Acum la Iași „investitorii strategici” atacă orașul, vor să cucerească centrul. După apariția „monstrului Pallas” de lângă Palat, acum se anunță ceva noi „monștri imobiliari” lângă Trei Ierarhi. Capitalul vrea să stea lângă Sfânta Parascheva. Opoziție puțină. Iașiul a accelerat dezvoltarea. Aleargă după Cluj, dar orașul este încă uman. Orașul încă e pentru oameni. Încă se simte timpul, încă este puțină tihnă și respiro pentru discuții molcome. Aici mai vezi zâmbetul acela nemarketizat, uman. Ochii încă nu sunt încețoșați.

La Cluj lucrurile sunt cumva tranșate. Orașul are o direcție clara: cu toată viteza înainte. Oamenii sunt mai grăbiți. Se claxonează mai dihai ca în București: asta m-a surprins. Mai toți foștii mei profi de filosofie acum au cabinete de consiliere psiho-existențială. Dezvoltarea accelerată vine la pachet cu depresia, iar depresia nu poate fi tratată prin relații umane clasice, pentru că nu e timp. Timpul e pentru muncă. Într-un oraș dezvoltat relațiile devin un lux nepermis. Depresia și singurătatea se lecuiesc la cabinet.

Continuarea, pe libertatea