Pe măsură ce orașele devin tot mai aglomerate, iar peste 57% din populația lumii trăiește în prezent în medii urbane, calitatea vieții în aceste spații dinamice capătă o importanță tot mai mare. Într-o lume în care planificarea urbană evoluează rapid, calitatea vieții nu este doar un moft al lumii moderne, ci o prioritate esențială pentru dezvoltarea sustenabilă a orașelor.

Calitatea vieții este un fenomen complex multidimensional, influențat de o multitudine de factori ce se interconectează pentru a contura experiențele individuale și colective ale oamenilor. Aceasta cuprinde atât o perspectivă subiectivă, bazată pe percepțiile și satisfacțiile personale, cât și o perspectivă obiectivă, fundamentată pe condițiile materiale și sociale ale existenței.

Calitatea vieții este adesea evaluată din perspectiva calității locuirii, măsurată prin indicatori ce tratează echiparea edilitară a locuințelor, precum gradul de electrificare, accesul la apă curentă sau prezența încălzirii centralizate. Totuși, această abordare are limite, întrucât majoritatea orașelor dispun deja de aceste elemente de infrastructură la un nivel ridicat, indiferent de contextul regional. Excepția vine din rândul orașelor cu un profil mai mult rural decât urban, care în general au valori mai scăzute în ceea ce privește infrastructura edilitară, fiind adesea considerate așezări urbane doar pe hârtie.

Calitatea locuirii poate fi abordată într-un mod mai obiectiv prin intermediul unor indicatori ce țin de suprafața locuinței ca element de bunăstare materială. Dimensiunea locuinței este un indicator important al confortului populației și joacă un rol esențial în definirea calității vieții în mediul urban. Aceasta influențează nu doar confortul fizic, ci și starea mentală și dinamica socială a locatarilor. În contextul urbanizării accelerate și al densificării orașelor, spațiul locuibil a devenit o resursă prețioasă, reflectând atât statutul economic, cât și accesul la bunăstare și echilibru personal.

Suprafața locuibilă influențează confortul fizic și funcționalitatea locuinței. Spațiile generoase permit organizarea eficientă a activităților zilnice, oferind intimitate și separare între zonele de odihnă, lucru și socializare. Acest aspect este deosebit de important în contextul actual, în care locuința a devenit simultan birou, școală și spațiu de recreere. Pe de altă parte, locuințele supraaglomerate sau cele cu o dimensiune insuficientă creează disconfort fizic, afectând calitatea somnului, productivitatea și starea generală de bine.

Dimensiunea locuinței are, de asemenea, un impact profund asupra sănătății mentale. Studiile au arătat că locuințele mici și supraaglomerate pot genera stres, anxietate și chiar conflicte familiale, prin lipsa spațiului personal necesar relaxării și reflecției individuale. În contrast, locuințele spațioase contribuie la un sentiment de libertate personală, reducând tensiunile cotidiene și facilitând un mediu armonios pentru toți membrii gospodăriei.

Pe lângă influența asupra confortului personal, dimensiunea locuinței afectează și relațiile sociale. Un spațiu generos permite organizarea de întâlniri sociale, consolidând relațiile de familie și prietenie. În schimb, locuințele mici pot limita interacțiunile sociale și pot accentua izolarea.

La nivel mondial, suprafața medie a locuințelor variază semnificativ în funcție de regiune și de nivelul de dezvoltare economică. În Uniunea Europeană, suprafața medie a unei locuințe este de aproximativ 102,3 metri pătrați, cu variații notabile între țări, conform datelor Eurostat. De exemplu, în Cipru, această medie atinge 156,4 metri pătrați, în timp ce în România este de doar 46,5 metri pătrați, fiind și ultima țară în clasamentul Uniunii Europene.

De-a lungul ultimelor decenii, România a înregistrat progrese notabile în ceea ce privește dimensiunea locuințelor, chiar dacă, la nivel european, ocupă în continuare o poziție modestă.

În anul 1990, conform datelor Institutului Național de Statistică, suprafața medie locuibilă pe locuință era de aproximativ 30 de metri pătrați, ceea ce indica un nivel scăzut al confortului rezidențial, influențat de politicile de locuire din perioada comunistă. Locuințele erau, în general, compacte, concepute pentru a acomoda un număr mare de persoane pe suprafețe mici, fără a acorda o atenție deosebită confortului individual sau intimității. Această situație reflecta o realitate economică marcată de resurse limitate și de o planificare urbană axată pe eficiență și densitate mare a populației.

Totuși, tranziția către economia de piață și procesul de integrare europeană au adus schimbări semnificative în stilul de viață și în preferințele locative ale românilor. Odată cu creșterea veniturilor și a standardelor de trai, cerințele pentru locuințe mai spațioase și mai confortabile au devenit mai accentuate, în general punându-se accent pe achiziționarea de case de către cei din clasa de mijloc superioară. Acest fapt a condus la o creștere constantă a suprafeței medii locuibile pe locuință, ajungând în prezent la aproximativ 48,8 de metri pătrați.

O altă perspectivă, ce ar putea fi în contrast cu tendința generală de creștere a suprafeței medii locuibile pe locuință, este cea raportată la nivelul locuințelor finalizate în cursul anului (cele noi), ce poate fi explicată prin mai mulți factori. După anii ’90 interesul pentru locuințe mai mari era ridicat, iar dezvoltatorii au răspuns cererii de pe piață, iar suprafața medie a locuințelor noi a crescut exponențial până în anul 2012. Locuințele noi ce au fost finalizate după anul 2012, după ce efectele crizei economice s-au mai atenuat, au început să aibă o suprafață medie locuibilă din ce în ce mai mică, o consecință a reducerii puterii de cumpărare a populației, dar și a creșterii a prețurilor imobiliarelor într-un ritm alert, astfel că dezvoltatorii imobiliari au răspuns cu locuințe mai mici ce erau mai accesibile populației. În acest context era normal ca și suprafața medie locuibilă generală să scadă, doar că peisajul general este unul mai complex.

Multe locuințe mai vechi au fost extinse sau modernizate (prin închiderea balcoanelor, mansardări sau extinderi laterale), ceea ce crește suprafața utilă și locuibilă a acestora. Aceste modificări nu afectează statisticile pentru locuințele noi, dar contribuie la creșterea suprafeței medii generale. În unele cazuri, spațiile neutilizate sau nedestinate locuirii (poduri, pivnițe, alte categorii de clădiri) sunt convertite în spații locuibile, ceea ce crește la fel suprafața medie locuibilă a locuințelor existente.

În mediul urban, în special în marile orașe, accesul la locuințe spațioase este adesea limitat de prețurile mari și de densitatea ridicată a populației. În contrast, în zonele rurale, unde spațiul nu reprezintă o constrângere majoră, locuințele sunt adesea mai mari, dar nu neapărat mai moderne sau mai confortabile.

În anul 2023, la nivel teritorial, printre orașele mari (cu o populație de peste 25.000 de locuitori după domiciliu) cu cel mai ridicat nivel de confort din perspectiva spațiului mediu locuibil pe locuință, se numărau:

• Voluntari (Județul Ilfov) – 94,7 m²
• Piatra Neamț (Județul Neamț) – 80,9 m2
• Pantelimon (Județul Ilfov) – 64,3 m²
• Rădăuți (Județul Suceava) – 59,9 m²
• Botoșani (Județul Botoșani) – 57,9 m²
• Alba Iulia (Județul Alba) – 57,2 m²
• Sebeș (Județul Alba) – 56,8 m²
• Satu Mare (Județul Satu Mare) – 56,5 m²
• Sighetu Marmației (Județul Maramureș) – 55,7 m²
• Fetești (Județul Ialomița) – 55,7 m²

La polul opus, orașele cu cele mai mici suprafețe medii locuibile pe locuință, din rândul celor cu o populație de peste 25.000 de locuitori, s-au aflat următoarele:

• Oltenița (Județul Călărași) – 40,6 m²
• Galați (Județul Galați) – 40,4 m²
• Roman (Județul Neamț) – 40,3 m²
• Bârlad (Județul Vaslui) – 40,2 m²
• Vaslui (Județul Vaslui) -39,9 m²
• Turnu Măgurele (Teleorman) -39,8 m²
• Brăila (Județul Brăila) – 39,4 m²
• Tulcea (Județul Tulcea) – 39,3 m²
• Popești Leordeni (Județul Ilfov) – 37,1 m²
• Vulcan (Județul Hunedoara) – 35,7 m²

În județul Iași, suprafața medie locuibilă pe locuință în 2023 era de 46,6 m², cu diferențe semnificative între mediile de rezidență: în mediul rural, suprafața medie ajungea la 47,3 m², iar în mediul urban la 45,9 m².

La nivelul orașelor, valorile variau astfel:

• Oraș Podu Iloaiei – 53,3 m²
• Oraș Târgu Frumos – 52,5 m²
• Municipiul Pașcani – 50,9 m²
• Oraș Hârlău – 47,0 m²
• Municipiul Iași – 44,7 m²

În anul 2023, Municipiul Iași se afla la coada clasamentului național privind suprafața medie locuibilă pe locuință, ocupând poziția 231 din 319 orașe prezente la nivelul României. La nivel județean, acesta ocupa de asemenea o poziție joasă, inclusiv în ceea ce privește raportul suprafeței locuibile pe cap de locuitor, care era de 17,5 m². Această situație se datorează în mare parte moștenirii planificării urbane din perioada socialistă, care nu punea accent de a avea cât mai multe locuințe pe un spațiu restrâns ca suprafața (tradiționalele blocuri), adesea limitând gradul de confort.

În schimb, localitățile periurbane ale Municipiului Iași au înregistrat creșteri accentuate a suprafeței medii locuibile, ca urmare a dezvoltării locuințelor individuale de dimensiuni mari. Astfel, localități precum Bârnova (69,3 m²), Valea Lupului (68,3 m²), Rediu (63,9 m²), Miroslava (62,5 m²) și Holboca (62,2 m²) au în prezent suprafețe medii considerabil mai mari față de alte comune din cadrul județului. Aceste localități au devenit atractive atât pentru familii tinere, cât și pentru investitori, care au contribuit la dezvoltarea de locuințe moderne și confortabile, ce răspund tot mai mult nevoilor de spațiu ale populației.

Suprafața medie locuibilă pe locuință în orașele din România, inclusiv în județul Iași, reflectă un contrast semnificativ față de alte state europene, cu o valoare mult mai mică în comparație cu media Uniunii Europene. Deși progresele din ultimele decenii sunt vizibile, cu o creștere constantă a dimensiunii locuințelor, țara se află încă mult sub standardele europene.

În orașele mari, supraaglomerarea și limitele de spațiu influențează direct calitatea vieții locatarilor, iar tendințele actuale sugerează o continuare a expansiunii în zonele periurbane. Din perspectiva urbanistică, este evident că locuințele din marile orașe românești sunt încă deficitare în ceea ce privește confortul și funcționalitatea acestora.

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicitate și alte recomandări video