Cititorul a evitat să dea nume de persoane sau instituţii, dar cazul sesizat pare credibil - macar ca modus operandi - şi am decis să-l publicăm. La text au fost ataşate şi trei fotografii.

„Domnul Lăzărescu” nu moare dacă se operează în clinică privată

Povestea de mai jos nu are scopul de a deconspira neregurile unor angajaţi ai sistemului public de sănătate din Iaşi, ci să atragă atenţia asupra modului în care celebrul domn Lăzărescu poate muri dacă nu are bani sau poate trăi dacă se operează într-o clinică privată.

Recent am intrat în dialog cu o bătrânică singură şi neajutorată din Iaşi, care are o problemă de sănătate remediabilă. A lucrat vreme de mai bine de 30 de decenii la stat şi a contribuit la sistemul public de sănătate. A făcut până în prezent trei consultaţii, având trimitere medicală, dar i s-a spus că nu are nevoie de operaţie. În cele din urmă, doctorul, angajat la un spital din Iaşi şi la două clinici private, i-a spus că poate să o opereze contra unei sume de bani. Bătrâna are o pensie de 1000 de lei şi locuieşte în frig pentru că i s-a stricat centrala termică. Nu are aceşti bani, iar recent medicul de familie i-a făcut trimitere către recuperare, în condiţiile în care are nevoie urgentă de operaţie.

Bătrâna nu a mai îndrăznit să-l „deranjeze” pe domnul doctor şi să se programeze cu operaţia în spital, din moment ce singura condiţie pusă a fost aceea de a veni în clinica privată. După o consultare cu o prietenă de-a bătrânii, am mers în secţia spitalului pentru a căuta alt medic ce poate face operaţia. Aşa s-a întâmplat că l-am văzut şi pe doctorul şef de secţie (care a condiţionat operaţia în clinica privată contra cost) şi care m-a privit cu insistenţă probabil trădând că nu sunt un potenţial pacient.

Am întrebat de doamna doctor cutare pe una din infirmiere. Mi-a spus că a ieşit din clinică pe uşa din spate. Văzând că stau să aştept, mi-a recomandat să întreb la camera de gardă pe unul din medici. Toţi ieşeau şi intrau în cabinet cu mare viteză, doar o asistentă avea un pic mai multă răbdare cu cei ce aşteptau pe sală.

    Bună ziua! O caut pe doamna doctor cutare!

    Ne pare rău! Dar poate fi găsită abia vineri! Este la un curs de perfecţionare!

    E bine că vă perfecţionaţi!

    Mulţumesc de răspuns! (iritată)

    Aş dori să o programez la operaţie pe o bătrână singură şi neajutorată! A făcut consult la domnul doctor (şeful clinicii) dar dumnealui a spus că poate să o opereze doar în clinica privată la care lucrează contra unei sume de bani! Bătrâna nu are suma necesară şi vreau să o ajut să se programeze la doamna doctor cutare.

    Domnule, dar nu este corect ceea ce faceţi faţă de domnul doctor! Nu este corect ca un pacient, dacă a fost consultat de un medic să meargă la alt medic din secţie!

    Am înţeles doamnă! Dar dacă femeia nu are bani e mai bine să moară?

    Bătrâna să ia trimitere de la medicul de familie şi să meargă la policinică pentru a fi programată!

    Mulţumesc!

Aşteptând-o vreme de mai bine de o oră pe doamna doctor, am văzut şi am auzit multe...

De exemplu, am văzut o doamnă care a pregătit o sumă de bani (lire sterline) cu care a intrat în cabinetul domnului doctor şef de secţie.

Un alt bărbat îşi aştepta pe scaun fiica, ce se afla la biroul internări. Imediat ce a ajuns, a început să ţipe la bietul om care ştia că este programat pentru operaţie pentru ziua de luni. Fiica acestuia i-a explicat pe un ton foarte ridicat, fără să ţină cont de prezenţa altor oameni, că va sta în spital până vineri, iar sâmbătă şi duminică are voie să meargă acasă. Cu o astfel de atitudine să aştepţi o operaţie....

O altă doamnă prezentabilă a întrebat o asistentă dacă i s-a terminat perfuzia soţului ca să poată intra la el. Asistenta i-a răspuns de după uşă că încă nu s-a terminat perfuzia.

Cam aceasta este povestea unui caz, un alt „domn Lăzărescu” ce m-a avut delegat pe mine să mă interesez cum ar putea să fie ajutat de un sistem corupt.

Dacă într-un oraş precum Iaşul, cu universitate de medicină, cu medici rezidenţi şi cu medici de renume se întâmplă aşa, cum credeţi că se petrec lucrurile într-un orăşel sau o comună, unde medicul este privit ca o zeitate?

Îi sfătuiesc pe toţi cei ce citesc aceste rânduri să meargă într-un spital să vadă cum sunt vânaţi pacienţii şi dirijaţi către clinicile private. Domnilor doctori, câtă avere vă trebuie ca să fiţi mulţumiţi? De ce nu lăsaţi locul celor cu 10-20 de ani de experienţă şi nu mergeţi să vă aşteptaţi pacienţii în clinicile private? Bătrâna din povestea de mai sus nu mai are curaj să facă ceva pentru sănătatea ei pentru că îi este frică. Frică de doctorul care i-a condiţionat operaţia în clinica privată, frică să nu cumva ca acesta să afle că s-a programat în altă parte, frică să sune la salvare, s.a.

Concluzia la care am ajuns este aceea „Domnul Lăzărescu” al zilelor noastre nu moare dacă se operează într-o clinică privată.

(Vasile, un ieşean căruia i s-a făcut milă de o bătrână singură şi neajutorată, pe care încă nu a văzut-o faţă către faţă)”.