Consumatorii primelor foi verzi de primăvară le folosesc, în principal, în salate dar şi în supe sau diverse mâncăruri în particular. Fie că vorbim aici de frunzele de pătrunjel, sau lobodă, de hasmaţuchi sau mărar, salată verde ori alte verdeţuri, le primim în fiecare primăvară ca pe nişte trufandale, apoi ca pe nişte prieteni dragi la fiecare masă. Şi este bine să se întâmple acest lucru deoarece frunzele verzi sunt pline de viaţă cuantificată în elemente nutritive, oligoelemente şi vitamine necesare corpului uman. Lăptucile, despre care vom vorbi azi, nu fac excepţie. În vremuri trecute frunzele de lăptucă aveau gustul amar. Le-au trebuit însă secole grădinarilor şi Naturii să transforme amăreala din frunze în dulceaţă. Şi iată că au reuşit, pentru că avem astăzi lăptuca pe care o cunoaştem atât de bine, cu frunzele fragede şi dulci. Se ştiu peste o sută de varietăţi de lăptucă, cunoscută în zilele noastre şi sub denumirea de salată, iar în vechime sub denumirea de „iarba înţelepţilor“ sau“ iarba filozofilor“. O să vedem în continuare de ce salata avea un astfel de renume. 

De la minerale, la substanţe comparabile cu opiul

Salata obişnuită pe care o cumpărăm de la piaţă, cea cultivată şi consumată cel mai des astăzi, este Lactuca sativa. Pentru început, despre ea cercetătorii spun ca este nu numai un aliment răcoritor, ci în primul rând o plantă plină de elemente minerale precum fier, zinc, cupru, iod, potasiu şi magneziu, dar şi clorofilă şi multe vitamine printre care vitamina C este din plin. De remarcat, dacă lăsăm în frigider lăptuca şi nu o consumăm mai mult de trei zile cantitatea de vitmina C scade dramatic. Un sfat rezidă din această informaţie: de consumat salata imediat după ce a fost cumpărată şi să se evite depozitarea ei pe mai multe zile.

Pe lângă aceşti constituienţi, lăptuca mai are la activ şi lactucarium, o substanţă cu efecte comparabile cu cele ale opiului. Datorită acestui constituent ea are efect sedativ, cunoscut de mai bine de 2000 de ani de către medicii din Antichitate. În acele vremuri de mult apuse, medicii o foloseau pentru a combate insomniile şi incontineţa urinară, proprietăţi validate astăzi de medicina modernă. Cu alte cuvinte, lăptuca are un efect puternic în tratarea insomniilor, anxietăţii şi a altor probleme de ordin psihologic. De altfel, multe dintre medicamentele concepute pentru tratarea problemelor psihice conţin extract de lăptucă.

Beneficiile extraordinare ale salatei

Dar lăptuca conţine şi celuloză, o substanţă care ajută la eliminarea constipaţiei stimulând un sistem digestiv leneş şi împiedicând fermentaţia intestinală. Apoi, datorită vitaminelor şi mineralelor conţinute, lăptucile sunt recomandate de nutriţionişti în curele de slăbire şi în cele de detoxifiere.

Mai mult, consumul de lăptuci ajută la tratarea diabetului, prin reglarea nivelului de glucoză din sânge şi a tulburărilor digestive de tot felul, cum ar fi balonarea, indigestia, acidul la stomac, constipaţia, colita, arsurile la stomac, gastrita şi ulcerul.

De asemenea, vindecă tusea, infecþiile respiratorii şi alergiile, combate oboseala şi anemiile şi ameliorează guta, artrita şi tulburările de circulaţie.

Sucul din frunze verzi de lăptucă sunt un medicament pentru cei aflaţi în perioada de covalescenţă. Rezultate foarte bune se obţin dacă se consumă timp de două sau trei săptămâni câte un pahar de suc pe zi. 

Şi smoothi-urile făcute dimineaţa din frunze de lăptucă sunt un excelent mic dejun, clorofila şi vitaminele ajutând la energizarea rapidă a organismului pentru a rezista peste zi. Lăptuca mai poate fi folosită şi ca decoct fiind un remediu blând ce ajută la evacuarea reziduurilor din tubul digestiv. Însă ea alină şi ajută corpul când este zguduit de tusea nervoasă.

Cum spuneam deja, pentru insomniaci decoctul de lăptucă este un medicament care provoacă somnul, dar trebuie folosit cu moderaţie şi nu în cantităţi mari.

După cum se vede, proprietăţile lăptucii sunt multiple. Este răcoritoare, elimină toxinele şi stimulează glandele digestive fiind servită la începutul meselor, ca aperitiv. Lăptuca este un excelent remineralizant datorită oligoelementelor pe care le conţine, are efecte analgezice, calmând şi îndepărtând temporar durerea. Cum spuneam deja, frunzele de lătucă au efect hipoglicemiant, antitusiv, emolient şi un bun drenor hepatic.

Reţete mari şi din lăptuci mici

Să nu uităm, însă, că frunzele de lăptucă sunt un adevărat deliciu pentru gurmanzi şi nu numai. Salatele şi mâncărurile cu lăptucă sunt apreciate de toţi şi sunteţi invitaţi să le introduceţi în alimentaţia zilnică. Vă prezentăm trei reţete de salate în care frunzele suculente de lăptucă sunt ingredientul principal.

Salată simplă de lăptuci

Este o salata care se prepară uşor şi se consumă imediat pentru a nu-şi pierde savoarea. Este important acest lucru deoarece lăptucile se moaie foarte repede după ce au fost stropite cu zeamă de lămâie. 

Se iau două căpăţâni de lăptuci proaspete, se spală bine fiecare frunză şi se rup cu mâna în bucăţi mari. Se curăţă o legătură de mărar şi o legătură de ceapă verde care se toacă mărunt. Se ia apoi o jumătate de măr care se dă repede pe răzătoarea mare şi se stropeşte cu puţină zeamă de lămâie pentru a nu se oxida. Toate acestea se pun într-un bol de salată şi se amestecă uşor adăugând sare după gust. Se ia zeamă de lămâie cu un pic de miere de albine şi două sau trei linguri cu ulei presat la rec. Se mestecă bine până se obţine o emulsie pe care o stropim peste salată. Nu punem mai mult sos deoarece rostul acestuia este de a da un gust picant frunzelor, stropirea lor fiind suficientă. Se serveşte imediat.

Salată de lăptuci cu smântână

Un sos de smântână nu poate decât să înnobileze o salată. Dacă pregătim sosul astfel încât dulcele smântânii să se „împletească“ cu acrul lămâii succesul salatei va fi sigur garantat.

Avem nevoie de două căpăţâni de lăptuci, patru linguri smântână, două linguri zeamă de lămâie, două ouă fierte tari, unul sau doi cartofi fierţi sau copţi, sare, piper, pătrunjel verde tocat mărunt. Salata se spală bine şi se rupe bucăţi. Într-o salatieră se pun lăptucile, cartofii tăiaţi cubuleţe, ouăle tăiate felii. Se sărează şi se piperează după gust. Se toarnă apoi sosul preparat din smântâna pusă în blender împreună cu zeama de lămâie, pătrunjelul verde şi o jumătate de linguriţă de praf de nucşoară. Mai rămâne să vă delectaţi cu ce aţi preparat.

Salată de lăptuci cu usturoi

Poate că nici nu aţi ştiut că lăptucile pot să fie servite şi ca o salată caldă.

Se iau două căpăţâni de lăptuci, două sau trei linguri ulei presat la rece, zeamă de lămâie, piper, sare, doi căţei de usturoi. Pregătim salata spălând-o bine frunză cu frunză, sub jet de apă rece. Apoi se opăreşte în apă clocotită şi puţin sărată. Frunzele se scurg bine, apoi se taie la fel cum se taie de obicei taiţeii, şi se piperează. Se stropeşte cu sosul preparat din zeama de lămâie, usturoiul pisat bine şi ulei. Dacă nu suportaţi prea bine usturoiul, frecaţi doar cu el o felie de pâine prăjită şi lăsaţi-o peste salată până în momentul servii. Acesta va împrumuta doar puţin din aroma usturoiului, numai atât cât este nevoie să vă puteţi bucura de gustul lui fără să vă dăuneze. Să aveţi poftă!

Sandu MARIN