
Exagerările ideologiei woke vor primi în curând replica ideologiei suveraniste și anti-globaliste. Încă de pe acum se profilează o confruntare ideologică acerbă între, pe de o parte, susținătorii ideologiei woke, ai globalismului și ai progresismului de stânga, și, pe de altă parte, adepții suveranismului, ai naționalismului și ai radicalismului de dreapta.
Jean-François Braunstein este profesor de filozofie la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne, unde predă cursuri de istoria științelor, filosofia medicinei și etică medicală. A studiat literatura clasică și literatura modernă la Universitatea Provence Aix-Marseille I, unde a obținut o diplomă în literatură modernă și o diplomă în literatură clasică (1973). În anul următor, a obținut o diplomă în filosofie și a finalizat un master în literatură clasică. În 1977 a finalizat un program de studii aprofundate în filosofie la Universitatea Panthéon-Sorbonne. În 1984, a obţinut titlul de doctor în filosofie cu o teză având ca temă „Medicina şi filosofia. Locul lui Broussais în dezbaterea materialismului în secolul al XIX-lea”. Publicistica sa academică reunește volume de istoria și filosofia științei. Recent, la Editura Humanitas, i-a apărut în traducerea Emanuelei Jalbă-Șoimaru bestseller-ul La religion woke sub titlul Religia Woke. Cum a căzut pradă Occidentul unei mișcări iraționale, despre care vom discuta în articolul din această săptămână.
Inițial, termenul woke, care provine din limba engleză (to awake = a se trezi, a conștientiza, a atenționa), a apărut in interiorul comunității afro-americane din SUA cu intenția de a sensibiliza publicul larg cu privire la nedreptățile suferite de-a lungul timpului, având ca punct de plecare discriminarea rasială. În esență, woke se referă la o mișcare de emancipare socială, politică și economică care propune informarea, educarea și conștientizarea societății asupra inegalităților cu care se confruntă anumite persoane sau grupuri de persoane discriminate pe criterii ce țin de rasă, gen, orientare sexuală, origine socială, și obținerea de anumite recompense sociale, economice, politice reunite sub forma a ceea ce se numește „discriminare pozitivă”. Ideologia woke a fost inițial asociată cu egalitatea de șanse între femei și bărbați, prevenirea și combaterea discriminării pe orice fel de criterii, corectitudinea politică.
Mișcarea social-politică Black Live Matter a adus în atenția lumii termenul woke care a devenit asociat cu mișcările anti-rasiale, promovarea egalității de gen, combaterea discriminării, promovarea drepturilor comunității LGBT. În cartea sa despre Religia woke, Jean-François Braunstein ne spune că termenul în cauză a fost inventat de activiștii americani de culoare prin anii 2010, apoi s-a viralizat în campusurile universitare. În cultura pop reggae, woke înseamnă să fii cool, informat, activ, la modă, să reacționezi atunci când te simți nedreptățit. Strigătul stay woke (stai treaz!) s-a auzit în comunitatea afro-americană atunci când George Floyd, un bărbat afro-american, a murit pe 25 mai 2020 în Minneapolis, Minnesota, după o intervenție controversată a poliției. În urma unui incident produs într-un magazin, acuzat de vânzător că a folosit o bancnotă falsă, George Floyd este interpelat de poliție, devine agitat și necooperant, după care polițistul Derek Chauvin îl imobilizează și îl sufocă prin apăsarea genunchiul pe gât, chiar dacă Floyd repeta că nu poate respira. Intervenția poliției americane soldată cu decesul lui Floyd este filmată și diseminată în mass-media, generând proteste masive împotriva practicilor discriminatorii ale poliției. Ulterior, polițistul Derek Chauvin a fost judecat și condamnat pentru uciderea lui George Floyd. De la aceste proteste, mai târziu, s-a ajuns la propuneri precum desființarea poliției sau restricționarea drastică a intervenției acesteia în anumite comunități problematice.
Protestele Black Live Matters și strigătul stay woke au fost urmate de dărâmarea unor statui ce reprezentau figuri ale unor navigatori (colonizatori) europeni, cenzurarea unor opere literarre (cărțile lui Mark Twain, Margaret Atwood, J.K. Rowling), a unor piese de teatru, filme și desene animate, interzicerea predării unor discipline în universități (Algebra, Biologia) pe motiv că sunt științe rasiste sau beneficiază de contribuțiile unor oameni de știință care au avut un trecut problematic din perspectiva susținătorilor Woke. Interzicerea sau cenzurarea operelor de artă pentru motive presupus rasiale a devenit cunoscută prin sintagma cancel culture. Mass-media americană, platforma Netflix, instituții academice și de cultură au integrat practicile de cenzură culturală. În acest sens, cunoscutul regizor român Andrei Șerban a afirmat la un podcast găzduit de platforma Capital.ro că a fost nevoit să demisioneze din funcția de profesor de artă teatrală de la Columbia University din cauza cenzurii woke: „Corectitudinea politică e acceptată de actor ca să nu fie exploatat. În America, dacă ești homosexual, primești un job înaintea unui heterosexual (…). Woke vine din inegalitate, din umilirea unei clase sociale de către altă clasă socială, dar în prezent e un tsunami radical, care anulează cultura”.
Fundamentele intelectuale ale ideologiei Woke se regăsesc în teoria marxistă a inegalităților și luptei de clasă, teoria genului (sexul nu este un dat biologic, ci un construct social), teoria critică a rasei (înrădăcinarea rasismului în instituțiile și structurile sociale) și teoria intersecționalității (suprapunerea rasismului, sexismului și altor forme de discriminare, cf. Kimberlé Crenshaw,1989). Teoria critică a fost dezvoltată de Școala de la Frankfurt (Theodor Adorno, Max Horkheimer și Herbert Marcuse) în prima jumătate a secolului XX. Teoria critică a rasei (Critical Race Theory, cf. Derrick Bell, Kimberlé Crenshaw și Richard Delgado, anii 1970-1980) pune în centrul preocupărilor faptul că societățile moderne sunt organizate în jurul unor relații de putere care trebuie destructurate pentru a realiza o societate echitabilă și dreaptă. Potrivit lui Jean-François Braunstein, woke este o religie a mediului universitar american care a contaminat și mediile academice europene: „Este pentru prima dată în istorie când universitățile noastre, care ar trebui să fie științifice și laice, au dat naștere unei mișcări religioase, dar ele nu s-au aflat la originea religiei creștine. Universitatea își fabrică acum propria religie. Conținutul doctrinei woke, fie că este vorba despre teoria genului, de teoria critică a rasei sau de intersecționalitate, este reprezentat de tot felul de studii care au devenit nucleul activităților universitare actuale, în condițiile în care vechile discipline le cedează locul treptat”. Aici, profesorul de la Sorbona se referă la studiile de gen care au proliferat sub forma programelor de licență, master și doctorat în universitățile americane și europene.
Profesorul Braunstein exemplifică în cartea sa cu ceea ce consideră exagerări ale ideologiei woke cum ar fi considerații de genul „bărbații pot rămâne însărcinați”, „femeile au penis”, „toți albii sunt rasiști”, „toții negrii sunt victime”, „matematica este rasistă” și altele. Ideologia woke este tot mai prezentă în sistemul de educație și învățământ, nu numai ca mișcare social-politică manifestă în campusurile universitare, ci și în reconfigurarea programelor școlare prin eliminarea anumitor informații științifice, și chiar a unor discipline. Dintr-o ideologie oarecum elitistă, îmbrățișată de elitele globaliste, progresiste, din companiile Big Tech, platforme digitale și universității, woke a ajuns o modă culturală tot mai răspândită, o veritabilă religie seculară, îmbrățișată chiar de cei care teoretic sunt profilați ca adversari ideologici: bărbații albi, creștini, familiști, „privilegiații rasei albe”. A fi contra-woke a devenit o acuzație foarte gravă, care poate conduce inclusiv la excluderea și marginalizarea socioprofesională. Pentru a fi de bună-credință, adică adeptul woke, este nevoie chiar de practicarea unui ritual al iertării: organizarea de sesiuni publice de mărturisire a vinovăției, în genunchi, și implorarea iertării pentru rasismul generațiilor trecute.
Cei care nu simpatizează cu ideologia Woke sunt criticați sau denunțați în mass-media sau pe platformele de socializare. Presiunile din mediul universitar american asupra unor personalități științifice care s-au poziționat critic față de ideologia woke au devenit tot mai cunoscute. Profesori și cercetători au fost nevoiți să demisioneze în urma unor petiții semnate de studenții și colegii lor pe motiv că sunt rasiști, sexiști, clasiciști. Meritocrația în selecția, recrutarea și promovarea profesională a fost înlocuită cu discriminarea pozitivă. „Caracterul foarte intolerant al religiei woke și refuzul de a se adresa celor care nu-i împărtășesc punctul de vedere, lipsa sa de transcendență, toate o fac să semene, pentru moment, mai degrabă cu o sectă cu dimensiune politică și socială. Iar acest fapt nu este cu adevărat încurajator, în măsura în care astfel de mișcări sunt extrem de greu de combătut: argumentele nu au nicio influență asupra membrilor acestora, iar realitatea în sine nu este suficientă pentru a le infirma convingerile” – scrie filosoful francez.
Exagerările ideologiei woke vor primi în curând replica ideologiei suveraniste și anti-globaliste. Președintele ales Donald Trump a promis în timpul campaniei electorale că va elimina practicile woke din cadrul administrației SUA, din învățământ și armată. Trump consideră că armata americană a fost afectată negativ de promovarea diversității woke în selecția și recrutarea militarilor de carieră. Generalii care îmbrățișează ideologia woke pot fi eliminați din sistem: „I-aș concedia. Nu poți să ai o armată woke”, a spus Trump într-un interviu pe care l-a acordat FoxNews în iunie 2024, preluat de platforma G4Media.ro. Încă de pe acum se profilează o confruntare ideologică acerbă între, pe de o parte, susținătorii ideologiei woke, globalismului și progresismului de stânga, și, pe de altă parte, adepții suveranismului, ai naționalismului și ai radicalismului de dreapta. Se vede treaba că binomul dreapta – stânga rămâne valabil în confruntările politice, așa cum a susținut politologul italian Norberto Bobbio. Ideologiile nu dispar niciodată, ci sunt înlocuite unele cu alte, precum elitele politice care le susțin și le promovează ca „formule politice” (cf. Gaetano Mosca). Din păcate, istoria ne arată că, la exagerările ideologiilor, mai ales a celor extremiste, se răspunde în mod exagerat, cu alte „-isme”.
Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași
Publicitate și alte recomandări video