anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Imagine all the people...

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Memoriei lui Philippe Muray (1945-2006)

O, bucuraţi-vă! În sfârşit, Binele planetar se instaurează pe deplin, în vremurile acestea în care corecţii politic au prins rahatul de partea convenabilă şi jubilează: Uraaa! Trăiască Imperiul Binelui multilateral dezvoltat. Vive L'Empire du Bien! Liberté, égalité, fraternité! Vârful la căpiţă al instaurării Binelui triumfător definitiv este coronavirusul planetar şi stârpirea triumfătoare a acestuia de la New-York şi până în orice fund de lume, Sri Lanka sau triburile berbere. Prin el vom alunga Răul, căci Binele a avut nevoie întotdeauna de Rău, dar niciodată ca acum. Prin Consensul planetar al Uniformizării vom urî şi ne vom lupta numai cu ceea ce este de urât şi ceea ce este de luptat: coronavirusul, rasismul albilor împotriva negrilor, pardon, afro-americanilor, identităţile regionale terorizante (de pildă, renaşterea suveranismului ponderat în ţările din Estul european), integrismele islamice, populismele a lá Erdogan etc., etc. Ne vom da de ceasul morţii ca politicienii să fie unul şi unul, tot mai corect politiceşte şi să adopte legi tot mai corecte corectissime, să lupte contra toxicităţii azbestului, contra pedofiliei, a fumatului cancerigen, a homofobiei din Biserică, a xenofobiei din Ferentari etc., etc.

După aceasta se va instaura pe deplin Imperiul Mondial al Binelui. Desigur, va trebui mai întâi să se aneantizeze iregularităţile neliniştitoare, excepţiile, să ne ţinem cu grijă limba între dinţi, să fim tot mai docili, mai oiţe Dolly. Căci, trebuie să înţelegem - reglementarea Binelui şi a Consensului planetar necesită sacrificii. Uniformizarea cere o lume fără canini, pe care am început să o trăim deja: o lume a zahărului fără zahăr, a războaielor fără lupte, a ceaiului fără teină, a cafelei fără cofeină, a surprizelor organizate fără surprize, a disneyizării planetei (un fel de hitlerizare sau ceauşizare, dar fără violenţă, liber şi tâmp consimţită) până la încopilărirea generală, a ţigărilor electronice fără tutun şi a berii fără alcool, a mezelurilor extra-slabe şi aşa mai departe.
Ca urmare a reglementărilor Binelui planetar, insidios în derulare, vom fi fericiţi şi numai fericiţi în baia inocenţei însiropate. Nu vom mai avea alternative problematice şi negative: la democraţie, de pildă, la drepturile omului, la comunicarea globală, la solidaritate, la pace. La naiba cu îndoiala, la naiba cu ironia devastatoare sau cu meditatio mortis, sentimentul acela diafan de înserare, de trecere! Nu! Jos cu recviemurile!

Mai degrabă să ne concentrăm pe body building, de pildă. Fiind absorbiţi zi de zi, ore în şir, de corp, de gimnastica de recuperare şi cross, precum leucocitele în ţesutul canceros, nu ne va mai duce mintea la alte alea. Căci avea dreptate bătrânul Dosto, când spunea: „Mă întreb cui trebuie să-i mulţumim că a lucrat atât de dibaci asupra minţilor noastre, că nimeni nu mai gândeşte cu mintea lui”. Şi iată marele avantaj: nu vom mai avea îndoieli, ca să ne punem, vai! de-a curmezişul Binelui.

Căci Binele universal e autosuficient sieşi, iar omul Binelui nu poate să fie decât mulţumit de sine şi de Univers. Şi atunci o vom ţine tot într-o petrecere. Închipuiţi-vă o Sărbătoare Universală, un fel de Cântarea României planetară. Imaginaţi-vă un fel de Love Parade nu numai la Berlin, ci în toate oraşele lumii, împânzit ca o brâncă pe tot globul: cu femei cu barbă, cu scopiţi, hermafrodiţi, transsexuali împuiaţi-despuiaţi în puf de gâscă şi vedete por(no)coase devenite oameni de stat, congresmene şi judecători. Ooo, ce mai chiu şi chef se va-ncinge atunci în lumea Consensului vidat de esenţe inutile, în ce periniţe universale se vor pupa dalai lama cu Mădălina Ghenea photoshopată, Putin cu cea mai başoaldă muiere din Tadjikistan sau Vasileasca cu Donald Tusk şi Jean de la Craiova. Normatorii Naţiunilor Unite Universale vor planifica manifestaţii după manifestaţii paşnice ale poporului unic global, sărbători planetare ale Coeziunii mondiale: Anul internaţional al păcii, Anul copiilor victime inocente ale agresiunilor, Săptămâna solidarităţii contra rasismului (alb, desigur), Deceniul transportului cu cotiga în Africa, Al doilea deceniu al apei potabile (tot în Africa), Pour une Paix durable à Tombouctou şi, desigur, măreaţa Zi Cacamaca.

Vor fi eliminate cu străşnicie toate excepţiile, opoziţiile, toate incoerenţele, toate adversităţile Normei şi Unificării. Oamenii vor crede (deja cred) numai în ceea ce văd la televizor. Doar atunci Consensul va fi autoindus, va deveni incurabil, autosuficient. Doar atunci orice sămânţă de nemulţumire şi contradicţie va fi lichidată în creierele noastre.

Ooo, atunci Binele Suprem va fi decretat de Justiţia Corectitudinii Politice. În funcţie de ce va stabili aceasta, binele va lupta şi împotriva sexismului; şi luptă şi dă-i contra relelor tratamente aplicate animalelor, contra gândacului ghebos şi de Colorado, contra traficului cu fildeş şi cu blănuri de leopard, contra responsabililor cu ploile acide, contra poluării, a desfigurării peisajelor, a fumatului, a topirii gheţarilor în Antarctica, Antarctida şi pe unde se mai găsesc, a colesterolului, a SIDA; mă rog, contra a ceea ce se va dispune la televizor, aşa cum este filtrat, scopit, epurat, vizat de comitete şi comiţii, până ce iese totul aşa cum trebuie: aseptic şi demn de bătut în cuie în minţile noastre cu piroanele Bunului Simţ atoatesimţitor.

Şi atunci totul va fi limpede ca cristalul. Se va termina cu misterele şi penumbrele, cu ascunzişurile sufleteşti. Totul va fi sub lumină, sub razele orbitoare ale proiectoarelor: parcurile de distracţii ce vor îngrădi planeta, castelele medievale reconstituite, Dracula Land, vitrinele pavoazate cu jde kile de muşchi ţigănesc (pardon, rom), uriaşele torturi festive, decorurile din răşini sintetice, vedetele şi vedetuţele, falşii Elvis şi falsele Marilyn, actorii anonimi agitându-se în costume de epocă. Ooo, fiţi fericiţi în această uzină a plăcerilor, în care trebuie să ne punem la un ison euforia bine asimilată; euforia Binelui, desigur, în închisoarea lui radioasă, unde ne vom cuminţi şi vom dormi liniştiţi, aşa cum odinioară mamele de la sate cuminţeau pruncii dându-le mac. E drept, uneori dormeau până mureau. Dar noi nu vom muri nici de coronavirus, nici de hectolitri de coca-cola, nici de lipsa alternativelor, căci moartea noastră va fi doar spirituală, prin apatia, credulitatea, ignoranţa, ipocrizia, surzenia şi lentoarea noastră, aproape a tuturor. Şi ne vom îneca într-o mare de Consens General. Uraaa, trăiască Imperiul Binelui!

Mene, mene, techel ufarsin!

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Opțiunile geopolitice ale Europei în confruntarea dintre America și China

Alexandru LĂZESCU

Opțiunile geopolitice ale Europei în confruntarea dintre America și China

Deşi europenii au evitat până acum, în general, să adopte o atitudine excesiv de contondentă în raport cu China şi nici nu s-au raliat poziţiei americane, pe care totuşi o împărtăşesc în mare parte, au devenit tot mai îngrijoraţi şi mai iritaţi de atitudinea tot mai agresivă a Berlinului.

Filmuletul zilei

opinii

La masa oficială

Nichita DANILOV

La masa oficială

În aparenţă, înfăţişarea bonomă lui Medvedev degaja linişte şi echilibru. Dar asta era doar aparenţă. Căci pixul pe care preşedintele îl învârtea între degete în timp ce stătea în prezidiu exprima destul de multe. Nesiguranţă? Plictiseală? Nerăbdare?

Viaţa ca teatru, omul ca spectacol

Dana ȚABREA

Viaţa ca teatru, omul ca spectacol

Dacă viaţa ar fi asemenea unei scene de teatru, atunci omul nu ar putea fi decât actor sau spectator. Metafora vieţii ca teatru, în sensul scoaterii din context a replicilor lui Jaques din As You Like It de William Shakespeare, conduce la o interpretare prejudiciată („Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii sunt actori”). 

Ultimele zile

Michael ASTNER

Ultimele zile

După ce petrec săptămâni bune la ţară, la Amnaş, cum-necum vine momentul în care parcă simt că gata, ajunge. Şi asta dincolo de eventualele chestiuni concrete ce-ar fi de rezolvat la oraş. Iar din momentul acela, al fixării datei plecării, ultimele zile capătă un ritm şi-un conţinut al lor: încep să pregătesc curtea şi casa pentru absenţa mea, să fac, adică, oareşce ordine, să fac curat etc.

pulspulspuls

O mare minune dumnezeiască la saloanele Covid de la Iaşi

O mare minune dumnezeiască la saloanele Covid de la Iaşi

Pentru că e uichend, haideţi să fie, conform tradiţiei, tot fără politichie, deşi e campanie. 

Caricatura zilei

Dacia Debut

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.