1. Într-un spaţiu lăsat fără nume

Nu vă strânge în spate când auziţi de la o duduie din Duma de stat de la Moscova că „Moldova ne-a cam supărat în ultima vreme”? Poate altfel ar fi stat lucrurile dacă n-am fi avut nepricepuţii ăia de parlamentari români care au votat aproape în unanimitate (doar un singur parlamentar a avut mintea la el) în anii ‘90 recunoaşterea independenţei Republicii Moldova fără nici o obiecţie cu privire la numele noii ţări. Poate aţi observat că în ultima vreme la nivel instituţional internaţional se foloseşte numele simplificat „Moldova” pentru republica de lângă Moldova cea veche, istorică. Teoretic, în ‘90 Bucureştiul a renunţat la o regiune ce a fondat România a’mică!

Coborând din „înaltele sfere identitare” în praxisul cotidian, iată, antreprenorii noştri moldoveni nu mai pot folosi (precum alţi români din alte regiuni ale ţării) banalul „fabricat în Moldova”, pentru că Moldova e acum în altă parte. În cel mai bun caz, va trebui să ne mulţumim cu adăugarea unui reper cardinal fostului toponim, să ne deosebim topografic şi identitar de cei din republica de lângă noi.

În aceste condiţii, mai e oare vremea să #horim de #24_ianuarie?

2. Aniversarea şi complicata structură a celor prezenţi în PiaţaUnirii

Consider că orice sărbătoare de o asemenea importanţă nu ar trebui să fie acompaniată de huiduieli. Nu era locul şi nici timpul. Dar... mai avem până să disociem o aniversare a Unirii de o manifestare pro sau anti oameni politici (comentariul unei doamne în josul unui text din ZDI despre întâmplările din Piaţa Unirii din Iaşi din data de 24.01).

A sosit şi timpul, a fost şi locul! Sau invers, stimată doamnă. Îndrăznesc să vă spun că ceea ce consideraţi a fi părerea dvs. nu e decât crezul mainstream, proiectat (cel mai probabil!) de către slujbaşii din umbră ai politicienilor, fără doar şi poate pentru liniştea domniilor lor. Şi aţi văzut cât de mulţi sunt, numai în Piaţa Unirii au fost aduşi cu sutele în 24 ianuarie 2023. Această dată e singura din an în care televiziunile centrale dau ştiri într-o manieră constantă din şi despre Iaşi şi Moldova. Aşa există probabilitatea de a ne face auzite nemulţumirile la nivel naţional. Nu e o garanţie, pentru că mai intervine din când în când o pată de cerneală, ce e considerată de media naţională mai importantă decât nevoile unei regiuni. Acestea fiind scrise, nu văd de ce ar trebui să disociem aniversarea unirii de manifestarea (ca să fim mai exacţi, manifestările) vis-à-vis de oamenii politici!

Structura manifestanţilor din Piaţa Unirii e mult mai complicată decât înţeleg ignoranţii de la Bucureşti sau de aiurea din ţară. Nu există doar două tabere, aşa cum ni se prezintă la ştiri de către jurnaliştii cu „ştaif”, care afişând o morgă (semi)doctă îşi dau cu părerea, demonstrând o superficialitate crasă. Sunt convins că ar fi putut să aibă acces la toate informaţiile din piaţă, dar ei au ales să simplifice ecuaţia locului, fie pentru că au avut o temă impusă de slujbaşi (ăia amintiţi anterior!), fie din cauza superficialităţii ce-i caracterizează. E mai uşor să explici o structură antagonică, decât una complicată de existenţa a mai multor grupuri cu dimensiuni şi interese diferite - politicieni, aurişti, tradiţionalişti, entuziaşti, gură-cască şi, cu voia dumneavoatră, grupul asociaţiilor civice moldoveneşti prodezvoltare, prezenţă constantă de mulţi ani la manifestările din piaţă. Cumva, ca-n matematică. E mai uşor să rezolvi o ecuaţie simplă decât una polinomială.

Cred că fiecare participant are dreptul de a-şi manifesta mulţumirile sau nemulţumirile. Unii o pot face neînţelegând mare lucru din ceea ce fac, ascultând aproape ritualic, religios de… ceva, precum o parte consistentă dintre fanii domnului Simion, alţii o facem pentru că ştim foarte bine că politicienii centrului ignoră Moldova şi nu mişcă nici un deget dacă nu sunt traşi de mânecă. Nu ştiu dacă politicienii de la centru subfinanţează regiunea noastră din rea voinţă, ori pentru că suntem atât de neînsemnaţi încât ne ignoră pur şi simplu. Învăţându-i prost, că noi moldovenii suntem docili, iertători şi ne mulţumim cu puţin, ne-au lăsat la urma împărţelii tainului naţional întotdeauna, fie că a fost vorba despre autostrăzi, fie despre sănătate. Cu toată dragostea, kind reminder domnule Rafila!

Deci, mai e oare vremea să horim de 24 ianuarie?

3. Printre #ţarcuri

24 ianuarie 2023, ora 8,00 AM, PiaţaUnirii, Iaşi - locul era în ordine, de fapt plin de forţele de ordine (în parte aroganţi şi ostili, alţii politicoşi), dar şi de ţarcuri realizate din garduri mobile. Mai exact, un labirint de ţarcuri, în care cu mare dificultate membrii asociaţiilor Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, Împreună pentru A8 şi Reset am reuşit să indentificăm un loc în care să ne poziţionăm şi să ne spunem nemulţumirile. L-am găsit dincolo de limita zonei înţărcuite, în parcarea de la Junimea.

Aici, dincolo de garduri, ni s-a dat voie. Periferici, ne-am mulţumit însă cu o vizibilitate relativ bună. S-a strigat despre nevoia de echitate, sănătate, finanţare, hoţi, doctori (nu din aia cu reţete), plagiat, tablă, adică despre cele structuri biologice, dar şi despre cele non-biologice şi despre câteva concepte ce caracterizează sistemul politic, dar şi cel social al României.

Am să vă mai reţin doar pentru câteva detalii tehnice. Reţeaua de garduri era dublată pe alocuri, în zonele cheie (cu conuri de vizibilitate bune, inclusiv zona din parcarea de la Junimea), pentru ca un posibil afişaj al unor bannere cu mesaje neagreate să fie imposibil, mai ales că pe fiecare element la vedere al ţarcului uriaş au fost aplicate câteva zeci, dacă nu sute de steaguri tricolore. Încă o precizare, la Iaşi a fost frig, dar (fapt laudabil, fară doar şi poate!) cei aleşi au beneficiat de un sistem de încălzire acolo pe scenă.

Mai e oare vremea să horim de 24 ianuarie?

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi