“Iaşul nu e cool!”

Am întrebat-o acum trei sau patru ani pe domnişoara L. din Botoşani, proaspătă absolventă a Liceului Economic din localitate, unde intenţionează să urmeze facultatea? “La Sibiu!”, a venit răspunsul ei. Ştiind că doreşte să urmeze o specializare banală (din cadrul ştiinţelor economice), alimentat şi de o curiozitate profesională, am întrebat-o de ce nu optează pentru Iaşi, care e mult mai aproape!? “Iaşul nu e cool!”, a venit de îndată răspunsul ei. Văzându-mă contrariat, tatăl ei mi-a dat o explicaţie suplimentară: “Am o cumnată la Sibiu, care are o firmă şi o casă mare. Îi merge bine, dar e singură, fiul ei fiind plecat în Germania de câţiva ani. S-a oferit să mă ajute să-mi ţin fata la facultate.” Probabil că răspunsul tatălui ar fi fost suficient, dacă anul trecut, urmărit de aceeaşi “obsesie profesională” a fluxurilor, nu aş fi întrebat-o pe domnişoara C., absolventă a Colegiului Naţional “A.T. Laurian” din Botoşani, pentru ce facultate optează. Dorea să facă Dreptul la Cluj, la Babeş-Bolyai. “De ce nu la Iaşi!?”, am insistat. “Iaşul nu e cool!”, am primit răspunsul, ca tras la indigo. Domnişoara C. nu avea rude la Cluj!

Câteva click-uri ne despart de informaţiile statistice privitoare la numărul de studenţi din Iaşi. Pe site-ul Direcţiei Judeţene de Statistică (DJS), aflăm că numărul studenţilor din oraşul nostru e în cădere rapidă. De la peste 60 000 de studenţi, în intervalul 2003-2009, Iaşii au ajuns la doar 47 000 de studenţi în anul universitar 2012-2013. Putem lesne identifica drept cauze ale acestei stări de fapt: deteriorarea structurii pe grupe de vârstă, efectele crizei economice, selecţia mai dură a viitorilor studenţi în urma examenului de bacalaureat sau concurenţa cu alte centre universitare (inclusiv cele din străinătate). Oricum, importanţa relativă a centrului universitar Iaşi se deteriorează în raport cu cea a Clujului, a cărei scădere a numărului de studenţi, generalizată la nivelul întregii Românii, este mult mai atenuată.

Un lucru e cert, Iaşii se decuplează lent de hinterlandul său universitar tradiţional. Să stea oare la baza diluării importanţei regionale şi naţionale, chestiunile social-economice sau resorturi mai subtile? Pe la mijlocul anilor ’90, pe vremea studenţiei mele, aveam colegi din Caraş-Severin, Hunedoara, Braşov sau Constanţa, care nu ştiu cât erau de atraşi de mirajul marelui oraş moldovean, cât de mediul securizant oferit de rudele lor din Iaşi, fraţii sau părinţii părinţilor lor. Aceştia erau copii celor ce au participat la marea migraţie economică a moldovenilor din anii ’70-’80, în căutarea unei vieţi mai bune în vestul sau sudul ţării. Acum fluxurile de studenţi s-au inversat, o parte dintre ele având aceeaşi motivaţie a solidarităţii familiale.

Un sondaj pe internet, ce vizează opţiunile elevilor Colegiului Naţional “A.T. Laurian” din Botoşani, evidenţiază că Iaşii nu mai sunt la fel de atractivi ca altădată. Deşi centrul universitar Iaşi rămâne prima opţiune pentru elevii botoşăneni, nu mai adună decât ceva mai mult de 40 % dintre opţiuni. Bucureştii se află pe locul al doilea, cu ceva mai mult de 20%, Clujul, cu 15%, pe al treilea, iar restul este împărţit între alte centre universitare, inclusiv cele din străinătate. Nu sunt foarte sigur dacă opţiunile viitorilor studenţi se vor materializa sau nu, dar Iaşii nu mai e perceput ca oraş central de către aproape 60% din populaţia liceală. Situaţia e gravă, având în vedere faptul că Botoşanii este oraşul ce furnizează cei mai mulţi studenţi centrului universitar Iaşi.

Sunt mulţi cei ce vor afirma că trebuie să ne intereseze mai mult calitatea studenţilor, decât numărul lor. Nu vreau să fiu ipocrit, aşa că am să afirm că ne interesează deopotrivă şi cantitatea lor. Economia oraşului e dependentă de funcţia universitară. Un număr mai mic de studenţi se va reflecta în mod negativ asupra economiei oraşului, de la decăderea “industriei divertismentului”, la dispariţia micilor chioşcuri cu produse diverse din proximitatea campusurilor sau reducerea activităţii, mai degrabă informale, a închirierii spaţiilor de locuit.

Faptul că ambele domnişoare au oferit aceeaşi motivaţie a alegerii unui centru universitar situat la o distanţă mai mare, în detrimentul Iaşilor, ar trebui să ne pună în alertă. Imaginea unui oraş înseamnă mult, într-o astfel de alegere! Nu contează ce vede tatăl, ci contează percepţia domnişoarei L. asupra oraşului Iaşi. Ne aflăm pe teritoriul “lunecos” şi subiectiv al imaginii de marcă, al brandului urban.

Brandul urban reprezintă o marcă, căreia i se ataşează o ”imagine”. Dar această construcţie prezintă mai degrabă o realitate cosmetizată, o impostură, bazându-se doar pe imagini pozitive pentru cei din exterior, propulsând calităţile locului şi ignorând defectele acestuia. Dar unele oraşe au de surmontat problema stereotipurilor, iar Iaşii în calitate de capitală a celei “mai sărace regiuni europene”, deşi ecartul faţă de “mai bogatele” regiuni româneşti nu e foarte mare, nu se va putea delesta uşor de imaginea negativă pe care o are în prezent, mai degrabă la nivel regional, decât la cel naţional. Iaşii se reinventează cu greutate, sub presiunea unui timp ce a fost odată mai generos cu regiunea noastră. Afirmăm că suntem ataşaţi de tradiţii şi istorie, dar de fapt suntem blocaţi într-o imagine stranie a Iaşilor dintr-o paradigmă teritorială defunctă. Nu cred să existe un alt oraş al României mai legat de legende, etichete şi gloria demult apusă, ca Iaşii.

Publicitate și alte recomandări video