Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

IMAGINI: Au primit lumina Învierii într-unul dintre cele mai frumoase locuri din Iași

GALERIE
Hadambu Pasti (68)
  • Hadambu Pasti (68)
- +

Pentru cei care ajung pentru prima dată la Mănăstirea Hadâmbu, locul îi uimeşte. Şi pe bună dreptate.

Situată pe moşia unui fost boier grec, mănăstirea de astăzi îmbină pelerinajul cu turismul. Aici, pe lângă biserica veche, care este şi monument istoric, cei care ajung pot vedea pe lângă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi curtea care ne duce cu gândul la un colţ din grădina Versailles-ului, şi o mini-grădină zoologică, care îi atrage mai ales pe cei mici. Doi ponei, unul cu negru şi unul cu alb, căprioare cu pui, oiţe, iepuraşi de toate mărimile, păsări care mai de care, printre care un păun şi păuniţe, struţi, lebede pe lac, raţe sălbatice şi o sumedenie de peştişori, fericiţi când le sunt aruncate bucăţi de pâine în apă.

GALERIE FOTO I

Mănăstirea Hadâmbu, aflată la 15 kilometri de drumul judeţean ce duce spre Vaslui, este situată la aproximativ 30 de kilometri de Iaşi. Aici, în seara dinaintea slujbei de Înviere nu prea vedeai ţipenie de om. La ora 20 era linişte şi doar câţiva tineri din sat au venit să se dea în leagănele de lângă lac. Imensa curte, în care se află şi casa de oaspeţi, numită şi casa pelerinului, magazinul bisericesc cu mii de iconiţe, cărţi şi lumânări din ceară adevărată de albine, livada de gutui şi ciudatul salcâm ce are flori liliachii, precum crengile de salcie, stau încremenite.

În parcare încep să ajungă cei de departe. La una dintre maşini, o familie sosită tocmai de la Bu­cureşti mânca direct din portbagaj, nişte roşii cu pâine, măsline şi un fel de brânză tofu. Unul dintre bărbaţi tot sorbea dintr-o sticlă fără etichetă, de jumate. Credeam că bea agheasmă, dar aflu mai târziu că e ţuică. Cumpărată de la magazinul mănăstirii, de unde poţi cumpăra şi vin alb, şi negru, caşcaval, brânză telemea, smân­tână şi unt, toate făcute aici, din produse proprii.

„Noi am mai fost la Hadâmbu în vizită şi ne-a plăcut foarte mult. La Înviere suntem pentru prima dată, am venit special să luăm lumină de aici şi să o ducem la Bucureşti. Ne-am ptregătit cu candele ce ard 24 de ore. Am vrut să o aduc şi pe mama, care n-a mai fost“, spune una dintre femei cu gura plină.

Bărbaţii sunt îmbrăcaţi la costume, cu geci negre de piele, iar femeile în paltoane şi cu eşarfe pe cap. După ce termină de mân­cat, îşi scot tableta şi încep să caute ceva. Toţi au peste 50 de ani.

Special pentru lumina care a fost adusă de la Ierusalim, prima dată la Bucureşti, apoi la Bacău, de unde a ajuns la Iaşi la orele serii, a venit şi Gabriel, un tânăr din Scânteia. Îşi ţinea de mână iubita şi se pregătea să intre pe porta mănăstirii.

„Am venit la Hadâmbu deoarece la noi la biserică se lucrează, iar slujba se ţine într-o încăpere foarte mică. E prima dată când vin la Înviere acum, am venit în grup, mai mulţi din Scânteia“, spune ieşea­nul care locuieşte la graniţa cu Vasluiul.

Cei mai încântaţi de venirea la Hadâmbu sunt copiii care, de cum intră, fug direct spre lac. Acolo se află una dintre atrac­ţiile Mănăstirii, animalele. De­gea­ba o fetiţă cu părul creţ în­cearcă să mângâie o lebădă. „Vleau să fac măi-măi!“. Lebăda se apropie de gărduţul împrejmui­tor, ciuguleşte la rădăcina unei sălcii ciuntite şi pleacă mereu cu capul pe sub apă.

Mai la vale, alţi copii rup frunze din salcâmi şi hrănesc mieluşeii. Berbecul poate fi prins de coarne printre zăbre­lele gardului, însă doar unul dintre băieţei se avântă să încerce.

Tot în curtea Mănăstirii se află şi o cascadă cu apă, amenajată din­tr-un bolovan mare. Peisajul rustic te duce cu gândul la mănăsti­rile din Bucovina, însă parcă aici totul e mai dichisit, mai aranjat după strategii de marketing.

GALERIE FOTO II

Un alt punct unde cei mici se joacă sunt scările de la casa pelerinului, care în laterale au un spaţiu lin, pavat cu gresie alunecoasă. Cei mici s-au prins repede că e rost de „derdeluş“, aşa că s-au aliniat în rând şi s-au dat ca pe gheaţă, de la capătul de sus al scărilor până jos. Distracţia nu a durat mult, o voce puternică de bărbat i-a risipit pe toţi.

În biserica cea nouă, lumea intra ca să se închine la altar, ori ca să se odihnească pe băncuţele de pe lângă pereţi. Într-o singură încăpere, sub acoperişul lui Dum­nezeu, s-au adunat cocoane aranjate în haine scumpe, cu pantofi cu toc ca la nuntă, femei îmbră­cate parcă în zdrenţe, cu copii după ele şi mănunchiuri de lumâ­nări la subsuară, parfumuri scumpe ori haine cu miros de sarmale, fetiţe cochete de la oraş şi copilaşi în trening, abia ieşiţi din curte de la joacă, femei machiate cu manichiură perfectă, femei învăluite în eşarfe, cărora abia li se distinge chipul şi bătrâni care se opreau la primul scaun de lângă usă, să se odihnească. Pe mulţi, cele două rânduri de trepte de la intrare, i-au ostenit. Un mo­zaic de oameni, de suflete, toate venite cu acelaşi motiv. Să primească lumină.

Au venit şi maşini din Timişoara

Încet-încet, până la ora 10, imensa parcare din faţa mănăstirii se umple. Întâlnim şi creştini din Braşov, Buzău, Neamţ, Prahova, Constanţa, Bacău, Galaţi, Ilfov, Sălaj, Timişoara, Vaslui sau Bu­cu­reşti. Toţi cei veniţi de departe spun că vor rămâne şi la slujbă, după ce vor lua lumină. Majo­ritatea celor veniţi din Iaşi mărturisesc că au venit doar pentru lumină şi că vor pleca după ce preotul o va împărţi.

La ora 0.00, la Mănăstirea Hadâmbu erau aproximativ 3.000 de oameni. Parcarea a devenit neîncăpătoare, iar maşinile au ajuns să fie parcate până la doi kilometri distanţă de mănăstire, de-a lungul drumului, până la poalele dealului.

GALERIE FOTO III

Cel care a oficiat slujba şi a ieşit din altarul construit în aer liber, în curtea vechii biserici, a fost PS Calinic Botoşăneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Deodată s-au stins becurile în altar, iar aşteptarea s-a prelungit. Din spate se aude o voce. „Da’ nu mai ies cu lumina? Ce, nu găsesc bricheta?“. Toţi din jurul lor încep să râdă. Lumina a ieşit însă din altar exact la miezul nopţii. „Veniţi de luaţi lumină!“ şi în scurt timp, curtea s-a umplut parcă de licurici. Pentru o secundă, aveai impresia că a căzut cerul din bezna de sus şi că stele sunt acum pe pământ, adunate toate între zidurile înalte ale mănăstirii.

Mai puţin de un sfert au rămas la slujbă

La slujbă au rămas însă puţin peste 500 de credincioşi, majoritatea localnici din sat. Printre brăduţii din curtea vechii mănăs­tiri, trei fetiţe s-au aşezat turceşte pe iarbă, cu lumânările în căuşul palmelor. Protejau flacăra cu atâta grijă să nu le-o stingă vântul, încât se mai frigeau la degeţele. Do­rinţa de a ajunge acasă cu ea arzând era însă mai puternică decât durerea din buricele dege­telor.

GALERIE FOTO IV

Spre dimineaţă, lumea s-a pornit spre casă cu lumânările aproape consumate, iar ultimele maşini au părăsit parcarea acum parcă prea mare. Din vârful dealului, drumul ce şerpuieşte la vale pare o omidă fosforescentă, de la farurile maşinilor. Sătenii ies liniştiţi, fără grabă şi se risipesc pe marginile drumului. În întuneric, fiecare duce în dreptul pieptului lumânarea care le luminează chipurile obosite. Mulţi dintre ei duc acasă lumina şi în suflet.

Aici se află două icoane din care, susţin credincioşii, izvorăşte mir

Mănăstirea Hadâmbu este întemeiată de boierul grec Iani Hadâmbul în anul 1659, iar ansamblul Mănăstirii a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi din anul 2004. Acesta este alcătuit din Biserica „Naşterea Maicii Domnului“ (1659), turnul de intrare (secolul al XVII-lea) şi zidul de incintă (secolul al XVII-lea). După unele documente domneşti, voievodul Gheorghe Ghica i-a dăruit în 1659 boierului grec Iani Hadâmbul, fost chelar, un loc „în pădurea Iaşilor, la Dealul Mare“, pentru a construi o biserică cu hramul „Naşterii Precistei şi Născătoarei de Dumnezeu“. Boierul a zidit această biserică pe locul unui schit mai vechi.

Mănăstirea care s-a numit „Hadâmbu“, după numele ctitorului ei, este un complex monastic fortificat, zidurile fiind construite din piatră de carieră, din cauza perioadei în care năvăleau turcii şi tătarii, prădând mănăstirile. Când s-a promulgat legea secularizării averilor mănăstireşti de către Alexandru Ioan Cuza, mănăstirea a rămas părăsită timp de 70 de ani. Aceasta a fost reînfiinţatã abia în anul 1937, dar nu după mult timp, în 1959, mănăstirea a fost desfiinţată. Mănăstirea Hadâmbu a fost redeschisă în anul 1990, după alţi 30 de ani, şi şi-a mărit de cel puţin trei ori suprafaţa, în prezent având în jur de cinci hectare de pământ.

În anul 2003, la mănăstire a izbucnit un incendiu care a ars 28 de chilii, iar din cauza drumului în pantă şi a poleiului, maşinile pompierilor au ajuns după două ore de la izbucnirea incendiului. În urma acestuia, biserica veche a fost reconsolidată, i s-a făcut un nou acoperiş în stil moldovenesc, o nouă catapeteasmă, precum şi un nou baldachin pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. În 2008 a fost inaugurată biserica cea nouă, care se află la intrarea în curte.

Icoana care a ajuns cunoscută în întreaga ţară şi care este recunoscută de Mitropolie ca icoană făcătoare de minuni, a fost pictată în anul 1938 de către preotul Octavian Zmău şi donată schitului de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. În anul 1960, schitul a fost închis, iar icoana nu a mai văzut lumina zilei timp de 32 de ani. După redeschidere în anul 1992, icoana a fost găsită în fosta catapeteasmă a bisericii. Coroanele Mântuitorului şi Maicii Domnului sunt din aur, decorate cu pietre preţioase, rubine, safire şi smaralde, iar din această icoană, reprezentanţii bisericii, dar şi credincioşii mărturisesc că izvorăşte mir aproape săptămânal. Tot aici se mai află şi icoana Sfântului Ioan Botezătorul, despre care se spune că şi din aceasta izvorăşte mir

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri