Iaşul mută şi pierde (I)
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Iaşul mută şi pierde (I)

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Ne dăm seama că geografia contează extrem de mult, iar politicienii încep să ridice problema conectării Iaşului la Occident. Puţini au, însă, idee cât de greu va fi, pentru că urmează o concurenţă teribilă pentru resurse precare.

Nu am competenţa necesară pentru a intra în dezbaterea referitoare la efectele actului de la 24 ianuarie 1859 asupra oraşului Iaşi. Cred că Mica Unire a fost un moment important şi fericit al istoriei noastre, iar trecerea Iaşului în plan secund era un preţ care trebuia plătit pentru ca românii de la nord şi de la sud de Milcov să-şi consolideze şansa unui destin comun. În aceste condiţii, mi se pare că procesul de dezvoltare al Iaşului a fost dirijat prin telecomandă, de la Bucureşti, în diverse stiluri - în funcţie de orânduire şi filosofia generală a guvernării. Sunt teme pe care istoricii le pot trata cu autoritate.

Înţeleg faptul că influenţa mediului extern şi imperativele modernizării s-au numărat printre factorii ce au descurajat elitele politice româneşti să caute soluţii de descentralizare atât înainte, cât şi după 1918. Acum, unul din cei doi vectori şi-a schimbat sensul: modernizarea ar implica distribuirea autorităţii, iar descentralizarea şi dezvoltarea regională ar merge în această direcţie. Pe de altă parte, factorul extern face ca regionalizarea să nu poată fi prea uşor readusă pe agendă. Există în Europa de astăzi un risc semnificativ de separatism etnic şi regional (cele două atribute nu coincid neapărat), cadrul UE pare mai fragil ca oricând, iar Rusia pare dornică să speculeze orice gest care ar duce la slăbirea statelor est-europene.

Va conta mereu influenţa elitelor politice ieşene. Dacă înţeleg bine, în România Mică a existat un pact neoficial între liderii politici, care menţinea statutul oarecum privilegiat al Iaşului în raport cu alte oraşe de provincie. În timp, mai ales după Marea Unire şi introducerea votului universal, acest statut s-a pierdut. România devenea, pentru scurt timp, o democraţie de mase. Nu are rost să discutăm aici despre perioadele de dictatură ce au urmat, incluzând-o pe cea comunistă.   

În primul deceniu post-revoluţionar, pe fondul dezastrului economic general - criză de sistem, politici nefaste, stare răspândită de fărădelege - Iaşul încă nu are motive evidente să se simtă marginalizat. Toată ţara părea să o ducă rău. Ne uităm cum dispare vechea industrie şi, în acelaşi timp, cum deciziile de politică publică - bune sau rele - se iau fără ca noi să părem a avea vreun cuvânt de spus. Probabil că începem, totuşi, să ne comparăm cu cele cinci-şase oraşe de calibru asemănător, dar mai ales cu vecini din regiune care păreau a fi găsit scurtături politice mai bune şi care emiteau pretenţii de lider regional. Începe, totodată, dependenţa accentuată a oraşului de sectorul public (incluzând aici şi învăţământul şi sănătatea). Ne regăsim orgoliul de centru cultural: nu pentru că l-am fi pierdut vreodată, ci pentru că ne ajută să privim cu mai puţină teamă declinul economic.

După 2000, România pare să se înscrie pe coordonatele creşterii, iar rezultatele sunt din ce în ce mai îngrijorătoare. E perioada în care încep investiţiile în infrastructură, la început timid, apoi tot mai intens, poate şi din motive electorale. Noi vedem, însă, că guvernul nu poate sau nu vrea să plaseze Iaşul pe harta investiţiilor. Treptat, începem să vedem diferenţe din ce în ce mai mari când călătorim înspre Bucureşti, Cluj sau Timişoara. Ne încruntăm. Campania din 2004 ne spune că tot ce e rău e din cauza corupţiei şi, după ce se termină cu guvernul vinovat, se va transforma în bine. Nu se transformă.

Vedem cum oraşul nostru, care ar fi trebuit - în teorie - să fie extrem de atractiv, punctează mult sub categorie. Zona Bucureştiului şi marile centre din vestul ţării merg înainte şi se produce un fenomen de aglomerare a investitorilor. E perioada în care publicaţiile financiare relatează aproape zilnic despre firme străine - mici, dar multe - care vin în România. Lucrurile merg spre bine şi la noi, dar parcă nu vedem ceva care să ne împingă înainte.

Ne dăm seama că geografia contează extrem de mult, iar politicienii încep să ridice problema conectării Iaşului la Occident. Puţini au, însă, idee cât de greu va fi, pentru că urmează o concurenţă teribilă pentru resurse precare. Nici vorbă de pacte între elite, nici vorbă de discutarea unor chestiuni precum eficienţa economică a marilor proiecte, cu atât mai puţin a unor teme precum echitatea sau dreptatea. Iaşul joacă neconvingător şi pierde. 

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De ce s-a scumpit masiv energia?

Alexandru LĂZESCU

De ce s-a scumpit masiv energia?

Între factorii cei mai importanţi sunt politicile „Green Deal” ale UE, decizii care din raţiuni ideologice, au promovat abordări nerealiste care ignoră realitatea de pe teren.

Filmuletul zilei

opinii

Un punct de vedere cu desăvârşire orb

Nichita DANILOV

Un punct de vedere cu desăvârşire orb

Unele edificii sunt înălţate numai din scaune. În faţa scaunelor se întind nesfârşite alei, străjuite de statui ascunse printre arbori. În centrul oraşului sunt mai multe fântâni arteziene, din care nu ţâşneşte însă apa, ci timp. Oraşul a fost ridicat în plin deşert. Ţâşneşte în schimb nisip şi din când în când, spre seară, sânge în şuvoaie. Singurul locuitor al oraşului este în acelaşi timp rege, judecător, călău, victimă şi mulţime. În oraşul cu un singur locuitor „timpul are o singură secundă” şi „de fiecare acoperiş atârnă câte un deget murdar”.

Septembrie indiano-amnăşan

Michael ASTNER

Septembrie indiano-amnăşan

Păzind cazanul în liniştea amiezii, auzi din când în când căzând câte o nucă ori pe stradă trecând - urcând, coborând - o maşină.

Macro-buzunăreala „liberalizată”

Nicolae CREŢU

Macro-buzunăreala „liberalizată”

Din toate câte bântuie acum în ale noastre media, din România, nu serialul rivalităţii Cîţu vs. Orban pentru şefia PNL, nici „bâlciul” şi pantomima „moţiunilor” de ce (n)zură şi criza guvernării, nu ele sunt cele care îi îngrijorează pe cei mai mulţi oameni ai ţării, încă trăitori între hotarele ei. Şi nici cifrele în creştere ale „valului” Covid-Delta, nici măcar ele, nu îngrijorează, ba chiar să sperie de-a dreptul, atât cât o fac ştirile şi aşteptările privind facturile la electricitate şi gaz sau eliminarea subvenţiei pentru încălzire, tot perspective „luminoase”, cum se vede.

pulspulspuls

O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

Apropo de congresul liberal cu alegeri de lider care bate la uşă, ce va fi de azi egzact într-o săptămână, cică printre unii liberalii mai vechi se vorbeşte că jocurile ar fi deja făcute, iar Cîţu ar avea deja cam două treimi din voturi de partea lui.

Caricatura zilei

Iohannis și Golful

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.