Iași: un caz de te doare mintea – Adevărată telenovelă în instanță între mamă și fiu din cauza apartamentului

Apartamentul a fost cumpărat când fiul cel mare era doar un copil

Pretențiile femeii au făcut obiectul unei singure acțiuni, depuse la Judecătorie. Aici, dosarul a fost spart în două, partea referitoare la uzucapiune rămânând la instanța inferioară, iar cea privitoare la uzufruct fiind înaintată Tribunalului. În cererea sa, Mihaela L. a arătat că apartamentul disputat fusese cumpărat în timpul căsătoriei cu tatăl lui Matei P., pe când acesta era copil. Apartamentul ar fi fost cumpărat din banii mamei, care își vânduse o moștenire, tatăl neavând nicio contribuție. Tatăl avea deja doi copii, dintr-o căsătorie anterioară, așa că la momentul achiziției, au considerat corect ca apartamentul să nu fie considerat bun comun. A fost trecut pe numele lui Matei P., astfel încât acesta să fie protejat în cazul unui divorț al părinților sau la o eventuală succesiune. Notarul nu menționase în contract dreptul de uzufruct în favoarea părinților, spunând că acesta era implicit.

Comportamentul fiului, considerat de mamă ca fiind nedemn

După câțiva ani, relațiile dintre cei doi soți s-au răcit. În 2011 s-a născut Cristian V., dintr-o relație extraconjugală a Mihaelei L. Soții au divorțat, iar femeia a rămas în apartament, cu cei doi copii ai săi. Ulterior, Matei P. a plecat la studii în Marea Britanie. După finalizarea acestora, și-a anunțat mama că vrea să vândă apartamentul, întrucât are nevoie de bani pentru niște proiecte profesionale și pentru a-și plăti chiria. Apartamentul era la acea dată închiriat, dar Mihaela L. s-a întors în el, împreună cu al doilea copil după ce aflase de intenția fiului mai mare.

Mama a arătat că fiul său, pârât în proces, fusese de fapt beneficiarul unei donații deghizate din partea ei. Acum însă, Matei P. se manifesta nedemn, ceea ce era sancționabil din punct de vedere juridic. Femeia a cerut și obligarea fiului său de a nu vinde apartamentul, cel puțin până la împlinirea de către al doilea copil a vârstei de 25 de ani.

Fiul a susținut în instanță că de fapt tatăl îi cumpărase apartamentul

De cealaltă parte, în întâmpinarea depusă la dosar, Matei P. a arătat că dimpotrivă, apartamentul fusese cumpărat de tatăl său, direct pe numele său. După divorțul părinților, rămăsese la mamă, dar responsabilitățile familiale, mai ales cele financiare, fuseseră susținute exclusiv de tatăl său. Tot cu sprijinul financiar al tatălui, tânărul studiase la Universitatea din Essex în perioada 2014-2018. Revenise în România în 2017, pentru a filma un lungmetraj independent, ca parte din proiectul său de licență. Aflase cu această ocazie că mama sa se mutase la concubinul său. Cinci ani mai târziu, îi comunicase mamei sale intenția de a vinde apartamentul, cerându-i să-l elibereze de bunurile persoanel lăsate înainte de a se muta la concubin. Cu greu reușise să obțină cheile apartamentului de la mama sa. Matei P. a mai afirmat că tot tatăl său fusese cel care s-a ocupat de cheltuielile privind apartamentul și care suportase cheltuielile cu reparațiile și lucrările de întreținere ale acestuia.

Fiul a mai arătat că, apartamentul fiind închiriat, acțiunea de constatare a uzufructului inițiată de mama sa nu-și mai avea niciun interes. Nici uzucapiunea nu putea fi invocată. Prin uzucapiune, posesia îndelungată a unui bun se transformă în drept de proprietate. Totuși, a arătat Matei P., Codul Civil precizează că nu este considerată posesie stăpânirea unui bun de către o persoană care, „deținând temporar un bun al altuia, este obligată să îl restituie sau care îl stăpânește cu îngăduința acestuia”. Or, el își tolerase mama în apartament, lăsând-o să îl folosească, întrucât era plecat în străinătate.

Ce au stabilit magistrații în primă instanță

Pentru soluționarea cauzei, magistrații Tribunalului au apelat la trei articole ale Codului Civil. Conform acestuia, dreptul de uzufruct și cel de abitație sunt parte ale dreptului de proprietate. Ca și dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct și cel de abitație se constituie în temeiul unui act juridic sau prin alte moduri prevăzute de lege. „Prin acţiunea formulată, reclamanţii recunosc că nu au un titlu pentru dreptul de abitaţie şi de uzufruct şi că «având nevoie de un titlu juridic» au formulat această cerere de chemare în judecată, invocând o stare de facto şi consideraţii de echitate, morală. Însă scopul demersului lor judiciar a fost unul singur, să li se constituie un titlu, de către instanţă. Or, instanţa nu poate constitui reclamanţilor un titlu pentru dreptul real de uzufruct, respectiv de abitaţie, fără acordul titularului dreptului de proprietate şi în absenţa altui mod de constituire «prevăzut expres de lege», doar pe baza unei stări de fapt şi pe considerente de morală şi echitate. Dezmembrarea dreptului de proprietate, în alte condiţii decât cele reglementate de lege, ar echivala cu o expropriere parţială fără niciun temei”, au arătat magistrații.

Tribunalul a respins astfel cererea de uzufruct depusă de Mihaela L. Cea privind uzucapiunea a fost anulată de Judecătorie, întrucât reclamanta nu plătise taxa de timbru, de 1.956 lei. Ambele soluții date de judecători sunt în primă instanță, ele putând fi contestate.

 

Citește și: 

• Îşi cere înapoi pământul donat. Judecătorii refuză să i-l dea
• AVOCATUL POPORULUI: Clauza de uzufruct viager în contractul de vânzare-cumpărare

 

Publicitate și alte recomandări video