Ieșirea din coșmar. Cum să contracarăm această sectă care-și urmează orbește liderul?

De aproape două săptămâni schimb zilnic mesaje cu o fostă studentă, devenită ulterior o foarte bună prietenă, care trăiește de ani buni în Belgia și care este îngrozită de ce se întâmplă acum la noi. Deruta ei e dublă: pe de o parte, e consternată văzând cum prieteni și cunoștințe care trăiesc în Occident se lasă momiți de discursul lui Călin Georgescu și îl votează necondiționat; pe de alta, a aflat de la părinții ei că oameni din zona în care trăiesc aceștia, în nordul Moldovei, au pus ștampila pe Georgescu fără să aibă habar ce hram poartă candidatul, „opțiunea” lor fiind rezultatul telefoanelor primite de la copiii aflați în străinătate și care le-au spus cu cine să voteze. Și, a mai spus prietena mea, când a încercat să vorbească rațional cu acele persoane (intelectuali) care, în Belgia, îl admiră pe Georgescu, s-a izbit de un zid: respectivii nu ascultă nici un argument, admirația lor pentru candidatul ivit peste noapte este totală.

Aș fi vrut să o încurajez pe prietena mea, dar nu am avut nici eu motive. Nu-mi explic cum acest șarlatan, acest mincinos care, cu un tupeu incredibil, nu mai recunoaște ce a spus în urmă cu două săptămâni a putut păcăli milioane de oameni. Discursul lui e găunos, plin de clișee, individul repetă la infinit cuvintele popor, Dumnezeu, români, neam etc. Se crede învestit cu o misiune sacră, aceea de salvator al neamului. În verbiajul lui își dau întâlnire legionarismul cu național-comunismul ceaușist. Și-a compus o mască de om fin, civilizat, lumea îl crede profesor universitar când este de fapt simplu lector la… Universitatea din Pitești. Și-a construit o biografie mincinoasă, se laudă cu funcții pe care nu le-a avut. Face pe patriotul, clamează dragostea lui pentru țară, dar a trăit multă vreme în străinătate. Se declară solidar cu oamenii săraci, dar are proprietăți imobiliare care au costat o grămadă de bani. Foarte multe din declarațiile sale sunt patologice, ne arată un ins cu grave probleme psihice. Se victimizează, acuză sistemul că vrea să-l elimine când în realitate el este un produs al sistemului și, indubitabil, al Securității. Nu există explicație logică pentru ascensiunea sa. Colegul Codrin Liviu Cuțitaru vorbește în numărul de săptămâna aceasta din Dilema despre un fenomen de „hipnoză colectivă” și despre ceea ce în psihiatrie se numește „nebunie socială”. Îi dau perfectă dreptate. Un nebun manipulează o masă de săraci cu duhul fanatizați. Nu e prima oară când se întâmplă așa ceva. Probabil însă că nu avem memorie și nu învățăm nimic din istorie.

Cum să contracarăm această sectă care își urmează orbește idolul? Inutil să operăm cu argumente. Poate unii dintre admiratori s-au trezit totuși aflând despre dedesubturile campaniei lui Georgescu, despre finanțarea ei dubioasă și despre haidamacii interlopi care îi servesc drept sfetnici și gărzi de corp. Și iarăși, nu pot să nu remarc (repet cuvântul) tupeul fabulos cu care ipochimenul respinge dovezile clare din documentele CSAT și se victimizează o dată în plus, în aplauzele inconștienților care îl divinizează. Dacă în direcția asta nu se poate face mai nimic, în schimb trebuie să contăm pe voturile oamenilor sănătoși la cap, care vor respecta consemnul dat de partidele democratice. Și dintre cei care n-au votat la primul tur e posibil că mulți se vor dezmetici: voturile lor vor fi importante. A vota pe Elena Lasconi înseamnă a respinge perspectiva unei Românii prizonieră a forțelor întunericului. Votul de duminică este – mai trebuie să o spun? – vital.

E șansa de a ne elibera de coșmarul pe care îl trăim și în care ne-a aruncat un impostor mitoman care se comportă ca un șef de sectă. A-l urma în delirul său e echivalent cu o sinucidere colectivă.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video