Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Iluzii de primăvară

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Lebăda îşi croia netulburată mersul maiestuos alunecând pe luciul apei, în timp ce în jurul ei un cârd de răţuşte agitate se cufundau în apă şi ieşeau la suprafaţă chiar pe sub burta ei, făcând o gălăgie infernală. Lebăda însă plutea imperturbabilă, ignorând cu totul cârdul de raţe şi tot ce era în jur.

*

La Ciric, în apropierea Insulei pelicanului, unde făcea plajă Mihai Ursachi la începutul anilor şaptezeci, am văzut înotând atât de graţios o lebădă albă, încât am rămas mult timp încremenit pe mal. Lebăda îşi croia netulburată mersul maiestuos alunecând pe luciul apei, în timp ce în jurul ei un cârd de răţuşte agitate se cufundau în apă şi ieşeau la suprafaţă chiar pe sub burta ei, făcând o gălăgie infernală. Lebăda însă plutea imperturbabilă, ignorând cu totul cârdul de raţe şi tot ce era în jur.

Privind-o mi-am adus aminte de titlul romanului Norei Iuga, „Lebăda cu două ieşiri”. Straniu titlu, mi-am zis. Atractiv, dar straniu.

Odată ce lebedele sunt mute până la cântecul final, la ce le-ar trebui două gâtlejuri în loc de unul?!

Acum însă am aflat că la Bucureşti, în cartierul Pantelimon, există Hotelul Lebăda, unde fiecare cameră are două ieşiri şi, desigur, două intrări. Într-o astfel de cameră se desfăşoară confesiunea Norei Iuga.

O uşă e obişnuită, cealaltă, care are forma şi strălucirea unei oglinzi veneţiene, se deschide spre lumea tulbure, perversă şi năucitoare a somnului. Pe una intră sexagenara, acum aproape nonagenara Nora, pe cealaltă tânărul îndrăgostit înarmat cu un buchet imens de crini, cu ochii înceţoşaţi încercând să-şi regăsească în aşternuturi dragostea pierdută.

Privind lebăda ce plutea maiestoasă pe luciul neaşteptat de limpede al apei, mi-am adus aminte că eram în prejma zilei de 9 mai, când s-a născut poetul Lucian Blaga şi am recitat în gând, Autoportretul lui, aruncând, nu ştiu de ce, în apă tot mărunţişul pe care-l aveam în buzunar: „Lucian Blaga e mut ca o lebădă./ În patria sa/ zăpada făpturii ţine loc de cuvânt./ Sufletul lui e în căutare,/ în mută, seculară căutare,/ de totdeauna,/ şi până la cele din urmă hotare./ El caută apa din care bea curcubeul./ El caută apa/ din care curcubeul/ îşi bea frumuseţea şi nefiinţa.”

Ce poezie, ce versuri, o splendoare!

*

De fiecare e dată când se apropie ziua Cristinei, mă gândesc la poeziile din tinereţe ale lui Lucian Blaga. La „Poemele luminii” ale lui Blaga şi la „Paşii profetului”, a căror prospeţime şi splendoare se accentuează în fiecare an ce trece.

Cristina s-a născut de Ziua Europei, pe 9 mai, în aceeaşi zi în care s-a născut, desigur, înaintea ei cu trei sferturi de veac Lucian Blaga.

Întotdeauna, când se apropie ziua ei de naştere, recitim împreună, pe alese, la inspiraţie, acolo unde se deschide de la sine cartea, poemele lui Blaga.

Acum când aniversarea Cristinei bate cu tandreţe la uşă, îmi răsare în minte, potopit de o dulce şi tandră lumină, poemul lui Blaga din „Paşii Profetului” - „În lan”: „De prea mult aur crapă boabele de grâu./ Ici-colo/ roşii stropi de mac/ şi-n lan/ o fată/ cu gene lungi ca spicele de orz. Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului/ şi cântă.// Eu zac în umbra unor maci,/ fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi/ şi fără-ndemnuri, numai trup/ şi numai lut. Ea cântă/ şi eu ascult./ Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul.”

Altădată, pe vremea când stăteam în Păcurari, traversam bulevardul şi ajungeam pe calea ferată, care se află aproape de blocul unde locuiam, şi-i culegeam un buchet imens de maci. Mi se părea că nicăieri nu cresc mai frumoşi macii decât pe calea ferată. Astfel că de ziua Cristinei apartamentul nostru se umplea de maci, pe care eu îi asemănam cu nişte candele aprinse risipite pe pat şi pe duşumea...

*

„Cele mai frumoase reportaje” apărute la Editura GRI, pe care fostul meu coleg de redacţie de la revista „Timpul”, aflată atunci sub direcţia lui Cassian Maria Spiridon, a avut amabilitatea să i-o trimită Cristinei, mi-e mi-a trimis o altă carte, la fel de fascinantă, constituie o amplă radiografie a României subterane surprinsă în toată grandoarea mizeriei sale.

Galeria de portrete e cu adevărat memorabilă. Citind cartea, ţi se perindă prin faţa ochilor tot felul de locuri şi tot felul de personaje învârtindu-se ca nişte bucăţele de hârtie în puhoiul plin de mizerie al vieţii noastre cotidiene, văzute, dar mai ales nevăzute. Ceea ce luminează acest iad descris de Ilişoi e speranţa. Şi mai e şi bucuria de a trăi.

Imaginile sunt memorabile. Nimic vulgar. Nimic pervers. Chiar şi înjurăturile personajelor decăzute ale lui Viorel Ilişoi nu sunt altceva decât metafore ale speranţei ce bântuie inima oricărui om.

Reportajele mustesc de viziuni, de poezie, pe cât de inefabilă, pe atât de crudă.

Iată un mic pasaj semnificativ desprins din reportajul intitulat Salvezi un om, salvezi o lume, având ca subtitlu Libertate, haine grele: „Când intri în puşcărie, timpul se desface în bucăţi infinitezimale care conţin, fiecare, câte o bucată de veşnicie. Încet-încet, simţurile ţi se atrofiază, sufletul se osifică şi timpul parcă se suspendă; trăieşti în afara lui, sărind mecanic de la un prânz la altul. Apoi pe măsură ce se apropie ziua eliberării, totul se umflă de timp ca deşertul de apă. Când plouă la câţiva ani. Timpul devine cel mai mare inamic al deţinutului: n-ai cum să-l ocoleşti, e peste tot. Mustesc de ani podelele pe care ai călcat, ţâşnesc orele din vizeta care se trânteşte cu zgomot, cuvintele sunt doldora de minute, ajungi să vezi cum picură secundele din streaşină când priveşti ploaia lung, printre gratii. Ceasul e un mecanism înfiorător de tortură...”

Probabil că fără aceste mici „bucăţi infinitezimale de veşnicie” şi acest mecanism de tortură care e ceasul nimeni nu ar rezista să trăiască mult timp după gratii.

*

Doctorul Martin Hellinger, care a slujit între 1941 şi 1942 în lagărele de concentrare de la Sachsenhausen şi în lagărul de concentrare Flossenburg, fiind mutat apoi în 1943 la ordinul lui Himmler în lagărul exterminare de la Ravensbrück, rezervat exclusiv femeilor, se lăuda la ieşirea din detenţie că a extras mânuind cu multă măiestrie dăltiţa, cleştele, uneori chiar şi patentul, din gurile deţinuţilor vii, dar şi din gurile încleştate ale celor decedaţi în camerele de gazare, mult mai mult aur şi argint decât cântăreau toate comorile lui Montezuma, umplând până la refuz cu ele seifurile Băncii Centrale a Reich-ului, dar şi propriul său seif...

A fost judecat în Procesul medicilor nazişti de la Nürnberg şi condamnat, în 1947, la 15 ani de detenţie. A ispăşit doar opt, fiind eliberat mult mai înainte pentru buna sa purtare.

După eliberarea din închisoarea britanică pentru criminalii de război, în 1955, doctorul Martin Hellinger a primit o subvenţie de 10 000 de mărci din partea statului german şi a foştilor săi duşmani de moarte, deschizându-şi la Berlin un cabinet ultramodern de stomatologie.

Avea o reputaţie bună. Cabinetului său fiind frecventat de vechea elită ofiţerească, dar şi de noua clasă ce pusese după război mâna pe pârghiile puterii.

Medicul se purta civilizat. Era atent cu doamnele, dar şi cu domnii.

Din când în când, în amintirea vremurilor de glorie, soţia sa oferea câte o serată dansantă, la care veneau vechii camarazi de arme ai lui Martin Helilinger, scăpaţi din lagărele de concentrare destinate criminalilor de război.

Majoritatea lor fuseseră ca şi doctorul Martin Hellinger oameni prevăzători, care îşi depuseseră la timp în seifurile băncilor elveţiene sau în alte locuri sigure prada de război. După eliberare, accesându-şi conturile şi beneficiind şi de subvenţiile oferite atât de statul german, cât mai ales de fondurile Planului Marshall destinate reconstrucţiei de după război a Europei de Vest, au devenit oameni de afaceri prosperi.

Unii se gândeau la revanşă, alţii însă îşi îngropaseră securea de război şi zvastica, resemnându-se cu bunăstarea şi liniştea pe care ţi-o refereau anii de pace.

Doctorul Hellinger se resemnase şi el. Experienţa de război îi oferea o nouă perspectivă asupra meseriei sale. La prima ochire, îşi dădea seama de problemele de natură stomatologică de care suferă clientul intrat în cabinetul său. Îşi dădea seama de punctele sale nevralgice şi lucra cu mare grijă administrând dozele necesare de xilină atunci când extirpa nervii de la rădăcina unui dinte infectat sau atunci când făcea alte operaţiuni chirurgicale, astfel ca pacienţii săi să nu simtă nici o durere.

Suferea de o boală patologică, de care era, de altfel, conştient: din când în când diavolul ce sălăşluia în el îl punea la încercare şi dinţii obişnuiţi ai clientelei sale se transformau sub privirea sa înceţoşată în dinţi de aur de 24 de carate. Atunci mâinile doctorului începeau să tremure, iar el, fiind conştient de faptul că în următoarea clipă se va apuca să extragă toţi dinţii de aur ce străluceau năucitor în gura pacientului, lăsa totul baltă, şi intra la toaletă, unde se privea îndelung în oglindă, deschizându-şi de câteva ori larg gura şi trăgând cu sete aerul în piept; se stropea cu apă rece, iar când îşi revenea în fire, intra vesel, cântând o arie de operă de Wagner sau de Mozart, în funcţie de dispoziţia sa lăuntrică, în laborator.

Nichita Danilov este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri