Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Hibridul antonescian

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Regimul Mareşalului Ion Antonescu este considerat, de regulă, un autoritarism hibrid, civil-militar.

Se apropie ziua de 23 august: mereu controversată şi mereu politizată. Controverse pe marginea deciziei de la sfârşitul verii anului 1944 există şi vor exista multă vreme, în mediul academic. Cu atât mai mult este de aşteptat ca în dezbaterea publică mai largă ele să fie perpetuate şi amplificate. Speculaţia se interpune adesea pe firul discursurilor, iar opiniile politice influenţează enorm argumentaţia. Cu sau fără asemenea interferenţe, mulţi dintre participanţi ar accepta, probabil, ideea că e foarte greu să evaluăm ziua de 23 august 1944 detaşând-o de fluxurile mai ample ce configurează istoria şi politica românească, în secolul XX.

În cele ce urmează, îmi propun să formulez, dintr-o perspectivă orientată spre analiza politică, câteva întrebări pe care le consider interesante. Nu pledez aici în favoarea unei lecturi sau împotriva alteia, deşi punctul meu de vedere este acela că, în situaţie de criză, monarhul şi celelalte figuri politice şi instituţionale implicate în evenimente au încercat să acţioneze în aşa fel încât să împiedice producerea unor dezastre şi mai mari.

Întrebările de care aminteam se referă la armata română, ca instituţie a statului, şi la modul de catalogare a regimului Mareşalului Ion Antonescu. Senzaţia mea este că, de cele mai multe ori (desigur, există contraexemple) armatei i se atribuie un rol secundar din punct de vedere politic. Ea ascultă imediat ordinul Regelui şi sunt extrem de puţine şi slabe, ca intensitate, manifestările de loialitate faţă de Mareşal şi linia promovată de acesta. Este, desigur, o abordare convenţională: militarii ascultă de liderii civili pe care îi consideră legitimi. Cum Ion Antonescu îşi compromisese legitimitatea politică din cauza înfrângerilor de pe front şi a perspectivei tot mai apropiate a catastrofei, armata îl părăseşte şi se întoarce către Rege - o instituţie-simbol, cu rădăcini mai adânci.

Fără a contesta această argumentaţie, mi se pare că reacţia ierarhiei militare, la 23 august 1944, ar merita analizată atent şi de politologi, precum şi de alţi cercetători ai instituţiilor româneşti din secolul XX. Am avea nevoie de studii care să trateze rolul armatei în sistemul politic românesc, în perioada celui de-al doilea război mondial. Concluziile lor ar putea contribui mult la aprofundarea cunoştinţelor noastre despre regimul antonescian, şi ar putea servi şi un alt obiectiv: mai buna conturare (din unghiul ştiinţei politice) a traseului temporal al principalelor instituţii româneşti.

Regimul Antonescu este considerat, de regulă - pe bună dreptate, cred - un autoritarism hibrid, civil-militar. Într-un mediu plin de constrângeri (impuse de alianţa cu Germania, de starea economică a ţării, de război), Mareşalul reunea autoritatea de a guverna interiorul şi de a conduce războiul extern. În ce măsură, însă, ideile şi normele dezvoltate în instituţiile guvernamentale civile au reuşit să penetreze armata?

Ştim, desigur, că Ion Antonescu nu a fost un doctrinar şi, cu atât mai puţin, un inovator în domeniu, astfel că, inclusiv în dimensiunile sale fascizante, discursul său e ancorat în timpul scurt al necesităţii, urgenţei, crizei. Război pentru stat, stat pentru război - ceea ce creează un climat favorabil menţinerii unei mai mari autonomii a instituţiei militare. În plus, lipseşte partidul unic, care poate constitui un important vehicul de politizare a armatei. Mai mult, cu câţiva ani în urmă, sub coordonarea lui Ion Antonescu, armata însăşi reprimase dur încercarea Mişcării Legionare de a se impune ca forţă (politică şi ideologică) dominantă. Apoi, însăşi vârsta regimului - patru ani - fusese, probabil, insuficientă pentru ca doctrina antonesciană despre politică şi guvernare, slab articulată, să penetreze eficient armata. În fine, faptul că cea mai mare parte a acestei perioade fusese marcată de exigenţele purtării războiului a condus, probabil, la o privilegiere a elementului profesional în detrimentul celui ideologico-politic, în atitudinea vârfurilor regimului faţă de instituţia militară.

Toate aceste consideraţii au fost abordate, sub forme diferite şi cu rezultate interesante, de istorici; pentru politologi, însă, studiul regimului antonescian nu a reprezentat o prioritate. Categoriile conceptuale au fost dezvoltate, pe plan internaţional, mai ales după 1945, iar intrarea disciplinei în „legalitate” s-a produs după 1989, astfel că întotdeauna apar lucruri mai actuale şi, aparent, mai interesante. Însă, regimul Antonescu are nevoie de teoretizare, ca exemplu interesant de regim autoritar. Accentuând prea mult elementul civil (indiferent dacă vorbim sau nu de „fascism”), devine greu de explicat de ce armata a reuşit să rămână atât de omogenă încât să reacţioneze coerent, ca instituţie, la 23 august 1944. Dacă, pe de altă parte, accentuăm prea mult elementul militar al regimului, avem mari dificultăţi în a justifica de ce a mai fost nevoie de leadership-ul politic (Rege, partide) în răsturnarea lui Ion Antonescu: generalii necompromişi din eşalonul secund ar fi dispus, în teorie, de întreaga gamă de resurse care să le permită preluarea iniţiativei.      

 
 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri