Ianuarie, luna în care Iașul avea și febră și adrenalină: scarlatina făcea ravagii prin oraș. Ce scria presa locală acum 100 de ani?

Am răsfoit paginile ziarelor vechi de 100 de ani pe platforma Ziarele Arcanum. În urmă cu un secol, scarlatina era vedeta sezonului rece, iar presa o trata seriozitate. Ziarele anunțau zilnic „noui cazuri”, iar printre bolnavi se număra chiar și tânărul profesor George I. Brătianu, motiv pentru care tatăl său, prim‑ministrul României interbelice, suna zilnic să afle noutăți. Tonul era grav, dar nu lipsit de o curioasă candoare: medicii cercetau, dar „nu au dat nici un rezultat”, iar scarlatina părea să se strecoare prin oraș cu un soi de capriciu misterios, lovind ba domnișoare din Tomești, ba pe „d-ra Parhon, fiica distinsului decan al facultăţii de medicină”.

„Noui cazuri de scarlatină la Iaşi – Scarlatina a început din nou să bântue în localitate. Zilnic se înregistrează noui cazuri. Printre bolnavi e şi d. George I. Brătianu, profesor la facultatea de litere şi filosofie din Iaşi. D. prim-ministru I. I. C. Brătianu se interesează telefonic zilnic de starea unicului său fiu”, scria Ziarul Universul din 27 ianuarie 1926.

• Citește și: „Între femei”: cancan regal cu roșcata de la Iași. Cum a fost transformată criza principelui Carol în scandal de presă: ce scriau ziarele ieșene acum 100 de ani?

O zi mai târziu, Ziarul Opinia atrăgea atenția asupra „capriciilor scarlatinei” și a unui „nou caz ciudat”. „Scarlatina care, în unii ani, la redeschiderea şcoalelor, recrutează un număr de copii, adunaţi din toate părţile, s’a ferit de astă dată să se încuibeze în Iaşi, – mulţumită activităţii ce desfăşoară serviciul sanitar”, spunea autorul în deschiderea articolului.

În acel sezon scarlatina afecta adulții

Ciudat era, potrivit Opiniei, că în acel sezon, scarlatina afecta adulții. „Astfel, rând pe rând, s’au îmbolnăvit d-rele Cosmovici, Naum şi Doiciu, iar acum în urmă d. George Brătianu. (…) Pe ziua de eri, avem cu regret de înregistrat, un nou caz similar şi anume îmbolnăvirea de scarlatină a d-rei Parhon, fiica distinsului decan al facultăţii de medicină”.

În articol era introdusă și o nunață de mister – „Unde şi în ce chip s’au contaminat toate aceste persoane nu se poate preciza. În această direcţie, cercetările de până acuma n’au dat încă nici un rezultat” – dar și o notă optimistă: „Trebue relevat cu o mare ‘mulţumire, că toate aceste cazuri se prezintă într’o formă benignă”.

Articol din Ziarul Opinia, de la 28 ianuarie 1926

Ziarul Dimineața din 31 ianuarie 1926 făcera, la rândul său, un scurt inventar al îmbolnăvirilor de scarlatină demne de a fi menționate în presă, sub titlul „Ravagiile scarlatinei în Iaşi”: trei domnișoare din comuna Tomești și din comuna Românești încă o domnișoară.

Redăm integral știrea de acum un secol publicată de Ziarul Dimineaţa nr. 6892 la 31 ianuarie 1926:

„IAȘI, 28. – Am relatat numeroasele cazuri de scarlatină ivite între persoanele adulte în oraşul nostru. În ultimele zile se constată că şi în judeţ epidemia a luat un asemenea caracter.

Astfel în comuna Tomeşti trei d-re sunt bolnave de scarlatină, iar în comuna Româneşti o domnişoară.

Anchetele medicilor pentru a stabili modul de contaminare nu au dat până acum nici un rezultat”

Articol din Ziarul Dimineaţa nr. 6892, 31 ianuarie 1926

În alt colț al orașului, poliția avea parte de o scenă demnă de un western improvizat. Un bandit „fioros” urmărit pentru o crimă din 1924 a fost recunoscut pe o stradă din Iași, iar sătenii au pornit după el cu un curaj care ar fi impresionat orice scenarist. Urmărirea s‑a lăsat cu focuri de armă trase în plin centru, alergături pe străzi și o capturare făcută „cu mare greutate”, dar fără victime. Iașul de acum un secol știa să trăiască intens.

• Citește și: Iaşul sub gerul crunt din 1926: oraşul îngheţa, oamenii degerau în trenuri, dar se făceau de zor planuri de viitor. Ce scriau ziarele ieșene acum 100 de ani

„Luptă cu focuri de armă pe străzile Iaşului

IAŞI, 30. – În plin centru al oraşului s’a dat eri o luptă cu focuri de revolver între un fioros bandit şi mai mulţi săteni cari voiau să-l prindă.

Banditul se numeşte Iuliu Erdone de fel din Putna şi e urmărit pentru crimă săvârşită în luna August 1924 contra concubinei sale Elena Rotaru pe care a omorât-o cu un foc de armă.

Un sătean care cunoştea pe criminal l’a zărit eri într’una din mahalalele oraşului şi a încercat să pună mâna pe el. A fost însă întâmpinat cu focuri de armă.

Săteanul a dat apoi alarma şi i-au sărit în ajutor mai mulţi locuitori cari au început urmărirea criminalului. Acesta alergând pe străzi, a tras focuri de revolver în urmăritori, fără însă a nimeri vreunul.

Cu mare greutate el a fost dezarmat și arestat”.

Articol din Ziarul Lupta din 31 ianuarie 1926

Ziarul Cuvântul Poporului din 31 ianuarie 1926 nota, telegrafic, că „În Iaşi se urmăreşte o bandă, care ademeneşte fetele tinere pentru a le prinde şi a le da desfrâului”, și tot în paginile ziarelor, printre epidemii și bandiți, își făcea loc și o poveste de familie, spusă cu o precizie contabilă care astăzi stârnește zâmbete, dar în urmă cu un secol stârnea, cu siguranță, suspine.

Un subcomisar de poliție din Iași cerea divorțul la Tribunal, iar grefierul nota cu solemnitate zestrea soției: „Una pereche de juncani, una vacă, trusoul compus din 2 plapome, 8 perne și o saltea, 8 laicere, 20 metri macat de lână, 3 fețe de masă, un palton pentru iarnă, 6 rochii, un tailleur, una canapea și una masă cu două scaune, evaluate toate la suma de 11700 următorul anunț lei”.

Ziarul Viitorul din 31 ianuarie 1926 publica:

„Grefa Tribunalului Iași Secția l-a

EXTRACT

No. 41935.

Prin petiţia înreg. la No. 12497 din 4 Mai 1925 d. Filip Neculai subcomisar de poliţie din Iaşi, a intentat acţiune de divorţ contra soţiei sale Smaranda N. Filip născută Cercel, domiciliată în satul Curături com. Ciurea jud. Iaşi pentru motive anume determinate de lege. Din căsătorie, a rezultat 1 copil numit Emilian în vârstă de 3 ani, iar ca avere soţia pârâtă posedă ca foaie dotală autentificată de judecătoria ocol. I rural Iaşi sub No. 556 din 16 Noembrie 1920, următoarele: Una pereche de juncani, una vacă, trusoul compus din 2 plapome, 8 perne și o saltea, 8 laicere, 20 metri macat de lână, 3 fețe de masă, un palton pentru iarnă, 6 rochii, un tailleur, una canapea și una masă cu două scaune, evaluate toate la suma de 11700 lei.

Grefier (ss) Ilie Sofronie”

Ziarul Viitorul, 31 ianuarie 1926

Privit de la distanța unui secol, Iașul din 1926 pare un oraș care se lupta cu boala, cu infractorii și cu propriile drame mărunte cu o energie aproape teatrală. Ziarele vremii pictau un oraș viu, care se agita și nu înceta niciodată să surprindă.

Publicitate și alte recomandări video