Împotriva modei în economie*

Profesorii studiază şi predau teorii „ortodoxe”, iar, de multe ori, studenţii cumpără multe manuale „cuminţi”, ce nu contrazic cre­din­ţele dascălilor. Pe deasupra, universităţile invită şi recom­pensează cu bani grei savanţi care povestesc lucruri ce nu contrazic câtuşi de puţin dorinţa interioară a publicului de a avea dreptate. Din aceste motive, validitatea ideilor din ştiinţa economică este consfinţită prin numărul adepţilor şi nu prin logica lor intrinsecă, eventual, prin verificare empirică. În consecinţă, ai dreptate şi eşti pe „calea cea dreaptă”, dacă te alături grupului majoritar; altfel, eşti acuzat de obscurantism. Cu siguranţă faci parte din vreo sectă, din vreo şcoală cu aură masonică; în cel mai fericit caz, treci drept un excentric şi eşti privit cu multă îngăduinţă, adică, tolerat. Dacă apare o criză economică, „analiştii”, politicienii, publicul larg şi o bună parte a lumii academice aruncă vina pe sistemul pieţelor libere şi propun ca remediu „mai mult stat”. Cu alte cuvinte, salvarea vine din investiţiile publice, din reglementări suplimentare şi, eventual, naţionalizări. Prin complicate modele econometrice, ni se demonstrează, fără ca nimeni să priceapă ceva, că prin „multiplicare”, un leu cheltuit de stat creează patru lei de venit naţional, salarii, locuri de muncă. Inclusiv cei ce poartă faima de liberali cad în capcana acestui mod facil, cvasigeneralizat de a vedea lucrurile în chestiuni de natură economică, admiţând că, pe termen scurt, se pot face compromisuri cu paradigma predominantă.

Însă, dacă lumea ideilor economice din zilele noastre trăieşte sub influenţa, cel puţin aparentă, a prêt-à-porter-ului, autorul rândurilor de faţă propune cititorului român să îmbrace „haine” elegante, aristocratice, dar nu „elitiste”, realizate în regim haute couture. Una din condiţiile succesului acestei metamorfoze sau schimbări de atitudine o constituie parcurgerea operei profesorului Jesús Huerta de Soto.

Format ca intelectual într-un mediu în care se dezbăteau cărţile lui Mises, absolvent cu rezultate remarcabile al uneia dintre cele mai prestigioase universităţi spaniole, posesor al unei burse de studii la Stanford University (cu recomandarea lui Hayek), colaborator al lui Rothbard şi membru activ al Societăţii Mont Pelèrin, profesorul Huerta de Soto poate fi considerat unul dintre cei mai interesanţi economişti europeni ai ultimelor două decenii. În plus, valoarea cărţilor scrise şi faptul că a reuşit să coaguleze un nucleu important de intelectuali, profesori în jurul Universităţii Rey Juan Carlos din Madrid îl consacră ca una dintre cele mai influente figuri ale liberalismului continental.

Una din trăsăturile distincte ale scrierilor sale este stăruinţa de a demonstra că validitatea principiilor sau ideilor în ştiinţa economică nu depinde de gradul de conformare a acestora la paradigmele dominante sau la modă. În condiţiile în care cursurile studenţilor de economie sunt inundate de schematizări reducţioniste, frumos ambalate într-un instru­mentar matematic de dimensiuni faraonice, în cel mai fericit caz, inadec­vat şi superfluu, gânditorul spaniol scrie, analizează şi demonstrează împotriva mainstream‑ului. Principala sa intenţie este de a evidenţia faptul că prestigiul şi soliditatea ştiinţei economice, pierdute prin nefericitul import al metodelor din ştiinţele naturale, depind de reconstrucţia teoretică fondată pe subiectivismul şcolii austriece. În fapt, întreaga sa operă, ajunsă la maturitate prin publicarea cărţii Moneda, creditul bancar şi ciclurile economice, reprezintă un efort continuu de a convinge majoritatea teoreticienilor că fundaţia noii arhitecturi a ştiinţei noastre ar trebui să fie constituită din sistemul ideatic imaginat de economişti precum Menger, Böhm-Bawerk, Mises sau Hayek, adică un grup de intelectuali trataţi cu nedreaptă ignoranţă de-a lungul ultimului veac.

Întregul profil ideatic al operei lui Jesús Huerta de Soto se regăseşte schiţat în rândurile volumului intitulat Şcoala austriacă. Piaţa şi creativitatea antreprenorială. Prin această lucrare, disponibilă deja în spaniolă, franceză şi engleză, autorul realizează o sinteză remarcabilă a concepţiilor şcolii închegate în jurul celebrului tratat de economie publicat de Carl Menger în 1871, la Viena, şcoală din al cărei filon filosofic el însuşi se revendică. Deşi avem de-a face doar cu o carte de introducere în universul ideatic al Şcolii austriece, deşi originalitatea autorului se conservă în alte lucrări (Socialismul, calculul economic şi funcţia antreprenorială, Moneda, creditul bancar şi ciclurile economice şi Teoria eficienţei dinamice), prezenta lucrare are marele merit de a filtra, de a cerne printr‑o sită foarte fină ideile fundamentale ale unor economişti uriaşi şi de a le expune clar, cristalin pentru cei doritori să exploreze „peştera” deseori obscură, slab luminată a ştiinţei economice şi baza filosofică a liberalismului din ultimul secol.

Autorul scrie la obiect, limpede şi fără digresiuni, chiar dacă explicarea pe o singură pagină a teoriei hayekiene a ciclului economic sau a teoremei misesiene a imposibilităţii calculului economic în socialism par lucruri ce ţin de ezoterism, inclusiv pentru mulţi iniţiaţi ai domeniului. Polemic, provocator şi tranşant, Jesús Huerta de Soto pare un chirurg ce foloseşte cuvântul pe post de bisturiu, pentru a îndepărta ţesuturile de prisos, pentru a ajunge la ţintă, pentru a aduce la lumină lucruri ascunse, pentru a convinge publicul de existenţa lor. Foloseşte acelaşi bisturiu lingvistic în încercarea de a îndepărta necrozele logice din polemicile în care el însuşi şi Şcoala austriacă de care aparţine s-au implicat.

Curajul constituie, fără urmă de îndoială, una dintre caracteristicile scrisului său; el nu se sfieşte să critice concepţii ale monştrilor sacri ai ştiinţei economice, unii chiar congeneri liberali (M. Friedman, G. Stigler sau G. Becker); când critică, o face cu impetuozitate şi fără menajamente. Disputa sa cu celebra Şcoală de la Chicago îşi are originea în conformarea celei din urmă la mainstream-ul din ultima jumătate de veac, curent ce analizează fenomenul economic în logica neoclasică scientistă, poziti­vistă, din care dispare individul cu preferinţe subiective, adică insul ce gândeşte, acţionează, explorează, creează.

Lipsa de complexe şi asumarea înfruntării gândirii conforme sunt dovedite prin promovarea ideii potrivit căreia originile filosofice ale ştiinţei economice ar trebui căutate nu în concepţiile lui Adam Smith, cum crede majoritatea, ci în gândirea scolasticilor din Secolul de Aur spaniol. Liberal naţionalist (după titlul unui foarte interesant şi original eseu, Teoria naţionalismului liberal, dintr-o altă carte ce a apărut deja în limba română) şi catolic practicant, cu profunde convingeri moral-creştine, economistul spaniol şi-a făcut aproape un ţel din a demonstra că obârşiile ştiinţei economice, în general, şi ale Şcolii austriece, în particular, se regăsesc în gândirea socială a Bisericii Catolice de la sfârşitul Evului Mediu şi nu în concepţiile protestante pe care este altoit vlăstarul şcolii clasice engleze (Smith, Ricardo, Mill). Luându-l în apărarea sa pe Rothbard, Huerta de Soto afirmă, din nou împotriva curentului, că ştiinţa pe care o slujeşte s-a născut în leagănul de la Salamanca şi nu în cel de la Londra, Glasgow sau Edinburgh. Mai mult, lasă să se înţeleagă că Adam Smith ar fi părintele ilegitim al unui copil venit pe lume din fecundele concepţii subiectiviste ale scolasticilor spanioli.

Împotriva intervenţionismului keynesian şi a relativei toleranţe a multor liberali contemporani faţă de acţiunea guvernamentală (spre exemplu, la liberali precum M. Friedman, în domeniul politicii monetare), profesorul Huerta de Soto propune o cură de detoxifiere etatică şi un remediu fără compromisuri, ambele fondate pe teoriile unor gânditori extrem de preţioşi şi, cu puţine excepţii (premiul Nobel primit de Hayek în 1974), pe nedrept ignoraţi de ştiinţa economică. El însuşi autor al unei cărţi excelente despre Socialism, calcul economic şi funcţie antreprenorială, economistul madrilen reia (cu argumente rafinate, dar născute din lucrările lui Mises şi Hayek) una dintre polemicile funda­mentale purtate în ştiinţa economică din veacul trecut, cea a imposibilităţii ordinilor sociale planificate central, susţinând, chiar împotriva unor liberali de talia lui R. Coase, dar în bună tradiţie mengeriană, misesiană sau hayekiană, că orice interferenţă a coerciţiei guvernamentale în acţiunea umană liberă împiedică generarea antreprenorială a informaţiei şi zădărniceşte neostoita străduinţă a fiinţei umane de a-şi ameliora condiţia. Prin efortul său, liberalismul redevine lucid, intransigent şi, mai ales, fără concesii oportuniste; după propriile spuse, nu există liberalism „pasado por agua”, adică, diluat. În felul acesta, el îşi asumă o poziţie (din păcate) disidentă, minoritară (specifică economiştilor austrieci) în cadrul sistemului de principii – liberalismul – ce a stat la baza civilizaţiei occidentale.

Prin lectura cărţii, cititorul va descoperi nu doar o expu­nere a principalelor concepţii ale Şcolii austriece de economie, concepţii relativ exotice pentru studentul sau publicul român, ci şi o încercare reu­şită de sinteză şi sistematizare a acestora. De fapt, una dintre moda­lităţile prin care se manifestă originalitatea operei profesorului Huerta de Soto, prin urmare, şi a volumului în discuție, este aceea de a analiza, scrie şi demonstra la confluenţa curentelor din interiorul pomenitei şcoli. De aceea, concep­ţiile sale nu se situează pe poziţii prestabilite, ci reprezintă o sinteză ideatică în care îi putem recunoaşte pe Mises, Hayek, Kirzner şi Rothbard. Pe deasupra, cartea constituie o veritabilă lecţie de economie, scrisă cu o uşurinţă dezarmantă – un amestec subtil de rigoare, pedanterie şi minuţiozitate de factură prusacă şi efuziuni de tip mediteranean.

Abordarea nonconformistă, împotriva modei din lumea de astăzi a ideilor economice, bogăţia ideilor, capacitatea de face transparente teorii opace, stilul concis fac din Şcoala austriacă. Piaţa şi creativitatea antreprenorială o lucrare care va atrage atenţia, va stârni interes, pasiuni printre cititorii autohtoni şi, cu siguranţă, va deveni, curând, o carte indispensabilă pentru cei care studiază ştiinţele economice, în general, şi principiile liberalismului, în particular. Ideile sale vor ajuta enorm evo­luţia spre o lume liberă a societăţii noastre, care, doar de trei decenii, a ieşit din experimentele traumatizante ale societăţii totalitare.

*Text apărut, inițial, ca prefață a cărții Școala austriacă. Piața și creativitatea antreprenorială, scrisă de Jesús Huerta de Soto în spaniolă și tradusă în limba română de Gabriel Mursa.

Gabriel Mursa este profesor de Economie și Istoria gândirii economice la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și președintele Institutului Hayek România

Publicitate și alte recomandări video