Există anumiți oameni în jurul nostru (bănuiesc că ați întâlnit și dumneavoastră măcar unul de-a lungul vieții) care, indiferent pe ce pun mâna, strică. Ei, cam așa este și socialistul Igor Dodon (chiar, oare cum l-ar fi numit Ion Iliescu dacă ar fi fost rugat să-l caracterizeze?), orice proiect politic gestionat de el de-a lungul timpului ajungând – în pas voios – înspre direcția gardului.
Peste două săptămâni, pe 20 octombrie, cetățenii Republicii Moldova vor avea ocazia să-și decidă viitorul, atât prin alegerile prezidențiale, cât și printr-un Referendum esențial pentru Integrarea Europeană. Voturile cetățenilor nu vor fi doar despre alegerea unui lider sau despre o simplă întrebare politică, ele sunt voturile care vor decide traseul pe care Republica Moldova îl va urma în anii ce urmează.
Pentru majoritatea alegătorilor de peste Prut, miza realegerii Maiei Sandu – președinta în exercițiu – a devenit un simbol al speranței pro-europene. Având planuri concrete de reforme și transparență, realegerea ei ar putea consolida și mai mult aspirațiile europene ale țării, promițând o apropiere mai mare de Uniunea Europeană. O victorie în alegeri pentru Maia Sandu ar însemna nu doar un vot de încredere în politicile ei, ci și un semnal clar că Moldova este consecventă în dorința sa de a se alinia la standardele și valorile europene.
În același timp, în contextul războiului din Ucraina, Referendumul privind Integrarea Europeană – desfășurat în aceeași zi cu alegerile – este poate și mai semnificativ pentru viitor, acesta reprezentând o oportunitate pentru moldoveni de a confirma parcursul țării lor spre integrarea în Uniunea Europeană. Această mișcare spre vest este astăzi intens contestată de anumite pseudo forțe interne, conduse de personaje dubioase precum politicianul fugar Ilan Șor care, operând din Moscova, folosește resurse semnificative pentru a împiedica acest proces. Recent, au fost înregistrate cazuri de manipulare extremă, inclusiv activiști plătiți cu ziua de către Șor pentru a manifesta „spontan” împotriva sosirii la Chișinău a Secretarului de Stat american Antony „Blinchen”, așa cum înțeleseseră ei că îl cheamă pe oaspetele de la Washington. Pentru a înțelege mai bine disperarea și fanatismul pro-rus (pe bani, că doar nu pe burta goală) al acestei „oști” antieuropene încropite de către fugarul Ilan Șor, e suficient de știut că una dintre doamnele angajate contra unui onorariu modic apare în înregistrările oferite public de către poliție după destructurarea grupului infracțional cum invocă până și Divinitatea întru izbăvirea aspirațiilor sale: „Milostive Doamne, dă-i puteri lui Putin să ocupe Odessa și pe noi”.
Din fericire, în peisajul actual tensionat al Republicii Moldova, Alexandr Stoianoglo – contracandidatul Maiei Sandu, propus și susținut de către Igor Dodon și Partidul Socialiștilor, aflat pe locul II în sondaje în acest moment – aduce un mare hohot de râs în cursa electorală prin faptul că a fost dibuit de către presă că deține nu doar cetățenia Republicii Moldova, ci și, dulce ironie a sorții, cetățenia… română! Această situație complică profund poziția susținătorilor săi, inclusiv pe cea a lui Igor Dodon, care este un vehement opozant al deținerii dublei cetățenii de către președintele Moldovei, el declarând încă de acum patru ani că „pentru prima oară în istoria ţării, funcţia de preşedinte este ocupată de către o femeie, nu am nimic împotriva femeilor, dar şefa statului deţine cetăţenie dublă, a Republicii Moldova şi a României. Cred că nu este corect ca preşedintele să aibă posibilitatea să deţină cetăţenie dublă”.
Există anumiți oameni în jurul nostru (bănuiesc că ați întâlnit și dumneavoastră măcar unul de-a lungul vieții) care, indiferent pe ce pun mâna, strică. Ei, cam așa este și socialistul Igor Dodon (chiar, oare cum l-ar fi numit Ion Iliescu dacă ar fi fost rugat să-l caracterizeze?), orice proiect politic gestionat de el de-a lungul timpului ajungând – în pas voios – înspre direcția gardului. Desigur, toată lumea de la Chișinău este acum amuzată, dar și curioasă, sperând să afle vreodată explicația dată de Dodon „partenerilor de dezvoltare” de la Moscova despre cum, din toți partizanii socialiști și comuniști din Republica Moldova, a găsit taman unul cu cetățenie română pentru a milita împotriva Integrării Europene.
Explicațiile vagi ale lui Stoianoglo, atunci când a trebuit să ofere răspunsuri la întrebările presei referitoare la dubla sa cetățenie, ilustrează perfect bâjbâielile unora care sunt prinși precum o muscă între geamuri, între influența sovietică și aspirațiile europene. Reacția lui Stoianoglo și contradicțiile sale ar putea avea potențialul de a crea confuzie în rândul electoratului de stânga, și așa împărțit între ororile conflictului rusesc din Ucraina și progresul văzut dinspre România, devenită membră a Uniunii Europene cu ani în urmă.
Cazul lui Alexandr Stoianoglo ilustrează discrepanța flagrantă dintre retorica publică și acțiunile private ale unor politicieni pro-ruși din Republica Moldova care, în ciuda opoziției lor vocale față de integrarea europeană, aleg să își asigure – pe ascuns – beneficiile cetățeniei europene pentru ei și familiile lor. Această atitudine subliniază un dualism în care Europa este demonizată în discursuri publice („decadentă și coruptă”), în timp ce, în privat, aceiași lideri valorifică oportunitățile pe care le oferă aceasta, de la educația de calitate, până la securitatea socială și economică. Acest comportament nu doar că trădează o lipsă de integritate și coerență, dar – tot ce este posibil – va submina și încrederea alegătorilor în sinceritatea intențiilor lor politice. Astăzi, pro-rușii de la Chișinău promovează o imagine negativă a Europei, în timp ce, în mod contradictoriu, își trimit copiii să beneficieze de pe urma sistemelor educaționale europene. Fără nici o jenă, ei exploatează retorica anti-europeană pentru a câștiga sprijin politic intern, în timp ce profită din plin, în mod personal, de avantajele oferite de statutul de membru al Uniunii Europene. Altfel spus, în doar două cuvinte, niște nesimțiți.
Rezultatele acestor alegeri, prezidențialele și Referendumul, vor dicta nu doar politica internă a Republicii Moldova, dar și poziționarea sa pe scena internațională. În timp ce actuala guvernare pro-europeană se confruntă cu presiuni externe și interne masive, cetățenii sunt chemați să decidă dacă viitorul lor va fi unul ancorat în valorile europene sau unul umbrit de influența sângerie a Moscovei. Decizia moldovenilor va fi un indicator clar al direcției pe care țara o va urma în deceniile următoare – spre vest sau spre est, alegerile din 20 octombrie nefiind doar pentru prezent, ci și pentru viitorul pe care moldovenii îl vor lăsa moștenire următoarelor generații.
Publicitate și alte recomandări video