Imperiul lui Gogu’ de la Cârniceni: între 08:00 și 10:00, duminică de duminică, se vinde aproape orice

Atmosfera este animată de căruțele cu cai și mirosul micilor pentru care oamenii veniți din împrejurimi stau de cele mai multe ori la rând. La Cârniceni nu e loc de mofturi. Iei contact cu viață adevărată, unde omul simplu vine special pentru a cumpăra un sac de cartofi la preț mai mic decât se găsește în supermarket. Totodată, ,,gama” diversificată de produse aduce nostalgie celor care au copilărit cu astfel de târguri. Un kilogram de fasole costă între 8-13 lei, iar de dovleac, 5 lei. Un kilogram de mere costă circa 3,5 lei. Se vând și pomi fructiferi, cărți, haine purtate sau noi, mături sau ligheane.

La iarmarocul de la Cârniceni găsești atât clementine din Grecia, cât și iepuri crescuți în curtea localnicilor. Găsești șosete din China, dar și potcoave făcute de meșteri din generație în generație. Gogu’ este unul dintre ei. Și a declarat fără nonșalanță că ,,Omul cu bani îl cunoști după cât se târguiește”

„Din ochi cunosc ce potcoavă îi trebuie calului”

Deși în Stolniceni-Prăjescu (Pașcani), unde are atelierul, îl cunoaște multă lume, acesta e nelipsit de la iarmaroc. În fiecare duminică, pleacă de la 04:00 dimineața de acasă, pentru a ajunge la târg.

,,Ai familie, ai copii, nu pleci de bine de acasă. Mă știe lumea din zonă, de unde locuiesc eu, că e noapte, că e zi, mă sună. Mai ales dacă ești serios. Nu te îmbogățești, supraviețuiești”, a declarat acesta.

La vânzare, Gogu’ are fel de fel de accesorii pentru cai: căpițale, hamuri, căpestre din piele, potcoave. Majoritatea sunt lucrate manual, după cum a învățat de la cei mai bătrâni, iar prețurile diferă în funcție de complexitatea fiecărui obiect.

,,Astea sunt tradiționale, pe cale de dispariție. Bunicul, tatăl, și eu la rândul meu, suntem fierari. Ne ocupăm de potcoave, căpițale, hamuri. De peste 30 de ani. Din ochi cunosc ce potcoavă îi trebuie calului. Doar să-l văd. Am un atelier unde prelucrăm materia primă, cumpărăm ce mai trebuie.  Timpul de lucru alocat unui căpăstru depinde de calitate. Poate să dureze o oră, două, și mai mult. Numai zărzămurile, să le faci, să le bați, durează foarte mult. Mai sunt și mașini speciale care coase, care ne ajută, dar majoritatea sunt făcute manual. Accesoriile, pietrele, sunt chinezăraie, cum le spune noi, dar pielea e de la animale, tăbăcită, apoi prelucrată de noi. Este multă muncă în atelier”, a adăugat acesta.

Oamenii se târguiesc și pentru doi lei

Dar ce mai înseamnă târgul, în zilele noastre? Pentru unii, locul unde își câștigă pâinea. Pentru alții, locul unde fac cumpărături ,,mai convenabil”, departe de TVA și tehnologie, după cum a explicat meșterul.

,,Vara se vând mai binișor, mai iese lumea, iarna mai slăbuț, e friguros afară. Un bătrân nu prea mai iese din căsuță, e mai greu să ajungă aici de dimineață. Și să știți că mai degrabă omul care nu are mai darnic, îți mai și lasă ceva.  Cei cu bani vor și bun, și ieftin. Dar cât de ieftin? Că ești oricum la iarmaroc. Se târguiesc și pentru doi lei. Eu când aud așa, le zic să plece, să mă lase în pace”, a mai spus meșterul.

Cum se fac potcoavele manual

Fabricarea potcoavelor în atelierele tradiționale de fierărie reprezintă un proces complex, care presupune mai multe etape.  În atelierele tradiționale, acest proces este efectuat manual, cu multă trudă. Fierarii experimentați au abilități fine în manipularea focului, ciocanelor și altor unelte pentru a crea potcoavele personalizate pentru fiecare cal în parte.

Pașii principali pentru realizarea unei potcoave tradiționale constă în pregătirea materialului, după cum a explicat Gogu’. Acesta începe cu o bucată de fier sau o bară de oțel, care este de obicei adusă sub formă de tărtăcuță (bucată de metal brut). Fierul este apoi încălzit într-un cuptor sau în focul de lucru al forjei, până când ajunge la o temperatură de aproximativ 900–1000°C, adică în stare de roșu aprins.

Ulterior, are loc modelarea formei potcoavei. Odată ce metalul este suficient de fierbinte și maleabil, îl extrage din foc cu ajutorul unei clește și îl așează pe nicovală. Folosind un ciocan greu, fierarul bate metalul pentru a-l aplatiza și pentru a-i da forma dorită. Acesta începe să modeleze curba potcoavei prin lovituri precise, având grijă să păstreze o formă simetrică.

După ce se formează curba principală, fierarul va crea capetele potcoavei, care sunt adesea îndoite pentru a se potrivi pe copita calului. Aceasta poate implica folosirea unor dăltițe sau a altor unelte pentru a perfora găuri pentru cuie. Potcoava trebuie să aibă o margine netedă și bine finisată. Aceasta este realizată prin strunjire sau șlefuire, pentru a preveni rănirea calului și pentru a asigura o fixare fermă.

Când potcoava ajunge la forma finală, fierarul poate opta să o răcească rapid într-un recipient cu apă sau ulei, pentru a întări metalul. Acest proces se numește „temperare”. Potcoava este apoi perforată la capete pentru a se putea fixa pe copitele calului. De obicei, potcoavele sunt fixate cu ajutorul unor cuie din oțel, care sunt bătute direct în copită cu un ciocan special.

După ce potcoava este montată, fierarul o verifică pentru a se asigura că este corect instalată și că se potrivește perfect pe copita calului. Potcoava trebuie să fie bine prinsă și să nu aibă margini ascuțite care ar putea răni animalul.

Diferențele dintre iarmaroc și talcioc

Iarmarocul este o formă tradițională de târg sau festival care are rădăcini adânci în cultura populară din diverse regiuni ale lumii, inclusiv din România. De obicei, un iarmaroc este o adunare publică organizată în aer liber, unde oamenii pot cumpăra și vinde produse tradiționale, precum alimente, obiecte meșteșugărești, îmbrăcăminte, jucării, dar și animalele sau diverse unelte. În multe locuri, iarmarocurile sunt însoțite de muzică populară, dansuri, jocuri și diverse competiții. Unele iarmaroace au și o componentă religioasă, fiind organizate în preajma sărbătorilor sau în cinstea unor sfinți sau evenimente istorice.

În general, iarmarocurile sunt ocazii de întâlnire și celebrare a tradițiilor, fiind locuri unde comunitățile își reafirmă legăturile culturale și sociale.

Talciocul este un târg sau o piață unde se vând obiecte de second-hand, articole vechi sau folosite, adesea la prețuri reduse. Acestea pot include haine, mobilă, bijuterii, jucării, produse de uz casnic sau diverse obiecte de colecție. Talciocurile sunt adesea organizate în spații deschise sau în hale și sunt populare pentru faptul că oferă oportunități de a cumpăra lucruri la prețuri mai mici decât în magazinele tradiționale. De asemenea, ele pot funcționa și ca un loc unde oamenii își pot vinde propriile obiecte.

Citește și: Atmosferă de târg la Cârniceni, în comuna Tiganasi: Zeci de căruţe şi sute de oameni adunaţi la eveniment (VIDEO)

Publicitate și alte recomandări video