Iașii – Salon Național sui generis al sculpturii românești

De multă vreme s-a împământenit tradiția de a reuni în expoziții de magnitudine creațiile dintr-un domeniu sau altul ale artelor frumoase. Li s-a spus acestor veritabile soboare artistice, saloane, pornind de la acel spațiu-miez de măreție al unui Palat, decorat de obicei îmbelșugat, rafinat și original pictural, grafic, sculptural, cadru somptuos nu doar de manifestări galante, mondene, ci și de întâmplări culturale memorabile, concerte, expoziții, conferințe. Breslele artistice au simțit nevoia să etaleze ceea ce era mai de preț la un moment dat ca realizare, ca performanță creatoare. Se făptuia o radiografiere și un fel de dare de seamă privind starea unuia sau altuia dintre segmentele artelor frumoase. Saloanele, anuale, bienale, trienale, au devenit naționale, internaționale și chiar universale, adică ambiționând să cuprindă tot ceea ce era reprezentativ la nivel planetar. Caracterul competitiv e conferit acestor înfățișări mega prin acordarea de prestigioase Premii, cu atributul de consacrare a unei cariere și dublate la cele mai mari saloane de sume tot mai generoase pe măsura atragerii unor sponsori potenți, de regulă mari consorții globale. De-a lungul timpului, unele din aceste locuri au ajuns a fi incinte sacre ale artei, precum Bienala de la Veneția, spre a da doar un ilustru exemplu.

Astfel de evenimente au marcat și viața culturală românească din ultimele două veacuri. Frecvența și strălucirea lor a mai pălit în vremea din urmă, fără să fi dispărut cu totul. Artiștii au resimțit dureros acest reflux, ce se adăuga decăderii vocației de comanditar a statului și mult prea firavei redobândiri a apetitului pentru colecționare al românilor, care în perioada interbelică înregistrase o explozie și o eclatanță uimitoare prin mari pasionați de artă și iubitori ai artiștilor, cum au fost Zambaccian sau Dona. Se dovedește însă, prin unele inițiative salutare de dată recentă, că acest spirit începe să renască. Și, iată, un prim semnal a venit din Iași. Un sculptor din generația de mijloc, Vladlen Babcinețchi, produs al școlii ieșene de sculptură, elev al lui Ilie Bostan, creator prolific, infatigabil, izvoditor de limbaj tridimensional original, într-un melanj de o remarcabilă forță artistică a figurativului clasic cu formele vechi de artă și cu non figurativul contemporan, artist nu doar al turnului de fildeș, ci și om al cetății, a avut ideea de a transforma Iașii, nu numai prin galeriile sale, ci prin toate edificiile definitorii, istorice, sau contemporane, dar și prin toată cuprinderea urbană, de la piețe la parcuri, într-o scenă uriașă, de dimensiuni rar întâlnite, a sculpturii românești. A proiectat mental și apoi a transpus la scară naturală, una fabuloasă, această viziune, ce apărea unora poate ca o himeră. Dar himera s-a întrupat în realitate. Obținând prin persuasiune, dar și printr-o seriozitate și dăruire probată în ani, patronajul și susținerea financiară a Primăriei, a Ateneului Tătărași, a altor sponsori, contaminând cu entuziasmul său pe cei din jur, din mediul artistic, dar și din afara acestuia, Vladlen Babcinețchi a izbutit să pună în mișcare energii nebănuite, fără de care o asemenea întreprindere e sortită eșecului. Gândiți-vă ce înseamnă să aduci la Iași din toată țara operele a zeci de sculptori, unele care cântăresc tone, să le manipulezi, purtându-te cu ele ca și cum ai avea în mână ceva fragil, precum ouăle, să le așezi în interioare, la Centrul Internațional de Artă Contemporană de la Baia Turcească, această bijuterie a orientalității redată prin restaurare spre a spori corola de minuni a urbei noastre, la Palatul Culturii, Muzeul Unirii, Muzeul Mitropolitan, Mănăstirea Frumoasa, Aeroport, Pallas Mall, în marile piețe, pe ulițe legendare ca Lăpușneanu, spre a cita doar câteva din cadrele acestui Salon sui generis, cum ni se arată nouă, ieșenilor și țării întregi, Iașii ca areopag al sculptorilor români începând din februarie 2021.

De ce din februarie? Pentru că în această lună, în ziua de 19 a venit pe lume la Hobița, în Gorj, Constantin Brâncuși, pontiful român al sculpturii mondiale, cel care, cum remarcă eminentul critic de artă Pavel Șușară în cartea sa despre Brâncuși, a produs această revoluție de limbaj, substanță și mesaj, apelând la duhul răsăritean al iudaismului și ortodoxismului, pe care l-a inseminat în operele lui ca să dea la iveală, printr-o germinație, marcă proprie, o nouă înfățișare a unei arte până la el eminamente de factură apuseană. Brâncuși devine astfel un conciliator între Apus și Răsărit, ducând mai departe, într-o altă desăvârșire, ceea ce cultura greco-latină și occidentală izbutiseră până la el.

Luna Sculptorilor Români era gândită, așadar, ca un omagiu adus părintelui sculpturii contemporane, dar și ca o mărturie că Brâncuși are urmași demni în patria sa, care vin cu note originale în polifonia tridimensionalului universal. S-a săvârșit aceasta dintru început prin invitarea la Iași, ca să expună, a unor artiști de calibru, promotori de stiluri și modalități de exprimare de altitudine. De asemenea, s-au realizat colaborări cu instituții muzeale de prestigiu din țară, precum cele din Constanța, Bârlad, Fălticeni, Alba Iulia, care au oferit din patrimoniul lor piese tezaur ale unor mari artiști precum Dimitrie Paciurea, Oscar Han, Ion Jalea, Ion Irimescu, Marcel Guguianu, spre a cita doar câteva nume.

Sub aceste auspicii a demarat în februarie 2021 Luna Sculptorilor Români. Întreprinderea, cu totul temerară, având în vedere resursele materiale și umane puse la bătaie, a părut multora a fi o efemeridă. Realitatea a dovedit contrariul. Perseverența, jertfirea realmente a celor implicați în această organizare de mare complexitate și dificultate, au biruit obstacole de presupus insurmontabile și a crescut, cum notează unul dintre curatori, profesorul Ioan Răducea, „ca viteazul din poveste”.

La un lustru de existență, o primă cifră rotundă a acestui Salon sui generis al sculpturii românești, evenimentul s-a distins prin impresionanta sa participare, peste 125 de artiști. Au expus nume sonore la ediția a cincea, Aurel Vlad, Neculai Păduraru, Virgil Scripcariu, Paul Neagu, Ilie Bostan, Dan Covătaru, Dragoș Pătrașcu, creatori exponențiali, dar și magiștri ai înaltelor noastre școli de arte frumoase. Dar o întreaga paletă de stiluri și viziuni a aparținut tuturor generațiilor și a contribuit la această simfonică interpretare, ce a demonstrat spiritul efervescent, înnoitor ce caracterizează peisajul nostru artistic tridimensional. Se cuvine subliniat că și celelalte componente de climat cultural ieșean și național au fost chemate și au răspuns cu brio să dea relief acestui eveniment artistic major, care are darul de a proiecta cetatea culturală a Iașilor în cele mai favorabile lumini pe plan național și internațional.

Grigore Ilisei este scriitor, critic de artă şi publicist

Publicitate și alte recomandări video