Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Helsinki: două personaje în căutarea unui scenariu

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Mai devreme sau mai târziu, a părut să sugereze preşedintele rus, SUA şi celelalte puteri occidentale vor accepta că Rusia este indispensabilă pentru gestionarea ordinii internaţionale – ceea ce domnul Trump pare dispus să facă încă de pe acum.

Întâlnirea la vârf ruso-americană de la Helsinki a provocat, se ştie, o adevărată furtună în mediile politice americane. În fapt, este vorba de conferinţa de presă susţinută de preşedinţii Trump şi Putin, pentru că discuţiile au avut un caracter confidenţial. Preşedintele american a refuzat să susţină concluziile oficiale ale propriilor servicii de informaţii, care indicau o acţiune concertată a Moscovei vizând manipularea procesului electoral american din 2016, preferând să dea credit explicit domnului Putin. Mai mult, domnul Trump a folosit această ocazie diplomatică pentru a denunţa investigaţia derulată pe această temă de Robert Mueller, sub egida Departamentului de Justiţie al SUA, precum şi pentru a-şi ataca rivalii politici de pe plan intern.

Merită amintită încă de la început ideea domnului Putin în conexiune cu punerea sub acuzare în SUA a unor agenţi ruşi pentru hacking pre-electoral, în cadrul anchetei Mueller. Răspunzând unei întrebări venite de la un jurnalist american, liderul de la Kremlin reuşeşte o paradă-ripostă pe care nu o detaliem aici –|cititorii pot revedea înregistrarea conferinţei sau pot consulta textul integral, publicat de presa internaţională. Oricum, domnul Putin se foloseşte de un mai vechi tratat bilateral de cooperare în domeniul anchetelor penale, propunând ca agenţii respectivi să fie interogaţi chiar în Rusia şi chiar de către justiţia rusă – e drept, în prezenţa unor oficiali americani. Şi avansează rapid tema reciprocităţii: Moscova ar fi, la rândul ei, interesată să beneficieze de asemenea oportunităţi. Aceasta era, probabil, ideea lăudată de domnul Trump în alocuţiunea sa de deschidere. Nu mai sunt necesare alte comentarii.

Este clar că această temă este extraordinar de importantă în politica americană şi că ea va persista, marcând restul mandatului domnului Trump, precum şi momentele electorale viitoare. Întrucât vor mai exista ocazii pentru a o discuta, ne oprim aici asupra „restului” conferinţei de presă comune.

După succesul de public relations de la Cupa Mondială, preşedintele rus a savurat summit-ul pe teren neutru cu preşedintele american: în vremea URSS şi a Războiului Rece, superputerile tratau de pe poziţii de egalitate. Domnul Putin a transmis lumii că Rusia este încrezătoare în propriile forţe, că sancţiunile şi criticile Vestului nu o impresionează prea mult şi că este deschisă la o cooperare care să-i satisfacă orgoliul de mare putere. Mai devreme sau mai târziu, a părut să sugereze preşedintele rus, SUA şi celelalte puteri occidentale vor accepta că Rusia este indispensabilă pentru gestionarea ordinii internaţionale – ceea ce domnul Trump pare dispus să facă încă de pe acum. Domnul Putin a rezumat mai bine, mai coerent decât partenerul său subiectele discutate şi a reuşit să prezinte bilanţul într-o manieră deloc neutră, inserând puncte de vedere ale diplomaţiei ruse în dosare importante precum Ucraina sau Orientul Mijlociu; de partea americană, domnul Trump nu a părut interesat de aşa ceva.

E greu de spus dacă preşedintele american a dorit să facă un adevărat bilanţ al discuţiilor sau doar să completeze rezumatul domnului Putin. În primul caz, am asistat la un eşec al liderului de la Casa Albă: raportul său a suferit la capitolul substanţă şi nu a reuşit să transmită în toate punctele cardinale un mesaj al SUA. În cel de-al doilea, ar fi tot un eşec: au trecut nesancţionate multe puncte în care poziţia SUA este total diferită de cea a Rusiei. Absenţa referirilor la Ucraina şi tratarea într-o singură frază (şi aceea deloc impresionantă) a situaţiei din Siria sunt regretabile. Apoi, domnul Trump ar fi putut găsi câteva secunde pentru a reafirma angajamentul SUA faţă de aliaţii europeni, în contextul eforturilor sale de ameliorare a relaţiilor cu Rusia. Mai ales pentru că ultimele zile oferiseră noi semnale de îngrijorare în privinţa relaţiei transatlantice, o referire clară la parteneri ar fi fost binevenită, chiar dacă domnul Trump nu (mai) poate vorbi în numele „lumii libere”. Şi ajungem, astfel, la bagajul politic cu care domnul Trump a călătorit la Helsinki: pe lângă deciziile majore în materie de comerţ sau şarjele împotriva unuia sau altuia dintre liderii aliaţi, folosirea necumpătată a termenilor „duşman” sau „competitor” are consecinţe. Desigur, domnul Trump pune un accent mai mare pe competiţia economică (şi pe efectele ei de politică internă) decât pe conflictul de valori din lumea contemporană. El şi echipa sa nu văd în Rusia principala ameninţare strategică pe termen lung la adresa Americii: se ştie, acest loc este rezervat Chinei. Totuşi, din partea unui preşedinte american ar fi fost de aşteptat o luare de poziţie mai sofisticată decât aceea potrivit căreia relaţiile cu Rusia sunt proaste în principal din vina Washingtonului (corecţia ulterioară – responsabilitatea aparţine ambelor părţi – nu este prea convingătoare). În fine, domnul Trump nu se poate aştepta să fie crezut atunci când spune, pe scena de la Helsinki: „Relaţia noastră nu a fost niciodată mai rea decât este acum. Totuşi, lucrurile s-au schimbat, cam în urmă cu patru ore”.

Cum s-a întâmplat? Cine şi-a modificat mai mult poziţia? Nu cumva ceea ce s-a schimbat (în bine) în patru ore se poate schimba înapoi, în trei? Şi aşa mai departe. E clar că dialogul la vârf ruso-american este benefic şi poate juca un rol decisiv în detensionarea situaţiei internaţionale. Rusia este o ţară mare şi importantă, care poate produce – a şi produs – dezordine pe plan regional şi internaţional. Dar conferinţa de presă de la Helsinki a părut a fi una în care preşedintele SUA a fost prezent doar jumătate din timp, cealaltă jumătate fiind rezervată personajului politico-mediatic Donald Trump, cu problemele lui specifice. Pentru stabilitatea şi ordinea internaţională, să sperăm că la întâlnirea oficială cu Vladimir Putin a participat doar preşedintele.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri