Impacarea cu trecutul

Ati remarcat, mai mult ca sigur, invazia de filme romanesti pe micul ecran. Posturile publice si private s-au angajat intr-o veritabila intrecere in recuperarea filmelor turnate inainte de 1989, difuzind nedescriminatoriu filme propagandistice si mici capodopere, porcarii proletcultiste si vagi disidente. De buna seama, trebuie sa existe o oarecare cerere sociala, de vreme ce exista o asa intrecere. Pesemne, lumea doreste sa-si aminteasca cu ce isi consuma timpul privat inainte de 1989, ce ii stirnea pasiuni sau dezaprobari, sa reinvie universul de personaje, imagini, mesaje care i-au populat imaginarul inainte vreme.
Amploarea deloc neglijabila luata de moda revizitarii vechilor filme sugereaza ca este vorba de simptomul unui fenomen mai adinc, cu cauze si efecte culturale, de revizuire a relatiei romanilor cu trecutul recent. Se poate observa ca, de ceva vreme, de vreo doi-trei ani incoace, trecutul comunist si semnele care-l evoca nu mai stirnesc spaime, nervozitati si inhibitii la intensitatea din prima parte a anilor ’90. Personaje de trista figura in perioada comunista si imediat dupa sint astazi vedete. Diferiti "cripto" sint acum cit se poate de vizibili. Figuri ale limbii de lemn circula mediatic liber, fara sa mai provoace angoase. Ion Iliescu nu mai este ce-a fost, exponentul funest al trecutului, ci doar ilustrarea carnavalesca a unui prezent confuz. Nici Ceausescu nu mai este ce-a fost, sinistra figura totalitara; s-a umanizat, a devenit "fostul presedinte", cu bune si rele. Sa tinem cont, apoi, de fenomenul nostalgiei. De citiva ani, proportia celor care spun ca a fost mai bine inainte de 1989 trece binisor, in sondaje, de 50%. Oamenii vorbesc din ce in ce mai relaxat despre vremurile de "inainte". In fine, la nivel politic, "anti-comunismul" nu mai este o miza, putini mai sint dispusi sa-si dea votul pe o diatriba impotriva fostilor.
Acest fenomen de domesticire a trecutului a fost observat la nivelul intregii Europe de Est, fiind caracterizat, de obicei, ca o "istorizare a prezentului". "Istorizarea" este o strategie culturala prin care prezentul este tratat ca o continuare a trecutului, nu ca o ruptura. In prima instanta, imediat dupa miscarile revolutionare din 1989, singura retorica licita era aceea a rupturii. Trecutul devenise o tara straina, pe care nimeni nu o vizita, despre care se vorbea rar si in soapta, cu condamnare in glas sau cu stringere de inima. Prezentul aparea ca o izbavire anistorica, atemporala. Dar anistoricitatea are marea problema ca sincopeaza identitatea. Este greu sa vorbesti despre sine mereu la prezent sau in numele unui viitor incert. Asa se explica de ce, dupa perioada in care se consuma fervoarea revolutionara, oamenii simt nevoia sa reia legaturile cu trecutul, oricit de dificil si nesuferit ar fi el. O fac, desigur, nu cu foarte multa sinceritate. Tind sa-l domesticeasca, sa-i neutralizeze mesajele tulburatoare, incomode sau responsabilizante; tind sa-l infrumuseteze, sa sublimeze griuri, sa oculteze mizerii, sa eroizeze nimicuri; tind sa-l moralizeze, sa dea un sens etic, stoic, ororilor traite; tind sa-l depolitizeze, sa vada in el o oaza de liniste fara angajamente politice compromitatoare; sau tind sa-i dea un rost macroistoric (cum s-ar zice, sa-l teleologizeze), adica sa vada in el o etapa cu sacrificii pentru binele viitor. Si tot asa. Pentru cei interesati, felul inventiv in care este reflectat trecutul recent in discursul public este fascinant. Nu exista limite in inventarea discursurilor deculpabilizante.
Am mai scris-o: aceasta impacare cu trecutul este intrucitva jenanta, dar este mai buna, in termeni macrosociali, decit disonanta de acum citiva ani, care facea ca Romania sa fie o tara populata de 22 de milioane de disidenti. Mai greu de acceptat este ca impacarea cu trecutul produce efecte politice: de 12 ani ne tine companie un batrinel zimbaret, care crede ca are o misiune providentiala in Romania si-si ignora batrinetile. E adevarat ca respectivul este perceput ca "self" de catre populatie pentru ca face, intr-o maniera neproblematica, legatura cu trecutul, dar poate sint si alte lucruri de facut la pensie.

Publicitate și alte recomandări video