Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

O uimitoare poveste de succes

Ieşeanul care a fugit din România înot şi a ajuns o vedetă în SUA

GALERIE
Dan Cumpata 1
  • Dan Cumpata 1
- +
Dan Cumpătă a fugit din ţară în 1986 pe 1 iunie, fiind cadoul de ziua copilului pentru el, cum îi place să spună Până să ajungă în SUA a trecut mai întâi printr-o puşcărie din fosta Iugoslavie, iar apoi a ajuns în lagăr, unde a stat aproape un an. Si-a adus soţia în ţara tuturor posibilităţilor abia după trei ani u picturile sale sunt expuse în galerii de artă de pe mai multe continente. Dan Cumpătă se poate mândri cu faptul că unul dintre tablourile sale, „A sign from God” („Un semn de la Dumnezeu”), se află în colecţia Muzeului de Artă din Vatican. Pe site-ul propriu are lucrări care sunt evaluate la sume de aproape 200.000 de dolari. „Incerc să păstrez limita bunului simţ şi să le dau şi celorlaţi respectul”, spune pictorul.

De peste 20 de ani, lucrările sale au ajuns să fie admirate în galerii renumite din întreaga lume. Până a ajunge însă să aibă succes la nivel internaţional, pictorul ieşean Dan Cumpătă, stabilit din 1987 în SUA, a trecut prin încercări care i-au marcat pentru totdeauna viaţa, dar care l-au şi „călit” pentru provocările din plan artistic. A fugit din ţară la vârsta de 26 de ani, pe 1 iunie 1986, spunând despre gestul său că a fost cadoul pe care şi l-a făcut de Ziua Copilului. Nu a părăsit ţara, respectiv Iaşul, unde a locuit de la vârsta de 3 ani şi jumătate, din cauza lipsurilor materiale. Înainte de a pleca, a obţinut în urma unei expoziţii două premii importante pentru parcursul său artistic şi câştiga foarte bine vânzând în rate tablouri tinerelor familii care primeau apartamente de la stat. „Am fost primul care a venit cu ideea de a vinde tablouri în rate - o idee genială la vremea aceea - şi mă descurcam nu bine, ci de minune! Când am plecat, aveam o căsuţă drăguţ aranjată, cu pian...”, îşi aminteşte pictorul.

 
Lagărul din fosta Iugoslavie
 
El susţine că a fost un şir de evenimente din cauza cărora i-a încolţit în minte ideea de a fugi din ţară, însă unul a constituit picătura care a umplut paharul. În perioada adolescenţei, a realizat, la sugestia bunicii sale, schiţa unui tablou ce îi înfăţişa pe Nicolae şi Elena Ceauşescu stând pe un covor de trandafiri. Respectiva schiţă a fost trimisă la Comitetul Central al Partidului Comunist. „După câţiva ani, în mai 1986, au venit doi tipi de la Securitate şi mi-au spus că trebuie să fac o pictură murală imensă, până pe 23 august, când era Ziua Republicii. Le-am spus că trebuie să văd, pentru că emoţiile mele s-au schimbat de atunci. Le-am explicat că nu vând seminţe, că pentru a realiza o lucrare trebuie să am o anumită stare. Mi-au răspuns că dacă nu fac chestia asta, n-am să mai deschid niciodată o expoziţie, în contextul în care mi se aprobase una în Elveţia. Şi atunci m-am gândit «ok, dacă nu se poate, atunci o să plec din ţară». Şi am plecat”, a rememorat Dan Cumpătă. Înainte de a ajunge să trăiască „visul american” în Illinois, Florida sau California, ieşeanul a avut experienţa de coşmar a lagărului, în Iugoslavia, timp de 11 luni. „După ce ajungeai în Iugoslavia, te ţineau o perioadă de câteva săptămâni în puşcărie, în care cercetau cine eşti - dacă nu eşti criminal, ce-ai mai făcut în ţară - şi, dacă erai aşa-zis «curat», cum am fost eu, te trimiteau în lagăr. În lagăr, stăteai până găseai sponsorizare să pleci în Australia, în Olanda, în SUA sau în Canada. Eu am ales America pentru că totdeauna mi-am dorit să ajung acolo. Probabil pentru că, în momentul în care am plecat, America era aşa-zisa ţară a tuturor posibilităţilor. Undeva, toţi visam să ajungem acolo. Nu ştiu dacă aş fi plecat în altă ţară dintre cele pe care le-am menţionat şi nici dacă ar fi fost mai bine sau mai rău. Dar am prieteni care au ajuns bine şi în alte părţi”, a povestit Dan Cumpătă. Pictorul nu a dorit să ofere amănunte despre această perioadă dureroasă, menţionând că va păstra suspansul până la apariţia cărţii care se va scrie în SUA despre viaţa sa. Era perioada în care sute de români fugeau în Iugoslavia înot, prin Dunăre, chiar şi pe frig, unşi din cap până în picioare cu grăsime. Mulţi dintre ei au avut experienţe traumatizante, despre care n-au mai povestit ani buni.
 
Experienţa Chicago
 
Pictorul a adăugat că sunt demersuri pentru scrierea unei cărţi biografice şi în ţară, de către un autor ieşean, căruia nu-i poate divulga încă numele. „În lagăr, mi-au murit oameni în braţe; pe unii i-am salvat, pe unii nu am putut. Oricum, e greu de explicat: sunt anumite chestii pe care, dacă nu le trăieşti, nu le înţelegi”, a adăugat pictorul. După ce a ieşit din lagăr, Dan Cumpătă a poposit prima dată într-o suburbie din Chicago, având doar 10 dolari în buzunar. Primele luni petrecute în SUA au fost extrem grele, mai ales că soţia lui nu a putut să îl urmeze peste Ocean decât după aproape 3 ani. „Apropo de sentimentalisme şi de persoane pe care nu trebuie să le trădăm. Îmi aduc aminte că eram în Chicago, aveam doar 10 dolari în buzunar şi m-am întrebat ce să fac: să sun acasă, să-i spun «La mulţi ani!» mamei, fiind ziua ei, sau să las banii pentru mâncare. O convorbire de 3 minute în România costa 7 dolari şi 10 cenţi, îmi aduc foarte bine aminte, şi am ales să sun acasă. Am rămas cu doar 2 dolari şi 90 de cenţi şi o săptămână am mâncat două pâini şi o pungă de cartofi”, rememorează pictorul. Nu se putea împăca însă cu gândul de a fi un „pictor sărac” şi, cum nu avea sprijin din partea nimănui, a fost nevoit să se adapteze foarte repede pentru a se descurca. A studiat atent societatea în mijlocul căreia „căzuse parcă de nicăieri”, a continuat să-şi perfecţioneze în particular tehnicile de lucru şi a urmat, ulterior, cursuri de „business management” şi de „executive management” pentru a-şi putea promova şi vinde singur creaţiile. „Trebuia să învăţ dedesubturile - aş putea spune - ale felului în care un business este creat. Eu nu am crezut niciodată în ideea de artist sărac. Dacă pictezi doar de dragul de a picta, e foarte frumos dar, la urma urmei, orice artist trebuie să pună o pâine pe masă şi să-şi plătească facturile. Şi atunci trebuie să te adaptezi societăţii şi trebuie să te adaptezi destul de repede, mai ales cum eram în situaţia mea de acolo”, a menţionat artistul.
 
O lucrare a sa, aleasă de Papa Benedict
 
Până să angajeze consultanţi care să se ocupe de vânzarea tablourilor sale, a făcut singur aproape totul. „Ca la orice business: dacă ai bani îţi deschizi un office, angajezi şi o secretară şi atunci normal că totul vine mai repede şi mai frumos, iar viaţa ta e mai bună. Dar dacă este un business mai mic, trebuie să fii şi femeia de serviciu, trebuie să fii şi managerul, trebuie să le faci pe toate. Şi e bine să le înveţi pe toate şi e un sfat pentru tinerii artişti plastici să le înveţe pe toate, dacă au ocazia şi posibilitatea, deoarece în momentul în care ai ajuns undeva ştii ce să le ceri celorlalţi. Nu ai aşteptări inumane sau nerealiste de la ceilalţi cu care lucrezi sau care lucrează pentru tine”, consideră Dan Cumpătă. Artistul în vârstă de 54 de ani şi-a câştigat statutul de membru permanent în Consiliul de Artă din Hollywood, încă din 1991, după ce a avut două expoziţii de succes în SUA, una dintre ele în Beverley Hills. „Piesa de rezistenţă” a acelei expoziţii a fost un tablou de mari dimensiuni (1,20 m/60 cm) cu o ramă deosebită, pentru achiziţionarea căreia n-a avut suma completă. Îi lipseau doar 3 cenţi, de care a făcut rost într-un parc. Ulterior, a mai organizat expoziţii în Los Angeles, San Francisco, Carmel, Chicago sau New York. Creaţiile sale au ajuns să fie expuse însă şi în galerii din America de Sud, din Asia sau din Vestul Europei. Dan Cumpătă se poate mândri cu faptul că unul dintre tablourile sale, „A sign from God” („Un semn de la Dumnezeu”), se află în colecţia Muzeului de Artă din Vatican, fiind ales chiar de Papa Benedict al XVI-lea. Preţul plătit de Vatican pentru tablou în 2008 nu a fost făcut public.
 
Cât valorează tablourile sale
 
Potrivit estimărilor însă, lucrările artistului, despre care criticii de specialitate spun că au ceva din misterul, rigoarea şi expresivitatea operelor maeştrilor Renaşterii, sunt evaluate la sume cuprinse între 1.000 de dolari şi 78.000 de dolari. De exemplu, la 78.000 de dolari a fost estimată valoarea tabloului „Vasul fantomă”. Pe site-ul pictorului, ce poate fi accesat la adresa www.dancumpata.com, sunt prezentate însă şi tablouri a căror valoare ajunge la 98.000 de dolari („Hamlet in Provence”), 149.000 de dolari („Old Forest”) şi chiar la 198.000 de dolari („Upcoming Storm”). Aşadar, Dan Cumpătă este unul dintre cei mai apreciaţi pictori contemporani, care şi-a câştigat celebritatea pe mai multe continente, făcând numeroase sacrificii. A reuşit să se impună nu doar prin talentul său, ci şi printr-o manieră atipică de manifestare artistică. Dan Cumpătă lucrează şi la 18 tablouri deodată, experimentând stări diverse, motiv pentru care va deveni subiectul unui studiu realizat de specialişti din cadrul Spitalului Sfânta Maria din statul american Virginia. Nu s-a îmbătat niciodată cu propriul succes, dimpotrivă, pictorul pe jumătate ieşean şi pe jumătate american continuă să fie un om simplu, cu sufletul deschis. „Încerc să păstrez limita bunului simţ şi să le dau şi celorlaţi respectul. Dacă dai respect şi ai o atitudine pozitivă faţă de viaţă, şi celălalt o să-ţi răspundă cu aceeaşi atitudine. Dacă eşti arogant, primeşti aroganţă”, e de părere artistul.
 
Vrea să bea bere şi să mânânce mici
 
Îşi alege cu foarte mare grijă prietenii, iar în Iaşi, la fiecare revenire, este bucuros să-i revadă pe Cătălin Bordeianu, Petru Frăsilă, Norina Forna, Hortensie Aldea sau pe Mihai Pascal. Acasă, în propria locuinţă (părinţii nu-i mai are alături - n.r.), va sta o perioadă mai îndelungată, întrucât în toamnă va avea o amplă expoziţie la Palatul Parlamentului, pe care o va aduce şi la Iaşi. Totodată, plănuieşte să lanseze în ţară un nou album de artă şi speră să-i fie publicat primul său volum de „poeme mai sumbre” cu desenele aferente. În timpul pe care îl va petrece în Iaşi, de transformarea căruia este impresionat, va putea să facă o parte din lucrurile de care îi este dor: să bea bere, să mănânce mici şi să se plimbe pe străzi, contemplând chipurile trecătorilor, pentru a „vizualiza” personalitatea din spatele acestora. „Venirea acasă pentru mine este întotdeauna un eveniment deosebit. Este un sentiment foarte greu de explicat. Despre perioada când am locuit în Iaşi am multe amintiri de suflet, pe care nu pot să le uit, care m-au format. Nici nu ştiu care ar fi mai frumoasă pentru a o menţiona. Am călătorit în foarte multe ţări, am locuit în multe zone din SUA, dar Iaşul are farmecul lui, iar inima mea este tot aici”, a mărturisit artistul, care spune despre sine că este un romantic.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri