Ieseanul care-i scria discursurile lui Teoharie Georgescu

Mihai Dumitriu ar putea fi numit cel mai virstnic ziarist din Iasi. Are 78 de ani. Nu merge la conferinte de presa si nici n-a apucat perioada in care acestea existau in adevaratul sens al cuvintului. Ca unul care, timp de 24 de ani, in calitate de redactor-sef, a dat "bunul de tipar" la cel mai important ziar din Iasi, s-a molipsit definitiv de presa. A prins perioada in care era periculos chiar si gindul la libertatatea de exprimare, desuetudinea in care cad uneori, acum, unele ziare fiind scuzabila pentru el. Cind media de virsta a ziarisilor din Romania este de aproximativ 35 de ani, Mihai Dumitriu este printre cei foarte putini care pot spune ca a iesit la pensie din presa si care doar din asta a trait.
Partidul l-a numit redactor-sef
Nici el nu ar putea spune cum de a ajuns sa se lege iremediabil de presa. Dupa razboi, Mihai Dumitriu era un tinar din Roman ce-si propusese sa urmeze Facultatea de Stiinte a Universitatii din Bucuresti. Ca multi alti tineri de seama lui, prinsi de febra comunismului si a edificarii unei "lumi noi", si-a incercat condeiul la "Studentul Roman". A fost remarcat dupa putin timp si apoi a lucrat trei ani de zile la "Scinteia", pina in 1951, cind Partidul l-a numit in functia de care nu s-a mai despartit 28 de ani. "Am fost numit redactor-sef la «Albina», revista asezamintelor culturale de la sate, foarte raspindita pe atunci. Sa fii numit redactor-sef era chiar o promovare politica", spune Mihai Dumitriu, care a fost multi ani membru al Comitetului Judetean de Partid. Cind, in 1955, de la Centru s-a decis schimbarea intregii redactii de la "Flacara Iasului", Mihai Dumitriu a fost transferat pe aceeasi functie la Iasi, mindrindu-se ca a condus 24 de ani cel mai important ziar dupa "Scinteia" – cu tiraj de un milion de exemplare – "Romania libera" – cu tiraj de 500.000 – si "Munca de Partid".
"Am avut cu Iliescu neintelegeri firesti"
Mihai Dumitriu a prins multi prim-secretari la Iasi. Chiar daca despre Ion Iliescu spune ca nu a fost pentru el cel mai bun, plecarea din Iasi, in 1979, a celui ce avea sa devina presedintele Romaniei a insemnat pentru Mihai Dumitriu inceputul sfirsitului carierei sale. "Am avut cu Iliescu neintelegeri firesti, insa imi daduse o doza mare de libertate. In cultura, cum se spune, era un domn", spune Mihai Dumitriu, care putin dupa aceea a fost scos din postul de redactor-sef la "Flacara Iasului". Nu i s-a adus nici un argument plauzibil pentru "debarcarea" din aceasta functie, cert este insa ca, dupa plecarea lui Iliescu, lui Dumitriu
i s-a multumit pentru treaba facuta si a trebuit sa plece la saptaminalul cultural "Cronica", unde a fost secretar general de redactie. La fel i s-a multumit si in 1985, cind a fost scos fortat la pensie.
In orice articol trebuia introdus un citat de Elena
Nu crede ca poate fi ceva mai greu decit desprinderea unui ziarist de mediul in care a lucrat atitia ani. "Dupa Revolutie mi-am dat seama ca ar fi o lipsa de jena sa insist sa mai scriu. Am zis ca-mi ajunge si presa, si politica, si ca e rindul altora", spune cu resemnare Mihai Dumitriu. Aceasta cu toate ca presa pe care a prins-o el a fost una ipocrita. "Era un imens balamuc in materie de presa", spune Mihai Dumitriu,
amintindu-si cu neplacere de cenzura la care era supus orice text ce aparea in ziarul lui. Si pe care, foarte probabil, si el o practica cu subordonatii. "Denaturarea realitatii devenise atroce, dezinformarea devenise o practica generalizata", spune el. Mihai Dumitriu spune ca se raporta o productie de cereale de 17-18 milioane de tone, cind nici in cei mai buni ani nu ajungea la jumatate. De asemenea, in orice articol ce atingea domeniul stiintific trebuia introdus un citat din Elena Ceausescu.
Ii scria discursurile ministrului de Interne
Ani de zile a jucat asa cum i s-a cerut. Provenind dintr-o familie extrem de saraca, Mihai Dumitriu zice ca, inca de la 14 ani, a vazut in comunism o salvare. "Am citit cartea lui Jack London, «Sub calciiul de fier», in franceza, si acolo erau reliefate foarte frumos o seama de conceptii socialiste, care prezentau la inceput o tenta umanista", spune acesta. Cind si-a dat seama ca drumul in care crezuse este iremediabil gresit, si mai mult, ca nu are alternativa, era prea tirziu si oricum, spune el, nu avea altceva de facut decit sa se lase angrenat in sistem. Inca de cind lucra la "Scinteia", Mihai Dumitriu a avut relatii cu oameni sus-pusi, sustinind ca foarte apropiat a fost de Teoharie Georgescu, ministru de Interne in perioada lui Dej, caruia ii scria discursurile.
"Am vazut toata lumea de la Pacific la Atlantic"
A facut Academia "Stefan Gheorghiu" (fiind si absolvent de Istorie, la Iasi), l-a cunoscut si pe Dej, a fost de citeva ori in biroul de la Bucuresti al lui Ceausescu, era nelipsit intre cei ce insotea cuplul conducator in timpul vizitelor la Iasi. "Am vazut lumea de la Pacific la Atlantic", spune Dumitriu. Acum spune ca nu regreta "epoca de aur" decit in masura in care nu mai face presa. Ca fost ziarist, in 1985, imediat dupa ce a fost trecut pe "banca de rezerva" si cind "se putea trai bine chiar si cu 2.000 de lei", Mihai Dumitriu avea o pensie de 4.000 de lei. Acum are o pensie de ziarist de 2,8 milioane, plus 600.000 de lei pensie de veteran de razboi. Isi scrie memoriile, care vor reprezenta probabil al doilea sau volum, dupa "Virsta metamorfozelor", o culegere de tablete publicate in "Flacara". (Mirela CORLATAN)

Publicitate și alte recomandări video