Impersonare
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Impersonare

GALERIE
codrin liviu cutitaru
  • codrin liviu cutitaru
- +

„M-a echipat ca pe beizadea (e drept că şi semănam puţin cu juniorul Ceauşeştilor). Mi-a aranjat părul şi mi-a oferit un costum asemănător cu ale Nicuşorului. Mi-a spus că trebuie doar să râd zgomotos, să înjur şi să beau whiskey la greu. Aşa am procedat, mai ales la masa festivă (care s-a organizat în restaurantul meu). Mă scuzaţi, am fost pupat în fund în ziua aia, de nu vă puteţi imagina!... Totul a mers strună până în clipa în care nu mai ştiu cine a cerut ca eu să o sun pe mama, pe tovarăşa Elena, pe loc, şi să solicit fonduri suplimentare în teritoriu.”

Am un vecin cumsecade, pensionar, Somir Hîţ pe numele său, care mă citeşte cu regularitate. M-a căutat zilele trecute să-mi spună că micile confuzii făcute de Dodel Flambă, personajul asupra căruia m-am oprit săptămâna trecută, erau copilării în comparaţie cu momentele de degringoladă identitară, trăite de el în perioada comunistă. „Domnule profesor, la Revoluţie aveam 41 de ani. Urmasem Facultatea de Industrie Alimentară spre finalul anilor şaizeci şi, pe fondul dezgheţului politic, am prins slujbe bune încă de la absolvire. În anii optzeci, ajunsesem manager - cum se spune azi - al unui select restaurant din urbe, frecventat pe atunci de mai-marii Partidului. Acolo îşi derulau ştabii mesele de protocol cu oaspeţii de la Centru. De aceea, eram foarte bine aprovizionaţi. Surplusul de alimente îmi permitea să scot unele produse la vânzare pentru public (restaurantele practicau asta, reţineţi poate, în anii foamei). Periodic, apăreau la bucătărie oameni cu sacoşe goale, întrebându-ne dacă nu avem una ori alta de vânzare. Aveam mai mereu. Preţurile erau, desigur, pipărate, însă magazinele goale nu lăsau loc pentru alternative. Comercializam deci, semnificativ, salamuri, conserve şi brânzeturi. Fondurile noastre extra-bugetare creşteau ca din apă. Ne îndeplineam planul cu vârf şi îndesat. Şefii nu aveau decât cuvinte de laudă pentru noi. Ei bine, din acest detaliu începe practic exotica mea amintire. Într-o zi, prin 1987 sau ’88, nu mai ştiu exact, am primit un transport uriaş de cutii cu paté. Era o pastă fină de ficat. De raţă, cred. O treime din cantitate îmi acoperea nevoile restaurantului pe un an de zile. Am pus, prin urmare, restul la vânzare. Cum s-a auzit (extrem de iute) în oraş că s-a băgat paté la unitatea noastră, a şi început buluceala. Îşi cumpărau cetăţenii plase întregi de ficat conservat, de parcă se prefigura la orizont Apocalipsa raţelor...”

Domnul Hîţ a făcut o pauză, apoi a continuat cu aplomb: „Mă plimbam satisfăcut printre acei clienţi agitaţi şi înfometaţi. Brusc, am fost abordat de o băbuţă - Maică, uite colea-i intrarea la bucătărie, unde se dă paté-ul. Dacă nu te grăbeşti, ai să-l pierzi. Se ia tot, mămică, la criza asta. Văzându-mă pesemne extrem de derutat, m-a apucat, cu blândeţe, de mână şi m-a condus chiar ea la cămara cu conserve. De-acilea, mămăică, poţi să-ţi cumperi păpăică. Dacă te mai învârteai multişor prin sală, rămâneai, negreşit, fără. Câte cutii vrei? Subalternii mei care vindeau paté-ul au înlemnit, trezindu-se cu mine aşa în faţa lor. Nu ştiau ce să zică. Eu nici atât. După câteva secunde de ezitări, am realizat că nu ar fi prea bine să spun că sunt însuşi administratorul unităţii. În plus, îmi era milă de sentimentele bătrânei. Nu doream să o fac să se simtă prost. Ca atare, i-am mulţumit din suflet şi, sub atenta ei supraveghere, am scos bani din buzunar. Mi-am achiziţionat zece cutii. A plecat fericită, strigând - Da, măicuţă, să mănânci şi tu, că eşti tinerel, nu ca mine... Eu am depăşit rapid episodul. Din păcate, nu şi sistemul ceauşist. Cum-necum, povestea s-a răspândit în urbe, mergând până la urechile autorităţilor. Se zvonise că îmi plăcea să joc roluri, să apar în popor, precum Cuza, deghizat, să dramatizez, să mimez anumite trăiri. Răutăcioşii sugerau că aş fi ratat o carieră teatrală. Mă rog, situaţia a devenit cu adevărat nebună peste vreo patru luni. Prim-secretarul de la Judeţ, un client frecvent al restaurantului, a găzduit o consfătuire a tuturor prim-secretarilor din ţară. Nicu Ceauşescu, dacă vă amintiţi, era şi el prim la Sibiu şi ar fi trebuit să fie prezent. Se pare că ăla şi-a anulat totuşi vizita. Primul nostru mai să-şi piardă minţile. Cum să nu vină Prinţişorul? Ce vor zice colegii despre el? Dacă, Doamne fereşte, va cădea în dizgraţie?”

Atunci i-a venit ideea năstruşnică să mă transforme pe mine în Nicuşor. Tot îmi plăcea mie teatrul, a comentat el maliţios. M-a echipat ca pe beizadea (e drept că şi semănam puţin cu juniorul Ceauşeştilor). Mi-a aranjat părul şi mi-a oferit un costum asemănător cu ale Nicuşorului. Mi-a spus că trebuie doar să râd zgomotos, să înjur şi să beau whiskey la greu. Aşa am procedat, mai ales la masa festivă (care s-a organizat în restaurantul meu). Mă scuzaţi, am fost pupat în fund în ziua aia, de nu vă puteţi imagina!... Totul a mers strună până în clipa în care nu mai ştiu cine a cerut ca eu să o sun pe mama, pe tovarăşa Elena, pe loc, şi să solicit fonduri suplimentare în teritoriu. L-am văzut pe primul nostru cu stropi de sudoare pe frunte, dar nu mai era loc de întors. Mi se pusese un telefon roşu în faţă, conectat, în sala de mese, la o priză despre care nu ştiam că există. S-a format numărul şi, înainte să mă dezmeticesc, am auzit un da răstit în receptor. Spre deosebire de colegul dumneavoastră, care s-a întâlnit cu tovarăşul Brigadă în curtea şcolii, eu m-am scăpat pe mine pe bune. Abia am îngăimat - Mămăică, să mai trimiţi, te rog, în teritoriu, nişte păpăică!

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Hai cu pensiile speciale: Poliţiştii tocmai au mai rupt un gât!

Dan CONSTANTIN

Hai cu pensiile speciale: Poliţiştii tocmai au mai rupt un gât!

După cum se poate observa din cele trei cazuri, atât intervenţia, cât şi neintervenţia Poliţiei provoacă pierderi de vieţi omeneşti.

Filmuletul zilei

opinii

Şerban Axinte şi anxietăţile sale

Nichita DANILOV

Şerban Axinte şi anxietăţile sale

Consider că nu e simplu să scrii un reportaj contemplându-ţi de pe marginea prăpastiei propriul tău abis existenţial în care simţi că luneci fără să găseşti un punct de echilibru.

Noii infractori

Dana ȚABREA

Noii infractori

În cadrul Maratonului dramaturgiei israeliene pe scene româneşti, derulat între 14 şi 16 aprilie, cele cinci teatre partenere (Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul „Toma Caragiu” Ploieşti, Teatrul „L.S. Bulandra” Bucureşti şi Teatrul de Stat din Constanţa), propun publicului, cu ocazia Zilei Naţionale a Israelului, montări ale pieselor unor autori israelieni de prestigiu, precum Edna Mazia, Hillel Mittelpunkt, Zadok Zemach, Savyon Liebrecht sau Hanoh Levin.

„Absolutismul” libertăţii de expresie

Michael ASTNER

„Absolutismul” libertăţii de expresie

Ultima întrebare a interviului (din Die Welt) luat de Mara Delius politologului Mark Lilla (despre care am scris săptămâna trecută) pune-n discuţie declaraţia unei critici a scrisorii deschise semnată anul trecut de 150 de intelectuali din SUA (majoritatea de stânga!, cum m-a asigurat la telefon un prieten…).

pulspulspuls

Un deştept Grămadă

Un deştept Grămadă

Până mai ieri, indiferent de guvern, PSD sau PNL, fostul dipotat local PMP Grămadă avea numai cuvinte de laudă despre orice ministru al Sănătăţii.

Caricatura zilei

Cu telefonu pe trecere

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.