Liviu A. şi-a pierdut casa din Valea Adâncă în primăvara anului 2015. Aceasta a fost cumpărată de Ioana şi Ionuţ M. Vechiul proprietar a fost evacuat în mai 2015. A locuit o vreme în maşină, iar din 2019 s-a mutat la o mănăstire. Între timp însă, a fost dat în judecată de E.ON. Facturile la gaz se adunau la vechiul domiciliu, până în 2017 adunându-se un total de 11.250 lei. E.ON s-a îndreptat împotriva celui cu care avea contract, adică Liviu A. Neavând un domiciliu stabil, nu a fost de găsit pentru a explica situaţia.

Conform legii, lipsa de la interogatoriu poate fi considerată de judecători ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul părţii adverse. Magistraţii Judecătoriei asta au şi făcut. Au considerat lipsa lui Liviu A. ca fiind o dovadă de rea-credinţă şi au procedat în aceeaşi manieră ca în zeci de alte procese dintre un furnizor de utilităţi şi un client rău-platnic. Au dat dreptate E.ON şi l-au obligat pe Liviu A. să plătească. A aflat ce şi cum abia în 2019, când mănăstirea la care stătea a fost contactată în cadrul dosarului de executare silită, pentru datoria ajunsă la 14.134 lei, ca terţ poprit. E.ON căuta orice sursă de venituri pe care o putea avea Liviu A., pentru a-şi îndestula datoria.

A fost rândul lui Liviu A. să se adreseze instanţei. I-a chemat în judecată pe noii proprietari ai casei sale, pentru a-i obliga să plătească. Facturile emise de E.ON vizau perioada noiembrie 2015 – iunie 2017, perioadă în care Liviu A. deja nu mai era proprietarul casei. Ioana şi Ionuţ M. consumaseră gazul, deci ei trebuiau să-l plătească.

Pentru stabilirea răspunderii civile delictuale, legea impune îndeplinirea unui număr de patru condiţii. Trebuie să existe o faptă ilicită, vinovăţia pentru aceasta, un prejudiciu şi o legătură între fapta ilicită şi prejudiciu. Doar că faptul că familia M. nu încheiase un nou contract de furnizare cu E.ON nu reprezenta în sine o faptă ilicită. Nicio lege nu obligă pe cineva să încheie un astfel de contract.

„Mai mult decât atât, reclamantul avea posibilitatea de a anunţa companiile de furnizare energie electrică şi gaze naturale despre înstrăinarea imobilului şi de a solicita astfel rezilierea respectivelor contracte pentru a evita atragerea răspunderii civile contractuale pentru contravaloarea energiei şi gazelor naturale ulterior pierderii dreptului de proprietate”, au apreciat magistraţii Judecătoriei. Aceştia au respins cererea lui Liviu A. Apelul declarat de acesta a intrat pe rolul Tribunalului. La termenul de ieri, magistraţii au amânat judecata pentru jumătatea lunii martie.