anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

Helsinki: două personaje în căutarea unui scenariu

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Mai devreme sau mai târziu, a părut să sugereze preşedintele rus, SUA şi celelalte puteri occidentale vor accepta că Rusia este indispensabilă pentru gestionarea ordinii internaţionale – ceea ce domnul Trump pare dispus să facă încă de pe acum.

Întâlnirea la vârf ruso-americană de la Helsinki a provocat, se ştie, o adevărată furtună în mediile politice americane. În fapt, este vorba de conferinţa de presă susţinută de preşedinţii Trump şi Putin, pentru că discuţiile au avut un caracter confidenţial. Preşedintele american a refuzat să susţină concluziile oficiale ale propriilor servicii de informaţii, care indicau o acţiune concertată a Moscovei vizând manipularea procesului electoral american din 2016, preferând să dea credit explicit domnului Putin. Mai mult, domnul Trump a folosit această ocazie diplomatică pentru a denunţa investigaţia derulată pe această temă de Robert Mueller, sub egida Departamentului de Justiţie al SUA, precum şi pentru a-şi ataca rivalii politici de pe plan intern.

Merită amintită încă de la început ideea domnului Putin în conexiune cu punerea sub acuzare în SUA a unor agenţi ruşi pentru hacking pre-electoral, în cadrul anchetei Mueller. Răspunzând unei întrebări venite de la un jurnalist american, liderul de la Kremlin reuşeşte o paradă-ripostă pe care nu o detaliem aici –|cititorii pot revedea înregistrarea conferinţei sau pot consulta textul integral, publicat de presa internaţională. Oricum, domnul Putin se foloseşte de un mai vechi tratat bilateral de cooperare în domeniul anchetelor penale, propunând ca agenţii respectivi să fie interogaţi chiar în Rusia şi chiar de către justiţia rusă – e drept, în prezenţa unor oficiali americani. Şi avansează rapid tema reciprocităţii: Moscova ar fi, la rândul ei, interesată să beneficieze de asemenea oportunităţi. Aceasta era, probabil, ideea lăudată de domnul Trump în alocuţiunea sa de deschidere. Nu mai sunt necesare alte comentarii.

Este clar că această temă este extraordinar de importantă în politica americană şi că ea va persista, marcând restul mandatului domnului Trump, precum şi momentele electorale viitoare. Întrucât vor mai exista ocazii pentru a o discuta, ne oprim aici asupra „restului” conferinţei de presă comune.

După succesul de public relations de la Cupa Mondială, preşedintele rus a savurat summit-ul pe teren neutru cu preşedintele american: în vremea URSS şi a Războiului Rece, superputerile tratau de pe poziţii de egalitate. Domnul Putin a transmis lumii că Rusia este încrezătoare în propriile forţe, că sancţiunile şi criticile Vestului nu o impresionează prea mult şi că este deschisă la o cooperare care să-i satisfacă orgoliul de mare putere. Mai devreme sau mai târziu, a părut să sugereze preşedintele rus, SUA şi celelalte puteri occidentale vor accepta că Rusia este indispensabilă pentru gestionarea ordinii internaţionale – ceea ce domnul Trump pare dispus să facă încă de pe acum. Domnul Putin a rezumat mai bine, mai coerent decât partenerul său subiectele discutate şi a reuşit să prezinte bilanţul într-o manieră deloc neutră, inserând puncte de vedere ale diplomaţiei ruse în dosare importante precum Ucraina sau Orientul Mijlociu; de partea americană, domnul Trump nu a părut interesat de aşa ceva.

E greu de spus dacă preşedintele american a dorit să facă un adevărat bilanţ al discuţiilor sau doar să completeze rezumatul domnului Putin. În primul caz, am asistat la un eşec al liderului de la Casa Albă: raportul său a suferit la capitolul substanţă şi nu a reuşit să transmită în toate punctele cardinale un mesaj al SUA. În cel de-al doilea, ar fi tot un eşec: au trecut nesancţionate multe puncte în care poziţia SUA este total diferită de cea a Rusiei. Absenţa referirilor la Ucraina şi tratarea într-o singură frază (şi aceea deloc impresionantă) a situaţiei din Siria sunt regretabile. Apoi, domnul Trump ar fi putut găsi câteva secunde pentru a reafirma angajamentul SUA faţă de aliaţii europeni, în contextul eforturilor sale de ameliorare a relaţiilor cu Rusia. Mai ales pentru că ultimele zile oferiseră noi semnale de îngrijorare în privinţa relaţiei transatlantice, o referire clară la parteneri ar fi fost binevenită, chiar dacă domnul Trump nu (mai) poate vorbi în numele „lumii libere”. Şi ajungem, astfel, la bagajul politic cu care domnul Trump a călătorit la Helsinki: pe lângă deciziile majore în materie de comerţ sau şarjele împotriva unuia sau altuia dintre liderii aliaţi, folosirea necumpătată a termenilor „duşman” sau „competitor” are consecinţe. Desigur, domnul Trump pune un accent mai mare pe competiţia economică (şi pe efectele ei de politică internă) decât pe conflictul de valori din lumea contemporană. El şi echipa sa nu văd în Rusia principala ameninţare strategică pe termen lung la adresa Americii: se ştie, acest loc este rezervat Chinei. Totuşi, din partea unui preşedinte american ar fi fost de aşteptat o luare de poziţie mai sofisticată decât aceea potrivit căreia relaţiile cu Rusia sunt proaste în principal din vina Washingtonului (corecţia ulterioară – responsabilitatea aparţine ambelor părţi – nu este prea convingătoare). În fine, domnul Trump nu se poate aştepta să fie crezut atunci când spune, pe scena de la Helsinki: „Relaţia noastră nu a fost niciodată mai rea decât este acum. Totuşi, lucrurile s-au schimbat, cam în urmă cu patru ore”.

Cum s-a întâmplat? Cine şi-a modificat mai mult poziţia? Nu cumva ceea ce s-a schimbat (în bine) în patru ore se poate schimba înapoi, în trei? Şi aşa mai departe. E clar că dialogul la vârf ruso-american este benefic şi poate juca un rol decisiv în detensionarea situaţiei internaţionale. Rusia este o ţară mare şi importantă, care poate produce – a şi produs – dezordine pe plan regional şi internaţional. Dar conferinţa de presă de la Helsinki a părut a fi una în care preşedintele SUA a fost prezent doar jumătate din timp, cealaltă jumătate fiind rezervată personajului politico-mediatic Donald Trump, cu problemele lui specifice. Pentru stabilitatea şi ordinea internaţională, să sperăm că la întâlnirea oficială cu Vladimir Putin a participat doar preşedintele.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Binele propriu şi răul altora

Nicolae GRECU

Binele propriu şi răul altora

La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

pr. Constantin STURZU

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

Nostalgii

Alexandru CĂLINESCU

Nostalgii

Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

pulspulspuls

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

Caricatura zilei

Probleme între frați

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.