Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Identitate personală, identitate etnică, identitate naţională (IV)*

GALERIE
Eugen Munteanu
  • Eugen Munteanu
- +

Articolul se referă pe scurt la apariţia componentei romanice a conştiinţei inaţionale a românilor.

Din raţiuni pe care am încercat să le explic mai sus, a vorbi despre conştiinţă naţională la români înainte de secolul al XIX‑lea înseamnă un anacronism şi un nonsens din punct de vedere logic. Cât priveşte conştiinţa romanităţii la români, în primul mileniu de existenţă a poporului român, aceasta nu se putea contura decât în minţile unor persoane cărora le erau clare conţinuturile unor concepte precum Roma, Imperiu Roman, limba latină şi romanitate. Ca să îţi dai seama că limba pe care o vorbeşti este „urmaşă“ a limbii latine, trebuie să cunoşti limba latină, ca să vezi asemănările evidente! Astfel de concepte nu puteau fi cunoscute şi asumate decât prin instrucţie şcolară. Or, până târziu, începând cu secolele al XIV‑lea – al XV‑lea, nu există nici un indiciu sau o dovadă legată de existenţa la români a unor şcoli superioare, în afară, probabil, de instrucţia elementară pe care preoţii o puteau primi, în limba slavonă, de la episcopii care îi hirotoniseau. A recunoaşte dificultatea de a dovedi existenţa conştiinţei romanităţii la marea masă a românilor păstori sau agricultori de‑a lungul Evului Mediu nu înseamnă deloc a pune la îndoială adevărul evident că limba română îşi păstrează integral caracterul romanic, în structura sa gramaticală şi în lexicul său de bază. Este, de asemenea, de presupus că erudiţii occidentali, cunoscători ai textelor de istorie a Romei, identificau cu uşurinţă în Balcani şi în Carpaţi o populaţie romanică în purtătorii numelui de valachus. Între aceştia, sunt citaţi doi iluştri cărturari umanişti italieni care s‑au referit pe larg la populaţia de limbă romanică din vechea Dacie, de la Dunăre şi din Balcani: Poggio Bracciolini (1380‑1459) şi Enea Silvio Piccolomini (1405‑1464), ajuns papă cu numele Pius al II‑lea.

Cam în aceeaşi epocă, Nicolaus Olachus (1453‑1568), român de origine, ajunge pe treptele cele mai înalte ale regatului magniar, ca arhiepiscop catolic de Strigoniu, cardinal şi primat al Bisericii, precum şi regent şi guvernator al Ungariei. Umanist el însuşi, corespondent al lui Erasmus din Rotterdam, înaltul personaj nu doar că nu se sfia, dar îşi asuma cu mândrie originea românească prin numele Olahus. Interesant este de observat că, în această epocă, originea etnică nu constituia în statul multietnic maghiar nici un impediment pentru ascensiunea socială a cuiva, cu condiţia de a mărturisi una dintre religiile recunoscute de stat (ortodoxia nu era printre acestea!). Exemplul cel mai elocvent îl constituie unul dintre cei mai populari dintre regii Ungariei, Matthias Corvinus (1443‑1490), rege din 1458, al cărui tată, Iancu de Hunedoara, era un nobil român, ajuns el însuşi pe treptele cele mai înalte ale ierarhiei maghiare.

Un indiciu indirect despre conturarea unei conştiinţe a romanităţii chiar printre cărturari români de mai mică anvergură îl constituie apariţia în Palia de la Orăştie (1582), unde din primele tipărituri în limba română, a formei român, în loc de rumân, cu o în loc de u, forma generalizată în uz şi firească din punct de vedere etimologic. Încălcarea normei rumân, curentă în vorbirea curentă şi în texte, în favoarea unei variante fonetice mai apropiate de numele romanus al glorioşilor strămoşi, care fuseseră stăpânii lumii, nu este deloc întâmplătoare. Numele celor cinci cărturari implicaţi în elaborarea Paliei, români trecuţi la calvinism, par să fie şi cele mai vechi nume de intelectuali români cunoscuţi ca atare: Mihai Tordaşi, episcop calvin al românilor ardeleni, Ştefan Herce, „propoveduitor al evangheliei” în Caransebeş, Efrem Zacan, „dascalul de dăscălie”, Moisi Peştişel, „propoveduitorul evangheliei” în Lugoj şi Achirie, protopop al comitatului Hunedoarei.

Despre o conştiinţă a romanităţii, deplină, asumată şi argumentată pe larg, putem vorbi o dată cu marii cronicari moldoveni Grigore Ureche (1590‑1647), Miron Costin (1633‑1691), care cunoşteau foarte bine limba latină, pe care şi‑o însuşiseră în şcolile din Polonia, la Liov, respectiv Bar, unde îşi primiseră instrucţia. Pe urmele acestora, Dimitrie Cantemir (1674‑1723), eruditul domnitor al Moldovei, face din tema identităţii romanice a românilor una din temele centrale ale discursului său istoriografic (Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, Descriptio Moldaviae). Cât de familiar ne sună tuturor cunoscutul pasaj din Letopiseţul lui Grigore Ureche: „Rumânii, cîţi să află lăcuitori la Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroşu, de la un loc sîntu cu moldovenii şi toţi de la Râm să trag“! Pe baza acestor argumente, nu pot fi de acord cu concluziile unor cărţi fermecătoare în sine, care se intitulează Romanitatea românilor. Istoria unei idei, apărută pe la începutul anilor ’70 ai secolului trecut, o carte erudită şi bine scrisă. Autorul a fost sas de origine – Dumnezeu să‑l ierte, a murit prematur într‑un teribil accident rutier! Iată deci că, pe lângă o dinastie glorioasă şi pe lângă un preşedinte onorabil, nemţii ne‑au oferit şi cea mai bună monografie despre romanitatea românilor. Cartea este foarte bună, bine scrisă, repet, dar nu sunt de acord cu concluzia ei.

Revin la această idee: Nu a existat o conştiinţă a romanităţii limbii şi a poporului român înainte ca un român să constate asemănările evidente dintre română şi latină şi să o afirme ca atare. Nu aveai cum să îţi dai seama că cer este caelum, apa este aqua, ursul şi lupul sunt ursus şi lupus, decât dacă ştiai cum sună în latină respectivele denumiri. Sau, cum scrie acelaşi cronicar Grigore Ureche: „De la rîmleni, ce le zicem latini: pîne, ei zic panis; carne, ei zic caro; găina, ei zic galina; muiarea, mulier; fămeia, femina; părinte, pater; al nostru, noster şi alte multe din limba lătinească, că de ne-am socoti pre amănuntu, toate cuvintele le-am înţălege”. (Va urma.)

* Textul de faţă reprezintă prelucrarea unei intervenţii pe care autorul a avut‑o în dezbaterea cu tema „Există o identitate românească?”, din cadrul Simpozionului «Dumitru Stăniloae» organizat de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei la 9 mai 2018. O parte din mărcile oralităţii au fost păstrate.

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri