătoare - sau de justificările aduse de personajul Moartea, nu avem o poveste aşa cum poate ne-am fi aşteptat. Cu toate acestea, datorită proiecţiilor şi a filmărilor, unele realizate de sus, a modului în care se jonglează cu decorul din scenă şi cu cel proiectat, deşi oarecum static, luând forma unei meditaţii de scenă, spectacolul are un ritm al său, chiar dacă unul mai mult interior, la care contribuie culorile, formele, hiperbolele artistice (imagini supradimensionate) şi sunetele.

Cale bătută de la ţară la oraş

Michael ASTNER

Cale bătută de la ţară la oraş

Gata. Bagajele-s făcute.

pulspulspuls

Senatoarea de la Iaşi a dat iar iama-n pălării

PULS

Senatoarea de la Iaşi a dat iar iama-n pălării

Nu ştim alţii cum sunt, dar noi, numai când vedem o nouă pălărie a madamei senator PNL de Iaşi Scântei, parcă ne tresaltă inima de ce procopseală pe capul nostru s-a ales încât să avem şansa unei aşa reprezentări în Parlament. Nu, nu vă gândiţi că e la Iaşi madama, căci auzim că pe-aici n-a mai dat de la alegeri încoace, ci undeva pe la Arad, de ziua Regelui, ştiţi voi pasiunea veche.

Caricatura zilei

Rabla

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.