Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Identităţi în oglindă (I)

GALERIE
florin cintic
  • florin cintic
- +

Nimic mai firesc cu ocazia Zilei Naţionale decât o discuţie despre ce înseamnă „să fii român”. Evreu român.

Dialogul este o stare de graţie. Nu e doar un schimb superficial şi, de regulă, ipocrit de vorbe ca în conversaţiile zilnice, nici chestionarul tehnic al sociologului şi, fireşte, e departe de rutina provocatoare şi lapidară a jurnalistului. Pentru dialog e nevoie de compatibilitate intelectuală şi bună creştere, de atenţie şi tăcere, de argumente şi empatie. De asta e rar, iar cărţile de entretiens avec… care pleacă de la rădăcinile socratice ale cunoaşterii şi au configuraţia exemplară a celebrelor convorbiri ale lui Eckermann cu Goethe sunt mult mai mult decât transcrierile mecanice ale unor răspunsuri făcute de un intervievator impasibil şi sterp, interesat, de cele mai multe ori, să vampirizeze simbolic faima sau inteligenţa celui intervievat. Aceste cărţi oferă spectacolul schimbului de idei, de la egal la egal, al unor analize şi reflecţii, uneori polemice, dar întotdeauna interesante, care transgresează simpla curiozitate biografică sau bibliografică pe care interviurile obişnuite o prezintă. Citindu-le, ai senzaţia frisonantă că asişti la un turnir intelectual plasat fiind pe locurile de favoare ale tribunei şi, cel puţin pentru mine, astfel de cărţi mă incită şi îmi dau de gândit, de unde, desigur, şi nerăbdarea de a le citi.

Sorin Antohi, una dintre minţile strălucite ale intelectualităţii contemporane, a deschis, de mai bine de două decenii, această linie de abordare a dezbaterilor intelectuale şi a descoperirii genealogiilor academice şi ontologice ale unora dintre magiştrii şi prietenii săi, pe care i-a adus în faţa publicului educat din România făcându-i să lumineze şi să nuanţeze parcursul lor biografic şi intelectual. Pe rând, Adrian Marino, Mihai Şora, Alexandru Zub, Virgil Nemoianu, Cioran sau Moshe Idel au fost protagoniştii acestor dialoguri expresive în volume cu un minunat efect informativ şi formativ, dar care conţineau şi o subtilă pedagogie a ritualului dialogului între egali, consistent cultural, elegant şi politicos, cu o nesmintită ţintă polemică faţă de hărmălaia asurzitoare a discursurilor egocentrice, autiste şi surde care ne înconjoară, cu atât mai mult cu cât, pe reţelele de socializare, ciorovăiala veselă de obor face legea. Nu numai din ascendenţă intelectuală „dialoghistă” (ca fost membru al echipei revistei culturale „Dialog” a studenţilor universităţii ieşene), ci şi din nesaţ de cititor asiduu al lui Sorin, am intrat în lumea fascinantă a celei mai recent publicate experienţe de comunicare empatică realizată de el1, deşi numele interlocutorului, Jean-Jacques Askenasy, nu-mi spunea nimic (între timp, am aflat, fireşte, că nonagenarul sprinten de azi, cu rădăcini profunde în România, e o celebritate mondială în domeniul neurologiei şi a neuroştiinţelor).

Într-o carte de dialoguri te aştepţi să găseşti poveşti de viaţă, reconstituiri istorice sau confesiuni. E mai puţin obişnuit să foloseşti un astfel de volum drept oglindă pentru a scruta în interiorul identităţii proprii, deşi exact acesta este pariul autorilor, căci dialogul româno-evreiesc surprins aici nu are drept personaje neapărat pe cei doi interlocutori, ci ridică (sau, mă rog, adânceşte) rezonanţa la un alt nivel, cel identitar într-o subtilă căutare, „dedramatizată”, a Celuilalt. Căci „identitatea proprie nu poate fi gândită decât relaţional şi comparat, nu izolaţionist şi abisal” (p.22), iar dacă pentru Jean-Jacques Askenasy dubla apartenţă româno-israeliană determină natural reflecţia asupra fiecărei rădăcini identitare, la Sorin Antohi ar putea surprinde interesul pentru lumea şi identitatea evreiască în contextul în care se trage din satul răzăşesc Antoheşti, din judeţul Bacău, cu ascendenţe mai profunde poate în lumea grecească, de unde venea familia bunicii paterne. Oricât de surprinzător ar părea deci pentru unii, în ciuda poate a unor trăsături care ar putea sugera asta, Sorin Antohi nu are cu lumea evreiască decât legături livreşti, adânci şi speciale, cărora le-a dedicat o secţiune în consistenta prefaţă care însoţeşte acest volum. Literele ebraice aurite din sinagogă, care l-au fascinat pe tatăl său când era copil, interacţiunea politico-administrativă a bunicului liberal, primar în Târgu-Gloduri, localitate băcăuană cu o semnificativă comunitate evreiască, fascinaţia pentru mistica iudaică şi lunga prietenie, umană şi intelectuală, cu Moshe Idel i-au consolidat apetitul pentru această cultură şi civilizaţie, iar întâlnirile cu medicul şi profesorul Askenazy au însemnat o dublare a cunoaşterii teoretice şi metafizice cu realitatea politică, culturală, urbanistică şi umană a Israelului contemporan. Fascinat de tema nesiguranţei identitare şi de mecanismul urii de sine, Sorin Antohi a pus în scenă, în oglindă, prin acest dialog o foarte sugestivă confruntare a celor două identităţi, ambele marcate de tarele amintite, la finalul căreia întrevedem, dincolo de clişee, de stigmate sau ţapi ispăşitor, un liman liniştitor, cel al diversităţii omeneşti. Pentru că, lăsând la o parte intriga fascinantă şi neobişnuitele păţanii ale interlocutorului (pe care le voi detalia ceva mai târziu!), această carte deconstruieşte prejudecăţile şi obsesiile seculare ale celor două comunităţi, una despre cealaltă sau fiecare despre sine, aducându-le la un firesc numitor comun, cel al oamenilor şi al individualităţilor. Pentru că da, privindu-se în oglindă, fără blocaje esenţialiste şi fără prejudecăţi, oamenii sunt ceea ce sunt: unii buni, alţi răi, zgârciţi, generoşi, ticăloşi, curajoşi, slabi, omenoşi, străluciţi, imbecili, laşi, săritori, exploatatori, vindecători etc., etc. Nu sunt toţi hoţi sau cămătari, ci doar uscăturile inevitabile pe care le are orice neam. Această trezire din aburul generalizant al stereotipurilor ar trebui să fie principalul câştig al dialogului sincer, câteodată abraziv, câteodată tandru al celor doi iubitori de cultură română şi evreiască, trăitori la Bucureşti şi Tel Aviv. La întrebarea „cum sunt evreii”, care l-a măcinat de mic pe Sorin Antohi, a primit un răspuns rabinic de la tatăl său („evreii sunt ca noi, chiar dacă unele elemente din ceea ce sunt, spun, fac ei par să fie altfel”) (p.36). Iar înţeleptul Simion Kaufmann, supravieţuitor al Holocaustului şi mulţi ani preşedinte al Comunităţii Evreieşti din Iaşi, i-a dat, cu aceeaşi fineţe rabinică, o lecţie de viaţă de neuitat: la finele unei strălucite conferinţe despre profetismul iudaic, ţinută de Sorin, în anii 80, la Sinagoga Mare, domnul Kaufmann i-a făcut la final cadou o întâlnire cu un activist evreu de la Bucureşti, fost torţionar ideologic al Regiunii Suceava, la acel moment gureş pensionar care coordona „Revista Cultului Mozaic” sugând dezinvolt beneficii şi de la statul comunist român şi de la cel israelian. Ce i-a spus subtilul pedagog? „Ca să nu fiu orbit de admiraţia mea pentru nebiim2 şi pentru poporul evreu, era bine să văd şi un evreu ticălos” (p.38). La întrebarea „cum sunt românii?”, profesorul Askenasy răspunde cu umor: dezbinaţi şi în Israel, unde valurile succesive de emigrare, care au adus cam 400.000 de evrei, au dat naştere la vreo 54 de organizaţii pe care, dacă le întrebi, vei auzi că sunt „singurele reprezentative”, deşi au între 6 şi 20 de membri. „În anul 2002 - povesteşte profesorul, cu tâlc -, a luat fiinţă AMIR (în traducere, Organizaţia Celor Veniţi din România). Ea are în statut să creeze un muzeu al israelienilor veniţi din România. Până azi, în ciuda faptului că au primit 24 de milioane de shekeli în acest scop, muzeul nu există. Fără comentarii” (pp.220-221). Este observaţia adâncă a unui eminent specialist în neurologie despre care, în România, se spunea: „medic bun, dar evreu”, iar în Israel, unde fugise ca să se simtă şi el „majoritar”, se spune altfel: „medic bun, dar e român”. (Continuarea în ediţia din 8 decembrie a Ziarului de Iaşi)

 

1 Oameni şi patrii. Istoriile şi geografiile identităţii, Sorin Antohi în dialog cu Jean-Jacques Askenasy, Iaşi:Polirom, 2021, 278 p.

2 Profeţi. Nevi’im, „Cartea Profeţilor” este secţiunea secundă a Bibliei Evreieşti (Tanakh), între Torah şi Ketuvim

 

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri