Cum decurg alegerile la UAIC pentru alegerea rectorului. La ora 14, s-a votat în proporție de 60,1% - UPDATE
UPDATE (22:52): Tudorel Toader: “La final de mandat de Rector al UAIC! Stimati colegi, Sunt on (...)
citeste totmarti, 19.03.2024
Brusc se auzi un râs în stânga noastră, care ne trezi la realitate. Râdea bătându-şi, în semn de triumf pumnii, Alleluieva, alături de compatriotul ei. „A fost o iluzie”, spuse ea. „Tot ce aţi văzut v-a fost indus în subconştient prin intermediul autosugestiei...”
Arizonovna nu se lăsă însă întimidată cu una cu două.
„Poate că ar da, de ce să nu dea, că doar nu-l costă nimic”, spuse femeia căutând să bage furculiţa într-o măslină.
Faţa ei lată seamănă, într-adevăr, cu o lipie bine rumenită, proaspăt unsă cu un strat subţire de unt, menit să accentueze, pesemne, rasa. Ochii oblici îi erau ascunşi îndărătul unor ochelari fumurii cu rame aurite. Privind-o, aveam tendinţa de a-mi înfige degetele în faţa ei şi de a rupe de acolo o bucată, ca să mă conving că aveam de-a face, într-adevăr, cu o lipie nu cu altceva...
Înfăţişarea ei părea însă a fi destul de enigmatică, dar şi hazlie... Alleluieva ştia să ne stârnească orgoliile. În preajma ei, cuvintele căpătau duble înţelesuri. Oare ce urmărea? De ce n-o lăsam în pace? De ce ne agitam atât? Nu cumva femeia aceasta cu înfăţişare atât de banală, ce semăna cu un călăreţ mongol, abia coborât de cal, ce merge clătinându-se prin stepă, îşi bătea joc de noi?! Poate că îndărătul înfăţişării sale croite din topor se ascundea un spirit elevat... Mă gândeam la toate aceste lucruri, disecând firul în patru, şi punându-mi tot felul de întrebări, fără să fiu atent la ce se întâmpla în jurul meu... Mi-am dat seama că mesenii erau preocupaţi de altceva. Eram cât pe ce să-i dau replică nu tocmai ortodoxă doamnei Arizonovna, când cineva îmi făcu semn, ducându-şi degetul arătător la buze, să păstrez tăcere:
„Vine Putin”, îmi atrase atenţia azerul cu gâtul lung cât toate zilele şi o faţă minusculă ce semăna cu o minge de ping-pong. Şi într-adevăr atunci uşile se deschiseră aproape de la sine cu un pocnet scurt şi Vladimir Vladimirovici intră în salon cu pas sprinten şi mers împletit de panteră. Mersul lui Vladimir Vladimirovici mi s-a părut bizar dintotdeauna; era ceva dezacordat în el, creându-ţi un sentiment de disconfort. Bizareria aceasta am pus-o pe seama faptului că Putin practicase karate, fiind întotdeauna, chiar şi în momentele sale de relaxare, părea pregătit să prindă un adversar, văzut sau nevăzut, de guler şi de gât, răsturnându-l la podea.
Se făcu din nou linişte. Toţi eram curioşi să-l vedem cât mai de aproape. Avea, într-adevăr, o călcătură tinerească, uşoară a unui om obişnuit să alerge pe gazon, şi totuşi mersul său avea, într-adevăr, ceva ciudat, de parcă Vladimir Vladimirovici s-ar fi pregătit tot timpul să urce pe un podium, unde avea să-i fie înmânată cununiţa de lauri. Privirea ca şi fata sa, de altfel, erau extrem de expresive. Putin crea impresia unui om perfect stăpân pe voinţa sa... Făcându-şi intrarea în salon, Vladimir Vladimirovici aruncă o scurtă privire asupra asistenţei, zâmbind ca pentru sine. Venera Alleluieva scoase un oftat prelung, gata-gata să leşine. M-am apropiat de ea şi am apucat-o de braţ. Femeia îşi întoarse nedumerită înspre mine fata, aruncând-mi o privire rece:
„Ştiu să mă descurc şi singură, nu trebuie să-mi purtaţi de grijă”, spuse ea pe un ton răstit. M-am simţit destul de prost. În fond, ce treabă aveam eu cu Alleluieva?! Putea să leşine şi de zece ori! Mi-am desprins degetele de pe cotul ei şi am privit spre Putin. Putin se afla la doi paşi de noi. Scăpând de strânsoare, femeia îşi înălţă cu semeţie bărbia ei voluminoasă în aer. Probabil trebuia să se fi ridicat pe vârfuri, căci statura sa devenise impozantă. Alleluieva părea cu un cap mai mare decât noi. O priveam fascinaţi, aflaţi parcă în transă.
„Vladimir Vladimirovici”, i-am auzit deodată glasul...
Oprindu-se pentru o clipă în loc, Putin privi uşor nedumerit, dar bine dispus, spre arătarea ce se clătina în fata lui.
„Cu ce vă pot fi de folos, distinsă doamnă?!” întrebă el pe un ton calm, ridicând uşor sprânceana stângă în aer.
„V-aş ruga să-mi luaţi apărarea în faţa acestor bărbaţi neciopliţi, care m-au jignit profund...”
„Cum aşa?!” făcu Putin.
„Mi-au spus că sunt urâtă”, se plânse femeia din Kîrghistan...
„Dar n-am spus aşa ceva”, am protestat în cor.
„Mint, mint, rosti Venera Alleluieva izbucnind în plâns, au spus că sunt atât de urâtă, încât dumneavoastră n-aţi da nici un scuipat pe mine...”
„Iar dumneata, dacă e să dăm cărţile pe faţă”, interveni Narumbek Ayizipovici, postat în dreapta mea, ai spus că uite aşa l-ai învârti pe Vladimir Vladimirovici pe degete...”
Şi Narumbek îşi roti în sens demonstrativ mâinile în aer arătându-i lui Vladimir Vladimirovici modul în care doamna Alleluieva se gândea să-l joace pe degete...
Situaţia devenise destul de delicată. Putin îşi încruntă sprâncenele. „Retrageţi-vă cuvintele”, spuse Putin pe un ton sever.
„Ni le retragem”, am strigat la unison, în timp ce Alleluieva jubila de satisfacţie.
„Am să vă rămân recunoscătoare că m-aţi salvat dintr-o situaţie umilitoare...”
„Plăcerea a fost de partea mea”, rosti Putin, ducându-şi mâna dreaptă la inimă şi înclinându-se în fata Alleluievei.
„Şi voi”, ne privi peste umăr el, „de când vă permiteţi luxul de-a vă exprima în numele meu?”
„Vă rog să ne scuzaţi pentru lipsa de politeţe”, încercă Ayizipovici să ne scoată din încurcătură.
„E vorba aici nu de lipsa de poliţe, ci de bădărănie”, îl întrerupse Putin. „Aţi jignit o doamnă, ba mai mult decât atât, v-aţi exprimat anumite opinii referitoare la modul meu de-a fi... De unde ştiţi ce aveam sau am de gând să fac!?”
Am ridicat neputincioşi din umeri şi ne-am lăsat privirea în jos.
„De unde atâta lipsă de consideraţie...”
„Au zis”, făcu Alleluieva, ştergându-şi lacrimile de pe obrajii rumeni, „că dumneavoastră...”
„Am reţinut ce-au spus”, o întrerupse Putin.
„Au zis că nu daţi un scuipat pe mine”, se smiorcăi, cu fata înroşită, doamna Alleluieva...
Putin se încruntă. Începuserăm să transpirăm de teamă.
„Poate că dau”, spuse el tărăgănat, afişând o mină serioasă.
„Vedeţi, ce-am zis eu?!”, strigă plină de entuziasm doamna Alleluieva... Vladimir Vladimirovici luă o poziţie ofensivă, în timp ce Venera Alleluieva se lăsă în genunchi în faţa lui, împreunându-şi palmele ca pentru a rosti o rugăciune...
„Va fi o onoare pentru mine. Voi purta acest semn venit din partea dumneavoastră ca pe o medalie...”
„Ne faci de râs”, rosti printre dinţi compatriotul ei.
„Linişte”, porunci Vladimir Vladimirovici apropiindu-se de Alleluieva, care radia de fericire. Stăteam încremeniţi, aşteptând cu nerăbdare deznodământul. Oare ce avea de gând să facă Putin?
La întâlnire era prezentă şi presa. Camerele de luat vederi roiau în jurul nostru. Tremuram de emoţie. În dreapta mea, Ayizipovici scrâşnea din dinţi. Ajerbaidjenii se agitau şi ei, lăsându-şi greutatea trupurilor când pe un picior, când pe altul. Uzbecul îşi răsucea mustaţa. Iar ziaristul venit din Israel, clătinând din cap, îşi ştergea mâinile transpirate cu un şerveţel. Brusc se auzi un râs în stânga noastră, care ne trezi la realitate. Râdea bătându-şi, în semn de triumf pumnii, Alleluieva, alături de compatriotul ei.
„A fost o iluzie”, spuse ea. „Tot ce aţi văzut v-a fost indus în subconştient prin intermediul autosugestiei... Priviţi”, adăugă ea, „Putin a trecut pe lângă noi fără să ne bage în seamă... În timp ce voi eraţi cu gândurile duse, el a ţinut un discurs...”
Am răsuflat uşuraţi.
„Dar cum aţi făcut asta?” am întrebat după ce în prealabil ne-am mai turnat câte un rând de votcă Putin în pahare, toastând în onoarea Venerei Alleluieva...
„Practicaţi cumva hipnoza?” am întrebat în cor.
„Ahmed, bunicul dinspre mamă, a fost şaman...” răspunse Alleluieva.
„Prin urmare?”
„Prin urmare, mi s-a transmis câte ceva...”
Stăteam uşor stingheri, privind-o cu alţi ochi. Acum faţa ei lată parcă se mai subţiase, căpătând un contur oval.
„Vedeţi aceste mărgele?” ne întrebă retoric Alleluieva...
Am înclinat docili din cap.
„Le-am moştenit de la străbunii mei. Dacă le învârt între degete, în mintea voastră încep să apară imagini din subconştientul meu...”
„De ce aţi oprit scena într-un moment atât de palpitant?”
„Am considerat că nu e cazul să întind coarda mai mult decât atât...”
„Îi puteţi învârti, într-adevăr, pe bărbaţi, pe degete cum v-aţi lăudat?”
„Păi, nu v-am învârtit?”
„Dar aţi spus că l-aţi putea învârti şi pe Putin...”
„Dacă am zis că pot, înseamnă că pot”, spuse Alleluieva, punându-şi în farfurie o felie subţire de somon.
„Şi atunci, de ce nu aţi făcut-o?”
„Păi dacă aveţi atâta putere de ce nu l-aţi hipnotizat să cadă în genunchi în fata dumneavoastră?”
„Dar pentru ce?” întrebă Alleluieva.
„L-aţi fi putut juca pe degete...”
„De unde ştiţi că, într-adevăr, nu-l joc?!”
„Cum, adică, îl jucaţi, dacă Vladimir Vladimirovici stă bine mersi la masa lui şi se bucură de compania domnişoarei Anna Okinadze, care, cum să vă spun, ne-a cucerit cu frumuseţea ei?”
„Credeţi că Putin s-a dus de capul lui acolo. Vedeţi mărgica asta? Totul a fost aranjat de aici”, spuse ea. Şi zicând aceasta, Alleluieva răsuci între degete sale mărgica de ametist, privind cum chipul frumoasei domnişoare Okinadze se acoperea de broboane de sudoare...
Nichita Danilov este scriitor şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul
VIDEO Explozie puternică la o rafinărie din Rusia lovită de drone ucrainene
Anual, la nivel mondial, 1 milion de persoane mor din cauza poluării atmosferice
VIDEO Meciul Alcaraz – Zverev de la Indian Wells, întrerupt din cauza unui roi de albine
Substanţă cancerigenă, descoperită în unele produse împotriva acneei
Băieții născuți din mame obeze au șanse mari să devină și ei supraponderali
Roşia Montană: aspecte mai puţin înţelese şi complexul resurselor
Tradiţie veche la partidoiul ieşean: cum l-au împins pe scări la vale Bogdăneii taman pe Măricel?
Alegeri la „Al. I. Cuza”: Prof. Codrin Liviu Cuţitaru - NU VĂ FIE FRICĂ, TUDORICĂ PICĂ!
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |