Hibridul antonescian
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Hibridul antonescian

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Regimul Mareşalului Ion Antonescu este considerat, de regulă, un autoritarism hibrid, civil-militar.

Se apropie ziua de 23 august: mereu controversată şi mereu politizată. Controverse pe marginea deciziei de la sfârşitul verii anului 1944 există şi vor exista multă vreme, în mediul academic. Cu atât mai mult este de aşteptat ca în dezbaterea publică mai largă ele să fie perpetuate şi amplificate. Speculaţia se interpune adesea pe firul discursurilor, iar opiniile politice influenţează enorm argumentaţia. Cu sau fără asemenea interferenţe, mulţi dintre participanţi ar accepta, probabil, ideea că e foarte greu să evaluăm ziua de 23 august 1944 detaşând-o de fluxurile mai ample ce configurează istoria şi politica românească, în secolul XX.

În cele ce urmează, îmi propun să formulez, dintr-o perspectivă orientată spre analiza politică, câteva întrebări pe care le consider interesante. Nu pledez aici în favoarea unei lecturi sau împotriva alteia, deşi punctul meu de vedere este acela că, în situaţie de criză, monarhul şi celelalte figuri politice şi instituţionale implicate în evenimente au încercat să acţioneze în aşa fel încât să împiedice producerea unor dezastre şi mai mari.

Întrebările de care aminteam se referă la armata română, ca instituţie a statului, şi la modul de catalogare a regimului Mareşalului Ion Antonescu. Senzaţia mea este că, de cele mai multe ori (desigur, există contraexemple) armatei i se atribuie un rol secundar din punct de vedere politic. Ea ascultă imediat ordinul Regelui şi sunt extrem de puţine şi slabe, ca intensitate, manifestările de loialitate faţă de Mareşal şi linia promovată de acesta. Este, desigur, o abordare convenţională: militarii ascultă de liderii civili pe care îi consideră legitimi. Cum Ion Antonescu îşi compromisese legitimitatea politică din cauza înfrângerilor de pe front şi a perspectivei tot mai apropiate a catastrofei, armata îl părăseşte şi se întoarce către Rege - o instituţie-simbol, cu rădăcini mai adânci.

Fără a contesta această argumentaţie, mi se pare că reacţia ierarhiei militare, la 23 august 1944, ar merita analizată atent şi de politologi, precum şi de alţi cercetători ai instituţiilor româneşti din secolul XX. Am avea nevoie de studii care să trateze rolul armatei în sistemul politic românesc, în perioada celui de-al doilea război mondial. Concluziile lor ar putea contribui mult la aprofundarea cunoştinţelor noastre despre regimul antonescian, şi ar putea servi şi un alt obiectiv: mai buna conturare (din unghiul ştiinţei politice) a traseului temporal al principalelor instituţii româneşti.

Regimul Antonescu este considerat, de regulă - pe bună dreptate, cred - un autoritarism hibrid, civil-militar. Într-un mediu plin de constrângeri (impuse de alianţa cu Germania, de starea economică a ţării, de război), Mareşalul reunea autoritatea de a guverna interiorul şi de a conduce războiul extern. În ce măsură, însă, ideile şi normele dezvoltate în instituţiile guvernamentale civile au reuşit să penetreze armata?

Ştim, desigur, că Ion Antonescu nu a fost un doctrinar şi, cu atât mai puţin, un inovator în domeniu, astfel că, inclusiv în dimensiunile sale fascizante, discursul său e ancorat în timpul scurt al necesităţii, urgenţei, crizei. Război pentru stat, stat pentru război - ceea ce creează un climat favorabil menţinerii unei mai mari autonomii a instituţiei militare. În plus, lipseşte partidul unic, care poate constitui un important vehicul de politizare a armatei. Mai mult, cu câţiva ani în urmă, sub coordonarea lui Ion Antonescu, armata însăşi reprimase dur încercarea Mişcării Legionare de a se impune ca forţă (politică şi ideologică) dominantă. Apoi, însăşi vârsta regimului - patru ani - fusese, probabil, insuficientă pentru ca doctrina antonesciană despre politică şi guvernare, slab articulată, să penetreze eficient armata. În fine, faptul că cea mai mare parte a acestei perioade fusese marcată de exigenţele purtării războiului a condus, probabil, la o privilegiere a elementului profesional în detrimentul celui ideologico-politic, în atitudinea vârfurilor regimului faţă de instituţia militară.

Toate aceste consideraţii au fost abordate, sub forme diferite şi cu rezultate interesante, de istorici; pentru politologi, însă, studiul regimului antonescian nu a reprezentat o prioritate. Categoriile conceptuale au fost dezvoltate, pe plan internaţional, mai ales după 1945, iar intrarea disciplinei în „legalitate” s-a produs după 1989, astfel că întotdeauna apar lucruri mai actuale şi, aparent, mai interesante. Însă, regimul Antonescu are nevoie de teoretizare, ca exemplu interesant de regim autoritar. Accentuând prea mult elementul civil (indiferent dacă vorbim sau nu de „fascism”), devine greu de explicat de ce armata a reuşit să rămână atât de omogenă încât să reacţioneze coerent, ca instituţie, la 23 august 1944. Dacă, pe de altă parte, accentuăm prea mult elementul militar al regimului, avem mari dificultăţi în a justifica de ce a mai fost nevoie de leadership-ul politic (Rege, partide) în răsturnarea lui Ion Antonescu: generalii necompromişi din eşalonul secund ar fi dispus, în teorie, de întreaga gamă de resurse care să le permită preluarea iniţiativei.      

 
 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

AUKUS: o ofertă de nerefuzat

Lucian DÎRDALA

AUKUS: o ofertă de nerefuzat

Este greu de crezut că relaţia instituţională a UE cu Australia va rămâne aceeaşi, în condiţiile în care Franţa ar putea bloca în Consiliu viitorul acord de liber schimb, aflat în faza finală a negocierilor.

Filmuletul zilei

opinii

Lecţia 9/11

Florin CÎNTIC

Lecţia 9/11

Deşi, pentru români, 11 septembrie ar fi trebuit să rămână în istorie drept data cuceririi Plevnei (în 1877), noi nu vom putea uita, totuşi, ziua de 11/09 a anului 2001. Poate nu ar fi rău să medităm la sângeroasa lecţie care a fost servită atunci lumii civilizate.

După liceul militar

Radu PĂRPĂUȚĂ

După liceul militar

... Am venit cu coada între picioare de la liceul militar. Am pierdut un an. De ce? S-a întâmplat aşa (dar eu nu cred că s-a întâmplat, am aproape convingerea că a fost premeditat, să mă înveţe minte să nu mă mai retrag de la măreţul liceu) pentru că s-a întârziat cu trimiterea situaţiei mele la învăţătură de la liceul milităros. În aceste condiţii, directorii de la liceele din Iaşi nu au acceptat să mă înscriu. Tata a încercat la mai multe licee - nimic.

Rarităţi la Festivalul „George Enescu”

Alex VASILIU

Rarităţi la Festivalul „George Enescu”

Concertele ordonate vineri, sâmbătă, duminică şi luni au prilejuit audiţii unice pentru că opus-urile prezentate ajung extrem de rar sau nu ajung deloc pe scenele noastre de concert. Un prim argument a aparţinut ansamblului Les Dissonances, avându-l ca dirijor şi solist la vioară pe David Grimal.

pulspulspuls

Una vorbeşte la Bucale, alta gavareşte pentru noi în târg...

Una vorbeşte la Bucale, alta gavareşte pentru noi în târg...

Dom’le, oare ce mănâncă, ce bea, sau poate ce fumează dom’ premare Mihăiţă de le serveşte cu atâta nonşalanţă prin interviuri din afara Iaşului încât îngheaţă apele, nu alta, dar parcă îi ia şi pe toţi de gogomani, imaginându-şi că nu ştie lumea ce şi cum? 

Caricatura zilei

DNA

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.