anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

sambata, 28.05.2022

Iaşul, „un bătrân cinstit (...) care se alege numai cu promisiuni“

GALERIE
iasi, trecut istoric
  • iasi, trecut istoric
- +

De mai multă vreme autorităţile Iaşului constată faptul că Bucureştiul manifestă un interes foarte slab (spre deloc) pentru problemele oraşului şi judeţului Iaşi. Nemulţumirea autorităţilor ieşene este împărtăşită şi de populaţie, scrie istoricul Constantin Cloșcă. 

Despre trecutul istoric al Iaşului se mai ştie câte ceva, şi anume: că a fost capitală a Moldovei vreme de 300 de ani, că a avut un rol hotărâtor în Unirea de la 1859, că în timpul participării României la primul război mondial a fost capitală a României, că a avut rolul hotărâtor în făurirea Statului Naţional Unitar.Toate acestea, precum şi altele dădeau dreptul acestui oraş la o atenţie pe măsură (în nici un caz nu s-a vrut privilegii)!

Personalităţi din perioada interbelică semnalează faptul că Iaşul, după Unire a fost marginalizat de către Bucureşti (referire la autorităţile centrale) în perioada ce a urmat. Iaşul, deşi era un oraş mare, avea parte de un buget anual extrem de redus; mai mic în comparaţie cu a altor oraşe de aceeaşi mărime, chiar şi cu locuitori mai puţini. Într-o lucrare intitulată, Oraşe din România, savantul Ion Simionescu, preşedinte al Academiei Române compara Iaşul cu „un bătrân cinstit, care şi-a închinat zilele muncii fără reclamă, bun la inimă până la dispreţuirea intereselor sale, primitor fără seamăn, chiar în cele mai triste zile ale calvarului neamului (referire la primul război mondial), nu se uită la vorbele rele, ascultă filosofând asupra laudelor sau făgăduielii cu care e momit bietul bătrân, mai crede în cuvântul sfânt al altor vremuri, dar se alege numai cu promisiunile“. 

Un alt ieşean, medic şi profesor universitar, Nicolae Hortolomei observa şi el în anul 1929, cu tristeţe, că „Iaşiul este oraşul care face impresia unui bătrân gânditor, îmbrăcat în zdrenţe, întrebat numai la zile mari şi la nevoi, şi uitat când este vorba de bine şi belşug“. Adevăr subliniat şi de către alţi gânditori, între care şi filosoful Ion Petrovici, care spunea despre Iaşi următoarele: „În Iaşi vibrează întreaga fibră a abnegaţiunii, şi Iaşiul a înţeles să rămână consecvent cu marile lui tradiţii, de a se uita pe sine când e vorba de un mare interes naţional“. Nici poeţilor nu le-a scăpat un asemenea aspect. Dăm cel mai edificator exemplu: George Topârceanu cu spiritul său jovial surprinde tristul adevăr în versurile sale: „…Cu tăcerea de pe uliţi, cu trecutul şi cu Luna…Te salut oraş istoric, oropsit ca-ntotdeauna!“

Într-un ghid turistic din anii 1932/33 se arată, de asemenea, faptul că Iaşul „după ce a cunoscut momente de afirmare până la 1859, s-a oprit din evoluţia sa după această dată şi că a fost privit aproape de prisos într-un stat al cărui spirit cerea ca totul să fie concentrat în capitală (Bucureşti). Semnificativ este faptul că asemenea stări de lucruri erau resimţite în societatea ieşeană…“ (O zi la Iaşi). 

Sintetizând starea de lucruri, presa ieşeană din acea perioadă surprinde realităţi concrete şi anume: „Posibilităţile materiale pentru lucrările de modernizare în cazul Iaşiului s-au redus în aşa fel încât se găsesc aproape toate străzile desfundate, case vechi şi insalubre, ce dau oraşului un aspect nu tocmai frumos“. 

Iaşul a avut de suferit enorm în timpul celui de-al doilea război mondial ca urmare a pătrunderii frontului de răsărit pe teritoriul României în primăvara anului 1944. În perioada martie - august, Iaşul s-a aflat pe linia frontului germano-sovietic ce pornea de la Rădăuţi-Fălticeni-Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi-Chişinău. A fost distrusă o mare parte din oraş: peste 1800 de clădiri au dispărut de pe inventarul imobiliar, iar 500 au fost avariate grav. Ziarele redând realitatea, consemnau despre „un oraş acoperit de fum, dărămături şi cadavre, un Iaşi al instituţiilor administrative improvizate şi cu pereţii goi, fără arhive, fără nici o urmă care ar fi dat cuiva o idee de continuare a vreunei activităţii…“. Prin astfel de momente şi situaţii a trecut Iaşul, ce-l ignorat astăzi de autorităţile centrale şi din păcate şi de unii ieşeni cu funcţii politice şi administrative.

Constantin CLOŞCĂ, Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Un concurs de arhitectură care poate da Iaşului o nouă clădire emblematică

Toni HRIŢAC

Un concurs de arhitectură care poate da Iaşului o nouă clădire emblematică

Anunţul companiei Iulius apropie de sfârşit o dezbatere publică care în urmă cu trei ani a mobilizat societatea civilă ieşeană. Au fost douăsprezece ore de discuţii aprinse, marcate de suspiciune şi neîncredere. Este însă atributul unui oraş de valoare să scoată o asemenea soluţie după discuţii încinse.

opinii

Franţa: un guvern de tranziţie, dar cu probleme

Alexandru CĂLINESCU

Franţa: un guvern de tranziţie, dar cu probleme

După ce reluaseră sloganul clasic, „să punem stavilă extremei drepte”, au descoperit că extrema stângă, sub conducerea lui Jean-Luc Mélenchon, a devenit mai periculoasă decât partidul lui Marine Le Pen. În consecinţă, executivul actual (căruia comentatorii îi prevăd o viaţă scurtă) a fost alcătuit în aşa fel încât să „ciupească” (scuzaţi termenul) din electoratul mélenchonist.

Cine ocupă scaunul gol?

George PLEȘU

Cine ocupă scaunul gol?

Iaşul are nevoie de un organism care să direcţioneze, să ghideze şi să potenţeze eforturile culturale ale comunităţii, de la administraţia locală şi instituţiile culturale de stat, la societatea civilă, sectorul cultural independent şi până la publicul existent şi dezvoltarea de noi audienţe. Fie că se va chema Institutul Cultural Ieşean sau în orice alt fel, înfiinţarea sa este esenţială pentru a reprezenta interesele industriilor culturale şi creative şi a realiza cât mai rapid o strategie culturală care să facă parte dintr-o viitoare strategie de oraş.

IN MEMORIAM: Am pierdut un model - prof. dr. Victor Strat

dr. Eugen TÂRCOVEANU

IN MEMORIAM: Am pierdut un model - prof. dr. Victor Strat

Alături de alte mari personalităţi chirurgicale, profesorul Victor Strat se înscrie în galeria celor care au contribuit la progresul şi modernizarea chirurgiei din ţara noastră. Şcoala pe care a format-o îi este pe deplin recunoscătoare şi îi va păstra o vie amintire.

pulspulspuls

Agamiţii Dandanache de la Iaşi: o lungă şi tristă poveste de succes

Agamiţii Dandanache de la Iaşi: o lungă şi tristă poveste de succes

Tare ne-am mai amuzat alaltăieri, stimaţi telespectatori, când l-am auzit pe fostul şef liberal nea Şică Orban dezvăluind boborului, la o emisiune teve şi oră de maximă audienţă, şi chiar de ziua lui, cum a trebuit el săracul să-i paraşuteze pe listele parlamentare liberale pe actualul premier Ciucă şi pe actualul menistru al Justiţiei Predoiu, totul la intervenţii din afara partidului (de la Cotroceni, adicătelea). 

Caricatura zilei

Băsescu a pocnit, de data asta, o mașină

Editia PDF

Bancul zilei

La farmacie: - Un prezervativ, va rog. - Doar unul? - Da. Incerc sa ma las.

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.