În amintirea lui Constantin Munteanu
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 12.05.2021

În amintirea lui Constantin Munteanu

GALERIE
Alex Vasiliu
  • Alex Vasiliu
- +

Aparent, despre cei buni la suflet, speciali, este uşor să scrii. Dar cuvintele se aşază încet, pe măsura discreţiei celui evocat acum, la despărţire.

Am auzit de multe ori numele lui Constantin Munteanu când doar ascultam emisiunile transmise de Radio Iaşi. Era pronunţat la final, ca autor al montajelor. Mai târziu, când am ajuns în fosta cabină 5 a studioului, laboratorul emisiunilor complexe, am dat cu ochii de un bărbat tăcut, ce potrivea cu mişcări ciudate pe platanele magnetofoanelor textele şi muzica, într-un spectacol audio cu trăsături poetice sau de un dinamism incitant. Cu privirile înălţate spre difuzor, asculta fiecare sunet spre a scoate o singură literă dintr-un cuvânt, o singură notă dintr-o frază melodică, la locul ei în altă parte, unde voia realizatorul emisiunii. Sau unde voia el, pentru că destui colegi aveau încredere totală în flerul, priceperea şi talentul lui, lăsându-l regizor solitar al acelui spectacol radiofonic. Într-adevăr, litera şi sunetul ajungeau acolo unde trebuia, vorbitorul rămânea cu un discurs lipsit de bâlbe, cursiv, compozitorul putea recunoaşte (poate, uimit) că muzica sa era perfectă pentru textul ales spre difuzare. S-a spus cu dreptate - Constantin Munteanu reuşea să pună căciuliţa pe „î”, dacă era nevoie. Nu prin editare digitală, ca astăzi, mult mai uşor, atunci era nevoie de banalul foarfece cu care se tăia banda de magnetofon. Am văzut şi eu minunea! O poezie aleasă de Viorica Toporaş, rostită de un actor al Teatrului Naţional, ilustrată muzical de Constantin Munteanu devenea, repet, spectacol. La fel, adaptările semnate de Constantin Paiu sau Gabriela Cîmpeanu.

De altfel, teatrul radiofonic (în anii trecuţi se înregistra mult...) a fost una dintre producţiile în care devenise virtuoz. Avea curiozitatea intelectuală, plăcerea lecturii, sensibilitatea, răbdarea şi rigoarea de a migăli fiecare minut al producţiei teatrale de studio, minut „desfăcut” în secunde de sunet reluat obsesiv până totul se potrivea conform textului, conform dorinţei regizorului sau redactorului, conform urechii lui perfecte.

Când am început să lucrez în studio, am fost impresionat de siguranţa cu care găsea cele mai bune soluţii, câteodată uşor iritat de privirea sau replica lui scurtă ce nu admiteau contrazicerea. Dreptatea era a lui. Mai târziu, ideile ni se ordonau în dialog, până ce găseam varianta cea mai bună. Uitam de timpul totdeauna măsurat, ce ne strângea din spate. Nu uit o emisiune de patru ore în care am dialogat cu actorul Emil Coşeru, l-am ascultat recitând poeziile preferate şi am căutat muzica potrivită. Din mai multe genuri. Nu se generalizaseră emisiunile complexe transmise direct, cele patru ore de producţie finită au pretins douăsprezece, dacă nu mai multe ore de montaj. Încă nu era disponibilă tehnica digitală, totul se copia în timp real, durata necesară montajului se dilata enorm. Am şi dorit, împreună cu Constantin Munteanu, să ilustrăm tot ce s-a spus, toate poeziile cu muzică, fiecare detaliu a cerut minute, ore întregi. Am lucrat până în zori. În cabina 5 am luat cina frugală, acolo am lucrat, am stat la taifas (nu urma nimeni la montaj...), acolo l-am văzut adormit cu fruntea pe mixerul de sunet, acolo am fixat, spre cinci dimineaţa, ultimele minute ale emisiunii.

Nu am avut obiceiul să las editorul să lucreze singur, oricât de ocupat aş fi fost, orice urgenţă ar fi apărut. E o dovadă de respect şi de preţuire să fii alături de el când îţi lucrează emisiunea al cărui autor eşti. O singură dată a trebuit să lipsesc. Costică Munteanu a montat treizeci de minute de dialog şi muzică de parcă i-aş fi dat toate ideile. Am ascultat acasă emisiunea, am rămas fără cuvinte. Cum a reuşit în cazul celorlalţi colegi, m-a cunoscut, m-a intuit, a „croşetat” totul aşa cum am dorit, aşa cum am simţit ascultând totul acasă.

De neuitat rămân amintirile din cele patru zile cât am fost împreună la Festivalul internaţional de jazz de la Sibiu să înregistrăm pentru radio concertele şi interviurile. Am avut atunci mai mult timp de discuţie, am cunoscut mai bine un om sensibil, modest, înţelept.

Am lucrat apoi împreună în televiziune. Era prea talentat, prea serios să nu fie ales în noul colectiv. Poate că i-au lipsit montajele pieselor de teatru, ale momentelor poetice, ale emisiunilor muzicale complexe din radio. Nu l-am întrebat, sunt sigur că aşa a fost. Dar simţul artistic, experienţa, bunul gust l-au ajutat să ilustreze şi aici perfect imaginea.

Ştiam că scrie poezii, mi le-a citit. Avea talent, le-a publicat. Mai ştiam demult că avea rude în Ucraina, dar istoria familiei am aflat-o în ultimii ani cât am fost colegi. Povestea de dragoste a părinţilor săi aici, la Iaşi, arestarea tatălui, aflat în permisie, trimiterea lui pe front, schimbarea graniţelor, imposibilitatea de a se întoarce, scrisorile către soţie oprite ani la rând să ajungă la destinaţie, viaţa fără un părinte, regăsirea foarte târzie, emoţionantă, reţinută pe caseta video - totul a devenit subiect de reportaj de televiziune, pe care am dorit să-l realizez.

În ultimii ani cât am mai fost colegi, Constantin Munteanu a devenit, treptat, un om anacronic. Ritmul trepidant, interesele mari, dar mai ales cele mici, egoismul, falsitatea, răutăţile, nu de puţine ori nebunia vremurilor de azi nu s-au mai potrivit cu sensibilitatea, bunul simţ, înţelepciunea şi discreţia sa. Cred că a privit totul cu detaşarea nutrită de apropierea retragerii în Bârnova natală, unde casa şi peticul de pământ din jur îi absorbeau timpul. După câţiva ani de tăcere reciprocă din vina acestei vieţi a cărei pradă suntem, finalul discuţiei telefonice prelungite de acum o lună şi jumătate a fost chemarea unei regăsiri dorite. Chemare ce va rămâne deşartă.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Formatul Bucureşti - 9

Lucian DÎRDALA

Formatul Bucureşti - 9

Ceea ce a reieşit, însă, în urma reuniunii virtuale organizate de România, ne lasă să înţelegem că opinia majoritară a central- şi est-europenilor este favorabilă întăririi legăturii transatlantice şi, implicit, găsirii unei modalităţi de afirmare a potenţialului politico-militar al Europei care să nu pună în cauză coeziunea NATO.

Filmuletul zilei

opinii

Justificările justiţiei

Florin CÎNTIC

Justificările justiţiei

Cum lumea este încă agitată după măcelărirea cinică a unui urs de trofeu de către un cetăţean din Liechtenstein invitat dubios şi cam ilegal de nu ştiu ce asociaţie maghiară de vânători din Covasna, a trecut neobservat un eveniment important: o hotărâre a Curţii Constituţionale care a creat deranj în justiţie.

Avea tot felul de idei crazy

Radu PĂRPĂUȚĂ

Avea tot felul de idei crazy

Viki ar fi fost o fată frumoasă, dacă n-ar fi avut pe obrazul drept şi pe gât cicatricile hidoase ale unei arsuri. Când avea doisprezece ani, taică-său venise acasă beat şi o pusese să aprindă lampa abia stinsă şi încinsă. În urma exploziei, rămăsese pe toată viaţa însemnată. 

Cristian Mandeal - „Minutul de calitate maximă în concert este rezultatul orelor multe de repetiţii” (IV)

Alex VASILIU

Cristian Mandeal - „Minutul de calitate maximă în concert este rezultatul orelor multe de repetiţii” (IV)

Am întâlnit deseori muzicieni care, ascultând cuvintele admirative despre o creaţie a lor din trecute perioade, preferau comentariile celor mai recente realizări - atitudine firească în cazul profesionistului preocupat mereu să evolueze. Totuşi, adăugând ultima serie de tuşe la portretul lui Cristian Mandeal, mă voi întoarce mai întâi la cronicile concertelor susţinute la Iaşi, deşi selecţia este dificilă, pentru că sunt numeroase, toate apreciative.

pulspulspuls

Ce ciudăţenii se mai întâmplă pe ogorul partidoiului ieşean

Ce ciudăţenii se mai întâmplă pe ogorul partidoiului ieşean

Ceva ciudat simţim că parcă se întâmplă la partidoiul ieşean în ultimele zile, dragi cetitori. Şi nu ştim dacă are legătură cu aşezarea taberelor în vederea pregătirii alegerii conducerii viitoare a filialeri au ba. 

Caricatura zilei

Viteză

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.