Impozitarea dividendelor în 2017: modificări legislative în avalanşă

                                                                                                                                     Andrei Saucă

Conform celor precizate la art. 176 alin. 2 din Codul Fiscal la 1 ianuarie 2017, baza lunară de calcul pentru CASS aferentă veniturilor din dividende reprezintă totalul veniturilor brute din dividende, distri­bu­­i­te de persoanele juridice, realizate în cursul anului fiscal precedent, raportat la cele 12 luni ale anului. Baza lunară de calcul pentru CASS aferentă veniturilor din dividende era plafonată la 5 salarii medii brute, conform art. 176 alin. 5. Este necesară precizarea că, în situaţia în care venitul din dividende era singurul venit realizat, baza de calcul lunară nu putea fi mai mică decât un salariu minim brut pe ţară. Dar, la 1 februarie 2017 au intrat în vigoare noile prevederi din Codul fiscal introduse în legislaţie prin ordonanţă de urgenţă. Astfel, OUG nr. 3/2017 menţine, începând cu 1 februarie 2017, scu­tirea obligaţiei de plată a CASS în cazul persoanelor fizice care obţin venituri din dividende, cu condiţia ca aceste persoane să realizeze venituri pentru ca­re se plăteşte CASS, plafonul re­pre­zen­tat de cele cinci salarii medii pe economie fiind eliminat, odată cu abrogarea alin. (5) al art. 176.

Aşadar, obligaţiile fiscale pentru luna ianuarie 2017 diferă de regimul aplicat veniturilor din dividende începând cu 1 februarie. Persoanele fizice care încasează venituri din dividende, dar şi alte tipuri de venituri supuse CASS, nu vor datora de la 1 februarie 2017 această contribuţie (context asemănător celui din 2016). Însă, dacă dividendele sunt primite de acţionari/asociaţi în ianuarie 2017, acestor venituri li se aplică cota aferentă CASS, indiferent dacă beneficiarul dividendelor a mai avut şi alte tipuri de venituri sau nu.
 

Ce declaraţii trebuie depuse

În ceea ce priveşte impozitarea veniturilor din dividende plătite de o persoană juridică unei alte persoane juridice române, aceasta are obligaţia să reţină, să declare şi să plătească impozitul pe dividende reţinut către bugetul de stat în cotă de 5%. Excepţia de la această cotă de impozitare se regăseşte în art. 43, alin. 4 din Codul Fiscal, potrivit căruia prevederile referitoare la reţinerea, declararea şi plata impozitului pe dividende nu se aplică în cazul dividendelor plă­tite de o persoană juridică română u­nei alte persoane juridice române, dacă persoana juridică română care primeşte dividendele deţine, la data plăţii dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte persoane juridice, pe o perioadă de un an împlinit până la data plăţii acestora inclusiv.

Declararea impozitului pe dividende se realizează prin formularul D100, plata către bugetul de stat fiind efectuată până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se distribuie sau plăteşte dividendul. În situaţia în care dividendele au fost distribuite, dar nu au fost plătite până la sfârşitul exer­ci­ţiului financiar în care au fost aprobate situaţiile financiare anuale, impozitul a­ferent se plăteşte până la data de 25 ia­nu­arie a anului următor.

De asemenea, contribuabilii au o­bli­gaţia completării şi depunerii de­cla­ra­ţiei informative 205 privind impozitul reţinut la sursă şi câştigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit pentru anul precedent, până în ultima zi a lunii februarie, inclusiv, a anului curent pentru exerciţiul financiar precedent.

Andrei Saucă, economist în cadrul AVISSO

Ce se întâmplă cu cheltuielile efectuate de asociat, înregistrate în contabilitate, dar care nu au documente justificative?

Deseori întâlnim cazuri în care, în cadrul unor societăţi comerciale, sunt efectuate cheltuieli care nu au la bază un document justificativ, cum ar fi plă­ţile efectuate de pe cardul firmei de către asociat. Vă invităm să aflaţi din acest articol care ar putea fi implicaţiile plăţilor nejustificate şi care este tratamentul fiscal al acestora. Vom realiza analiza noastră prin prisma a două cazuri.

Societate plătitoare de impozit pe profit

Cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil. Aşadar, în cazul în care organul de control constată cheltuieli care nu au la bază un document justificativ şi care au fost încadrate ca fiind cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, acesta va considera că a fost diminuată baza de impozitare privind impozitul pe profit şi va calcula impozitul pe profit suplimentar aferent acelor cheltuieli plus majorări de întârziere aferente impozitului pe profit.

Societate plătitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor

În acest caz, interpretarea ar putea fi aceea că, din punct de vedere fiscal, nu se creează un prejudiciu la bugetul de stat şi valoarea impozitului pe venitul microîntreprinderii rămâne aceeaşi, însă organul de control poate asimila cheltuielile ca fiind în favoarea asociatului şi încadra aceste plăţi în categoria veniturilor din dividende. Astfel, aceste sume vor fi supuse impozitului de 5% (impozit pe dividende) calculat la valoarea netă a plăţilor efectuate. În cazul în care asociatul are şi calitatea de salariat în cadrul societăţii, aceste cheltuieli pot fi reconsiderate ca fiind plăţi efectuate în favoarea salariatului, firma fiind obligată să calculeze şi să plătească toate contribuţiile aferente veniturilor asimilate salariilor, respectiv contribuţii sociale angajat/angajator şi impozit pe venituri de natură salarială.

Reîncadrarea cheltuielilor care nu au la bază un document justificativ în categoria plăţilor în fa­voa­rea asociatului se va face atât în cazul societăţilor plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, cât şi în cazul societăţilor plătitoare de impozit pe profit.

Diana Ciobanu, Director al Departamentului de Audit în cadrul AVISSO
 

Publicitate și alte recomandări video